Nastere prin cezariana la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti, cu doamna doctor Monica Fagarasanu

Desi au trecut doi ani de cand am devenit mama de flacau, imi aduc aminte de parca ar fi fost ieri cum a decurs prima noastra intalnire-nasterea.

Am ales sa nasc in acelasi spital in care, in urma cu 30 de ani venisem chiar eu pe lume. O fi fost destinul la mijloc, un fel de ciclicitate a vietii sau pur si simplu coincidenta ca medicul meu, doamnana Doctor Monica Fagarasanu care mi-a urmarit toata sarcina, lucra acolo.

Pe tot parcursul sarcinii am avut parte de un doctor cum rar intalnesti: calma, atenta, usor de conversat cu ea toate fricile si intrebarile pe care in mod normal si le pune orice femeie insarcinata pentru prima oara. Imi fusese recomandata de o alta prietena care nascuse alaturi de ea si am simtit ca tineretea doamnei doctor si grija pe care o arata sarcinii mele, e un aliat bun in aceasta aventura in care pornisem.

Am avut noroc sa am o sarcina usoara, simpla de dus, fara greturi, hormoni razna, teste sau complicatii suplimentare asa ca, normal, credeam ca nasterea va fi floare la ureche. Asta pana a venit si ziua cea mare si am ajuns la spital si au inceput sa ma ia toate panicile posibile.

Auzisem si imi veneau acum in minte toate povestile de groaza spuse de diferite cunostinte cum ca nu te baga nimeni in seama daca nu ai pregatit cu tine tenculetul cu marunti, cum ca fiind spital de stat conditiile sunt proaste si personalul indiferent, cum te lasa sa te descurci de capul tau cum poti sau cu ajutorul familiei/prietenilor care sa-ti aduca tot ce ai nevoie.

La 8 dimineata, nemancata, nebauta cu un bagaj de maternitate bine documentat si o stare pozitiva de gandire (nasc repede, pac-pac si gata!), eram pregatita sa nasc prin cezariana. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu aia din targ. Plus de asta, eu o necunoscatoare totala a operatiilor de orice fel si nemaifiind niciodata internata in spital, nu prea stiam cam cum sta treaba cu adevarat in spitalele de stat.

Din cauza unor urgente (nasteri naturale) am intrat tarziu in sala de opratii, pe la pranz, cu inima in gat de frica (auzisem de pe hol tipetele mamicilor care nascusera natural si parca ma razgandisem, nu mai voiam sa nasc!), cu un pic de greata din cauza faptului ca nu mancasem nimic si cam deshidratata pentru ca, fiind o zi de vara cand am ales sa nasc si pentru ca nu bausem apa ma simteam ametita.

Dar totul a decurs bine, rapid si foarte profesionist. Ba chiar am si atipit pe masa de operatii dupa ce flacaul era deja de mult dus la neonatologie.

Nu stiu daca pur si simplu am fost o norocoasa sau chiar asa e acolo insa eu m-am simtit bine in cele 2 zile jumatate petrecute acolo. La terapie intensiva asistentele iti faceau calmante daca simteai nevoia, chiar daca nu le bagai ceva in buzunare. Brancardierul care m-a dus in sala de operatii si m-a luat de acolo, transportandu-ma in patul de la terapie era un tip plin de viata si glume, o matahala care te incuraja si iti dadea o stare buna.

Operatia a decurs bine, intepatura de la anestezie nici n-am simtit-o si nici dupa aia nu am avut vreo durere de cap sau vreo problema de la ea. Mutata la salon am putut sa ma bucur de copilul meu care a dormit in patutul lui langa al meu.

Plus am avut compania altor 2 mame de care am putut sa ma bucur si cu care schimbam idei, sfaturi si chiar medicamente pentru diferite probleme inoportune care aparusera dupa nastere (constipatia).

Asistentele ne-au invatat cum sa le facem baie micutilor nostri si ne verificau constant. Singurul minus pe care, eu una l-am resimtit cam tare, a fost mancarea putina si inconsistenta (Doamne ce as mai fi dat pentru o pizza, o shaorma, o ciorba cu de toate!) si imposibilitatea rudelor de a il putea vedea pe micut in ziua cand am nascut (abia a doua zi cand eram amaandoi mutati pe salon au reusit si rudele sa-l vada).

Nu stiu alte mamici ce gandesc cand vine vorba de momentul sarcinii dar eu nu am avut mari asteptari de la spital ci doar de la mine insami si de la doctor iar acestea au fost indeplinite cu succes.

Asa ca sfatul meu pentru voi, viitoare mamici este sa adoptati o atitudine pozitiva ca totul va merge bine, ca veti trece peste acest moment de panica repede si ca peste cateva clipe toata lumea din jurul vostru se va schimba atunci cand va va aduce in pat micul vostru ghemotoc zgomotos ce-si urla dreptul de a fi in bratele mamei lui. Nastere usoara!

(Laura, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Vineri 7 Septembrie, 2018

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Monica Fagarasanu | Spitalul Universitar Bucuresti

Articole Similare