Nastere Cezariana Maternitatea Giulesti Mai 2023 Dr. Diana Comandasu

Inca de cand ne-am casatorit (octombrie 2021), eu si sotul meu am decis sa incercam sa ne intregim familia si sa aducem pe lume un copilas. Am stiut dintotdeauna ca ne dorim copii, astfel incat am asteptat doar formalizarea familiei in fata legii si a lui Dumnezeu pentru a incerca sa facem un bebe. Eu avand ovare polichistice de cand ma stiu, m-am gandit ca o sa dureze si ca va fi o provocare, avand in vedere ovulatia haotica si implicit menstruatia neregulata. Sarcina minune si minunata a aparut in August 2022, luna in care am inceput sa-mi urmaresc ovulatia folosind testele barza. La primul test pozitiv, am incercat si a iesit.
Am aflat la sfarsitul lunii august ca sunt insarcinata si de acolo a inceput roller coaster-ul emotional, caci am fost foarte afectata hormonal. Din fericire, sarcina a decurs fara probleme. A fost monitorizata pana in saptamana 20 de catre doamna Dr. Luciana Arsene (RM Cotroceni), care a devenit si ea la randul ei mama si a trebuit sa ma reorientez catre un alt medic. Inca nu ne hotaraseram unde voi naste (stat sau privat) si tot puneam in balanta astectele pro si contra pentru a lua o decizie.
In final, am decis sa aleg Maternitatea Giulesti, stiind din experientele unor prietene si cunostinte ca in maternitatile de stat din Bucuresti, nu sunt conditii precare.

Asa am ajuns sa fiu preluata de catre doamna Dr. Diana Comandasu din maternitatea Giulesti. O doamna doctor pozitiva, optimista care-ti da incredere si o senzatie de bine.
Sigur ca, fiind atat de multe femei ce veneau la maternitate pentru controalele din cadrul sarcinii si nu numai, timpul petrecut in cabinet nu iti permitea sa stai la povesti cu medicul privind sarcina, insa intotdeauna doamna doctor a fost la un telefon distanta. Prompta si raspunzandu-mi de fiecare data.
Discutiile privind modalitatea nasterii au inceput de la prima intrevedere si i-am comunicat doamnei doctor dorinta mea de a naste natural, dorinta pe care, bineinteles, a sustinut-o.

Fast forward, ajungem la controlul de 38 de saptamani, cand a trebuit sa fiu controlata pentru a vedea cum se simte colul si care ar fi stadiul. Colul era deschis si m-am gandit \”MI-NU-NAT, sigur nasc in maxim 1 saptamana\”. Hahaha. Buna gluma.
Am ajuns la termen (40 de saptamani), colul tot deschis, pierdusem intre timp şi dopul, bebe nu cobora, era foarte sus. Deseori mi-a spus doamna doctor ca am un bebe mare, fapt pentru care, la controlul de 40 de saptamani am aflat ca asta ar fi contribuit la faptul ca bebe nu cobora.
Atunci, doamna doctor mi-a sugerat ca daca pana in weekend, bebe nu da niciun semn, vom face cezariana sau imi va induce naşterea, dupa cum doresc. Am ales cezariana pentru ca 1. aveam nişte informatii cu privire la naşterea indusa (culminand deseori cu cezariana de urgenta) şi 2. Bebe era mare. O simteam mare, ma simteam mare. M-am gandit ca nu vreau sa trec printr-un calvar de dureri ca sa ajung tot la bisturiu.
Bebelina mea n-a dat niciun semn. Astfel incat la data stabilita(40 saptamani si 3 zile) m-am prezentat cu bagajelul la camera de garda (care a ramas la garderoba pana a doua zi dimineata) şi am inceput sa fiu pregatita pentru operatia ce avea sa urmeze. Adica, completat de formulare specifice interventiei. Apoi, m-am schimbat in camasa oferita de maternitate şi am fost condusa de o infirmiera in sala de nasteri unde mi s-a pus monitorul pe burta si am asteptat o doamna asistenta din zona de ATI pentru a veni sa ma preia. Ajunsa la ATI, m-am schimbat din nou intr-o alta camasa pentru salonul respectiv si am asteptat pe rand medicul anestezist pentru discutia privind procedura, asitenta pentru a-mi pune branula si apoi am stat cumintica sa-mi vina randul.

