Nastere naturala la Maternitatea din Barlad, cu doctor Andronache

Am aflat ca sunt insarcinata cu fata intr-un moment nu tocmai placut pentru familia mea, mai am un baietel mai mare decat fata cu 5 ani….

Sotului ii era teama sa nu renunt la sarcina, insa nu am putut sa gandesc asa, faptul ca mai am un copil in burta nu acceptam, pentru ca nu puteam realiza ce inseamna sa iubesti un alt suflet in afara de cel de acasa.

Am fost la ultimul control si mi se spusese sa stau aproape ( asta pentru ca stau la 50 km de Barlad) ca se naste din moment in moment( sarcina fiind mereu pe risc!).

Am stat la fratele meu…am ajuns ziua cand mi s-a rupt apa…si am plecat tremurand la spital de teama ca nu o sa accept acel copil, nu realizam cum o sa ma impart intre doi copii, cu dragostea!

Nasterea nu a fost tocmai usoara, medicul ce m-a supravegheat nu era in spital, era de garda Doctor Andronache, pentru prima data facusem atunci cunostinta cu el. A stat langa mine cateva ore ptr ca aveam dilatatie, dar nu aveam dureri, nu era jos, pentru asta s-a fortat nitel nasterea, dureros -de altfel- prima a fost floare la ureche…

La un moment dat am inteles ca trebuia sa fiu pregatita pentru cezariana, am intrat in panica…nimeni nu-mi spunea nimic, de ce…sotul facea ca trenul pe holuri de frica…. La baiat a fost usor, in cateva ore am nacut, acum aveam deja 10 ore si nu aveam dureri normale, tinea foarte putin…

In fine, a ajuns pe lume mult asteptata fetita -pentru ca mi-o doream de mica ( la prima nasterea fusesem dezamagita de baiat- culmea….) Am vazut fata…dar am inceput sa tremur, sa plang in hohote de nu putea doctorul sa ma linisteasca, sa ma curete, coase, etc….Am ajuns inapoi in sala de travaliu, insa nu am fost supravegheata, a ajuns sotul -nu stiu cum de i s-a dat voie, langa mine cu un aranjament mare de flori….bucuros ca am adus pe lume perechea familiei si ca sunt sanatoasa, etc…

A stat langa mine( si acum imi curg lacrimile) si a inceput sa planga de bucurie…, mi-a adus baiatul…si-mi spuneau intr-una sa ma opresc din plans ca sunt mamica….Dar nu ma puteam stapani…cand l-am vazut pe Andrei…am inceput si mai tare, ma simteam vinovata ca va trebui sa-mi impart timpul…Asa credeam atunci, in acele momente…

Asistentele sau moasele erau indiferente…ca sa ma stie in grija buna sotul le-a dat lor aranjamentul- oricum eu nu aveam voie cu flori in salon…Am ajuns la fata a doua zi…nu puteam sa ma duc la ea, mi-era teama sa o iau in brate…dar Dumnezeu mi-a dat o palma sa-mi revin…

La o luna fetita mea, mult asteptata din liceu desi eram dezamagita atunci de teama ca nu-mi pot imparti iubirea…a fost operata de osteoartrita…apoi luxatie de sold…si de aici am avut trei ani grei….operatii si anestezii de nu le mai stiu numarul…, radiografii…dar…fetita mea a fost o mare luptatoare…tot timpul a fost atat de cuminte incat nu am stiut ca am copil,a suportat tot tratamentul de spital, drumuri de cate doua ori pe luna, si stat in spital cate doua saptamani…, dar in momentul cand ne-a auzit ca ar avea voie sa faca pasi…, a facut a doua zi -cam greu, insa cu mare incredere..plangea si mergea la marginea patului…din acel moment pot spune ca ne arata zi de zi ce inseamna sa am copil…e foarte autoritara, are 5 ani…, e foarte stapana pe ea, comunicativa, stie ce vrea si obtine tot ce vrea…

Ce sa-i reprosez? Faptul ca m-a lasat trei ani linistita sa nu intru in spitalul de nebuni? Ca a suportat atatea?
Bineinteles ca toate au limita, dar firea si caracterul ei…si familia mea…O iubesc!!!!

IMI IUBESC FAMILIA, FARA EA NU AS FI DEPASIT MOMENTELE!!!

Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat doi copii intelegatori pe care ii iubesc ca lumina ochilor!
si dau un sfat tuturor…intotdeauna copilul stie ce face..aveti incredere in el…, are nevoie de dragoste, restul da el!!!

(Ramona, Barlad)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 3 Martie, 2014

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Barlad | Dr. Mihail Andronache | Spitalul Judetean de Urgenta Barlad

Articole Similare