Nastere prin operatie cezariana la Maternitatea Braila, cu domnul doctor Tataru Iulian

Va scriu si eu cu entuziasm povestea nasterii micutului meu, mai ales ca as vrea sa afle cat mai multa lume si despre ce se intampla bine in tara noastra nu doar contrariul.

Dupa 9 luni de sarcina dificila, cu dureri destul de ciudate, care mai apoi s-au dovedit a avea o cauza ce nu ar fi putut fi determinata prin analize sau ecograf, a venit si momentul nasterii celui de-al doilea copil al meu, Horia Eduard.

Aveam deja experienta nasterii cu 7 ani in urma in Maternitatea din Braila, asa ca eram convinsa ca sunt pe maini bune si nu mi-am facut griji din acest punct de vedere.

Surpriza placuta a fost sa vad ca lucrurile s-au schimbat de acum 7 ani in si mai bine. Totul functioneaza ca un mecanism bine uns, inca de la internarea gravidei si preluarea acesteia de catre diferitele departamente pentru a ajunge in sala de operatie.

Mi s-au facut analize, control, totul intr-un mediu amabil, profesional si mai ales cu aparatura si dotari moderne. Intr-o ora eram in sala de operatie, cu toate procedurile premergatoare indeplinite.

Aventura a inceput insa din momentul in care m-am trezit si domnul doctor Tataru Iulian m-a anuntat ca am avut o operatie dificila, neinsistand insa asupra cauzelor si a termenilor medicali. Mi-a spus pe un ton calm si linsitit si despre faptul ca micutul meu era conectat la oxigen pentru ca avea o problema de adaptare la mediu.

Mi-a dat incredere si o stare de liniste faptul ca a fost langa mine imediat ce m-am trezit, ca peste zi a mai venit sa se intereseze de soarta noastra, a proaspetelor mamici aflate la terapie intensiva, tratandu-ne pe toate la fel chiar daca nu erau toate pacientele dansului.

Pentru ca nu am avut o evolutie prea buna la terapie intensiva, am avut nevoie de mai multa atentie din partea personalului de acolo, respectiv asistenti medicali si infirmiere. Absolut toti s-au purtat exemplar, atenti, explicand-mi fiecare procedura medicala ce urma sa mi se faca.

Micutul l-am vazut abia dupa trei zile cand am putut fizic si emotional sa merg la terapie intensiva unde era ingrijit. Mi s-a explicat faptul ca s-a nascut cu pneumotorax, ceea ce inseamna mai exact aer intre foitele pleurei de la plamani. Mi s-a prezentat evolutia copilului si pe scurt procedurile care i-au fost aplicate.

Au venit medici de acasa, au colaborat medici de diferite specializari, totul pentru ca micutul sa supravietuiasca si sa treaca cu bine peste acest hop. Nu am avut pe nimeni cu mine din apropiati in timpul operatiei, deci nu a fost vorba de nici o presiune a cuiva ci doar dedicarea acelor oameni ce isi fac datoria.

In tot acest timp cat eu am fost la terapie sotul a vizitat copilul, a tinut legatura cu doamna doctor neonatolog Gheonea care a avut grija de el inca din prima clipa cand s-a nascut.

Evolutia copilului a fost buna, a fost puternic mititelul si a depasit acel moment critic. Din momentul in care am iesit si eu de la terapie intensiva si am ajuns la salon, am fost incurajata sa merg la copil la interval de trei ore pentru a ma mulge si a-i fi oferit copilului lapticul meu.

Desi nu aveam lapte de ajuns, acesta nu a fost irosit ci i-a fost oferit alaturi de laptele praf. Pompa de san mi-a fost de mare folos, o lasam acolo la sterilizat si o utilizam de cate ori mergeam la copil.

Dupa o saptamana cand copilul era deja mult mai bine am fost incurajata sa il pun la san si sa il alaptez. Abia in cea de-a 9-a zi am primit copilul in salon pentru a fi tinuti impreuna sub observatie si, pentru ca totul a decurs bine, am putut pleca a doua zi acasa, chiar inainte de Mos Nicolae. Spre bucuria fratiorului mai mare.

Abia in ultimele zile, cand eram deja recuperata si cu moralul mult mai bun, domnul doctor ginecolog mi-a explicat in detaliu ce problema medicala a intalnit in momentul operatiei, si anume uterul rasucit, cu fata in spate, incat venele mari ajunsesera in fata, presupunand un mare risc in momentul inciziei.

De aici erau si durerile si disconfortul meu din timpul sarcinii. Am apreciat mult faptul ca nu mi-a transmis informatiile in zilele in care eram slabita, in care nu stiam inca ce e cu copilul. Am apreciat si faptul ca domnul doctor ginecolog, desi nu mai facea parte din atributiile dansului, s-a interesat tot timpul cat am stat in maternitate de evolutia copilului mergand personal la sectia de terapie unde era si transmitandu-mi apoi evolutia acestuia.

In ciuda tuturor acestor aventuri medicale, mi-am pastrat pe tot timpul perioadei de stat in maternitate increderea in oamenii de acolo, mi-am pastrat moralul cat am putut, trecand cu bine si peste depresia postnatala. De la infirmiere, asistente si pana la medici am avut parte de incurajari, ingrijire si asistenta de calitate.

Disciplina, organizare, profesionalism si curatenie ar fi cateva din cuvintele care imi vin in minte cand ma gandesc la Maternitatea din Braila.

Acum suntem bine, bebe are aproape patru luni, il hranesc exclusiv la san, este puternic si vioi. De cate ori ma gandesc la primele zile de dupa nastere ma coplesesc sentimentele de recunostinta si de multumire ca am avut sansa sa nasc intr-un spital dotat cu aparatura moderna si in care lucrurile se misca spre foarte bine. Aceasta a fost aventura nasterii micutului meu Horia Eduard.

(Valerica, Braila)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 23 Martie, 2016

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Braila | Dr. Gheonea Vaso | Dr. Iulian Tataru | Maternitatea Braila

Articole Similare