Nastere prin operatie cezariana la Maternitatea Suceava, cu doamna doctor Siniavschi Gabriela

Pe 19 martie 2013 mergeam pregatita de „razboi” la controlul de 39 de saptamani si 5 zile. Eram la a doua nastere si stiam ca si de aceasta data ma asteapta cezariana. Doamna doctor mi-a spus ca e totul in regula si m-a programat pentru operatie a doua zi.

Asa ca iata-ma, pe 20 martie, cu doua sacose pline cu de toate, la ora 06.30, la Maternitatea din Suceava. Totul a mers struna. Toate asistentele dragute, chiar daca la inceput nu am dat nimic, nimanui, in afara de „buna dimineata”.

Am fost placut surprinsa de noua fata a saloanelor proaspat renovate, cu televizor si toaleta in fiecare camera. Au inceput apoi recoltarile de urina si sange, ascultarea inimioarei lui bebe si indelunga asteptare sa vina doamna doctor. Pentru ca de data aceasta stiam exact la ce sa ma astept, totul a mers mult mai usor si nici eu nu am avut emotii asa de mari ca prima data.

Pe la ora 09.00 a venit doamna doctor, m-a consultat si mi-a zis ca ne vedem in sala de operatie. A urmat una dintre cele mai neplacute operatiuni, si anume montarea sondei pentru urina (la partea asta am ramas profund marcata si la prima nastere, mi s-a parut foarte neplacut, incomod si chiar dureros).

O asistenta m-a condus apoi catre sala de operatie unde, din momentul in care am intrat, desi complet dezbracata, am inceput sa transpir de ziceai ca m-a udat careva cu furtunul. Anestezista m-a intrebat ce tip de anestezie vreau si am ales-o pe cea generala (de rahianestezie ma temeam ca nu cumva sa ma misc cand imi face injectia si sa raman, Doamne fereste, paralizata sau sa am cine stie ce dureri de cap pe urma).

Am numarat cu glas tare de la 10 inapoi, iar pe la 7 deja nu mai stiam de mine… M-am trezit cu cineva mangaindu-mi parul si spunandu-mi ca am un baietel de nota zece, David, venit pe lume la ora 10.15. Era doamna anestezista, care a stat langa mine pana ce mi-am revenit si a fost sigura ca sunt ok.

Am inceput sa plang de fericire si sa vorbesc incontinuu, de le-am disperat pe asistente. Mi-au zis ca niciodata nu au mai avut la reanimare o proaspata mamica, care sa vorbeasca atat de mult. Pe la ora 13.00 mi-au adus baietelul de 3,400 kg care plangea si care a tacut imediat ce mi-a simtit obrazul lipit de al sau.

Pe la ora 18.00 m-am ridicat pe marginea patului si m-au dus in salon. Recuperarea a fost mult mai usoara decat la prima nastere, deja pe la ora 21.00 mergeam de la pat la toaleta (cam aplecata si foarte incet, dar fara ajutor). Mi-au adus copilul in camera din prima seara, dar laptele mi-a venit abia dupa 2 zile de la nastere, cand deja eram foarte descurajata si aveam ragade groaznice de la cat trasese cel mic de sani si nu iesea nimic.

Am fost externata in a cincea zi de la nastere si totul a fost foarte greu, dar si foarte frumos. Per total, cea de-a doua cezariana mi s-a parut mult mai usoara, poate si datorita faptului ca stiam deja la ce sa ma astept, conditiile din spital au fost foarte bune, comparabil cu un spital privat, iar asistentele au fost dragute (cu o singura exceptie), dar si eu am fost draguta cu toata lumea din punct de vedere financiar (de mentionat ca nicio clipa nu mi s-a solicitat vreo suma de bani, totul a venit „de la mine”).

(Anca, Suceava)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 1 Aprilie, 2014

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Gabriela Siniavschi | Maternitatea Suceava | Suceava

Articole Similare