Era o zi frumoasa de primavara, mai exact 8 Aprilie. M-am trezit dimineata foarte hotarata cu planuri mari. Dupa ce am facut pregatit micul dejun mi-am trezit sotul si i-am spus care este planul meu, mai exact i-am zis ca mergem sa ne bem cafeluta, mergem la cumparaturi, dupa aceea venim acasa, facem curatenie, mancare, o prajitura si dupa aia ma duc sa nasc :)) Am inceput amandoi sa radem nestiind ca fix asa se va intampla.

Seara dupa ce am terminat toate treburile pe care le planuisem am inceput sa am contractii dar nu foarte puternice. Intial am crezut ca de la efortul pe care il facusem toata ziua. Stand in pat 10 minute mi-am dat seama ca e ceva mai serios avand in vedere ca aveam 40 saptamani si 4 zile.

Foarte incantata am fugit sa fac dus, am sunat-o pe doctorita mea si am plecat la spital. Am ajuns la spital, doctorita inca nu ajunsese dar sunase pe cineva sa ma consulte pana ajunge ea.

M-a pus pe capra, m-a consultat si mi-a zis "Draga mea nu cred ca o sa nasti prea curand, nu este dilatata deloc." Eram foarte dezamagita pentru ca vroiam sa nasc cat mai repede. Intre timp a ajuns si doctorita mea, m-a consultat si ea, la fel "Nu ai dilatatie si contractiile sunt mici".

Dar mi-a spus "Hai ca te internam si vedem ce facem", pentru ca eu i-am spus ca nu plec de aici pana nu nasc :)). Mi-a facut un eco si mi-a zis ca bebele are aproape 4 kg, ceea ce m-a speriat putin dar fiind un ecograf vechi mi-a zis ca poate nu indica bine, poate sa fie plus sau minus 300-400 de grame. Probelema era sa nu fie mai mult de 4 kg. Fiind prima sarcina m-am speriat putin. Sotul meu cand a auzit sa inverzit la fata.

Am urcat sus in sala de travaliu si m-am pus pe un pat si mi-a pus o perfuzie de dilatare si in scurt timp au inceput contractiile din ce in ce mai puternice, moasa (tanti Luci) o femeie foarte draguta a stat langa mine si ma mangaia pe cap, alaturi de doctorita mea Madalina Rada care in permanenta imi monitoriza copilul si ma incuraja.

Dupa cateva ore de travaliu infernal m-am dilatat 5 cm si a chemat-o pe anestezista la fel de draguta si mi-a facut epidurata. Dupa care m-am relaxat total, instant mi-au trecut durerile dar in schimb bebelusului incepea sa nu ii mai convina si ii scadeau bataile inimi. Doctorita m-a linistit spunandu-mi ca o sa fie bine si ca incearca sa imi schimbe perfuzia si daca nu isi revine bebele ma baga in cazariana.

Cu ajutorul lui Dumnezeu si-a revenit bebele si am inceput sa ma dilat tot mai mult. In tot timpul acesta doctorita si moasa nu s-au dezlipit o secunda de langa mine. Era deja 6 dimineata, eram la spital de la ora 23. M-am ridicat de pe pat in picioare pentru ca deja simteam nevoia sa imping, m-am pus pe capra si inceput nasterea sa zic asa.

Moasa ma mangaia pe cap si zicea impinge frumoaso cat poti de tare cand ai contractie, am impins cat de tare am putut de 2-3 ori in contractie. La ora 6:55 am inceput si la 7:05 am nascut un baietel superb cu niste ochisori mari, de 3450 grame si 51 cm (Darko).

Plangeam de fericire cand l-am vazut. Fiind foarte fericita ca totul a decurs bine am intrebat-o pe moasa cand m-am dat jos de capra daca mai am ruj:) Am plecat la spital machiata si aranjata considerand nasterea un eveniment important si stiind ca ma ajuta si la starea mea de spirit.

Doctorita a venit seara la mine sa vada cum sunt, un lucru foarte frumos avand in vedere ca a stat toata noaptea cu mine si ca era Duminica Floriilor. A fost cel mai frumos moment din viata mea. Am avut o experienta placuta fata de povestiile pe care le-am mai auzit de la alte mamici.

Multumesc doamnei doctor Madalina Rada si Tanti Luci (moasa).

(Cristina, Timisoara)




Daca va place acest articol urmariti-ne si pe FACEBOOK!
povesteste cum ai nascut cadou 700x200 edi integral margini
Specialistii raspund gratuit intrebarilor dvs!

Newsletter