Am asteptat vreo 45 de minute, cred si am fost condusa in sala de operatie. Tremuram ca varga de emotii, teama de nou (noul operatiei, noul ce avea sa urmeze). Uimita am fost sa vad ce voie buna era in sala. Asistentele glumeau si radeau, incercand sa-mi ridice putin moralul. Am fost pusa in fund pe masa de operatie, asistenta m-a ghidat privind pozitia pe care trebuia sa o am pentru administrarea anesteziei, medicul anestezit mi-a comunicat pas cu pas tot ce avea sa faca, inainte sa faca şi imi descria senzatiile pe care aveam sa le am. Dupa administrarea anesteziei, am simtit o caldura de la brau in jos, urmata de o amorteala. Doamnele asistente m-au ajutat sa ridic picioarele pe masa de operatie, mi s-a pus sonda si apoi am fost pusa pe spate. Moment in care, mi s-a taiat respiratia pentru ca… bebe era MARE.

In scurt timp a venit şi  doamna Dr. Comandaşu cu voia-i buna, i-am zis ca nu pot sa respir şi m-a calmat spunandu-mi sa fiu linistita ca-i normal sa ma simt asa pana cand vor scoate bebele. Am simtit putina greata si le-am spus si doamnelor din jur care mi-au intors capul uşor intr-o parte, mi-au dat si oxigen, timp in care procedura incepuse deja.

Senzatia e putin dubioasa, n-am sa mint. Pentru ca nu simti nimic, dar in acelasi timp simti ca se umbla in tine. Dubios. Stiu. M-au apasat doamnele/domnisoarele rezidente si pe burta pentru ca bebelina mare. Aia am simtit. A durut. In maxim 10 minute, bebelina mea a iesit. A plans din toti plamanii (ambii adica), am plans si eu cu ea. Nu stiam ce simt, cum simt, ce se intampla. Au curatat-o, au infasat-o si mi-au adus-o pe obraz. Asa s-a linistit cand i-am vorbit si au lipit-o de mine, de m-a topit. Cred ca au lasat-o 30 de secunde asa si au dus-o la neonatologie.

A fost un bebe mare, intr-adevar. 4340g. 54cm. I-am multumit doamnei doctor de 1 milion de ori si am binecuvantat momentul in care am decis sa nasc prin cezariana. Lichidul era deja verde, ceea ce indica, de regula, ca meconiul a fost facut in burtica. La limita am fost de toate relele ce se puteau intampla. Am fost bine amandoua. In final, asta e TOT ce conteaza.

Dupa ce bebelina a fost dusa la nenoato, eu am fost curatata si cusuta, procedura care a mai durat undeva la 45 de minute. Apoi am fost dusa la ATI.

La ATI am petrecut restul zilei cu calmante si cateva guri de apa. Atitudinea doamnelor de acolo, ireprosabila. Un aspect mai putin placut il constituie procedura de curatare a uterului si ajutorul \”oferit\” acestuia de a reveni in pozitia corecta dupa ce a trecut efectul anesteziei. Doare destul de rau. A doua zi am fost mutata in rezerva pentru ca pentru asta am optat. Am platit 250 de lei pentru asta.

Conditiile din maternintate nu sunt cele de hotel de 5 stele. Nu cred ca pretinde nimeni asta. Este curat, infirmierele curata baia ZILNIC. Mancarea este mai mult decat decenta. Iaurt, branza, ou fiert, paine, ceai la micul dejun; supa, paste, copanele de pui la pranz; la cina similar cu pranzul, sincer chiar nu mai tin minte stiu doar ca nu mi-a displacut. Calmantele au fost disponibile la cerere.

Avand in vedere toate parerile negative privind maternitatile de stat, sunt aici sa spun ca maternitatea Giulesti este cat se poate de curata, decenta si primitoare. Nimeni nu pertinde oferirea de favoruri in bani sau cadou sau mai stiu eu ce, nu se comporta urat. Mie mi-a depasit orice asteptare. Am fost extrem de multumita de conditiile oferite si de comportamentul personalului spitalului. Pentru noi, a fost cea mai buna decizie.

Sper ca experienta mea va ajuta viitoarele mamici! Sarcini si nasteri usoare, dragi viitoare mamici!

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 27 Mai, 2024

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Diana Comadasu | Maternitatea Giulesti

Articole Similare