Nastere prin prin operatie cezariana, la Spitalul Judetean Ilfov, cu doamna doctor Olteanu Maria Cristina

Era in 2 Noiembrie 2015 cand am luat testul de sarcina. A iesit pozitiv. Nu stiam cum sa reactionez! I-am spus sotului, care a ramas uimit. Am pus mana pe telefon si m-am programat la ecografia de confirmare a sarcinii. M-am prezentat dupa 5 zile la Clinica Gral Medical din str. Traian Popovici din Bucuresti, unde am fost luata in evidenta de doamna doctor Olteanu Maria Cristina.

Ulterior aveam sa aflu ca dansa facea garzi la Spitalul Judetean Ilfov, fostul Titan. Desi pare o persoana rece si distanta, dansa e foarte amabila, implicata, care isi face foarte bine meseria.

Am nascut la termen, la 40 de saptamani si o zi, intr-o zi caniculara de Iunie 2016. Din pacate, prin cezariana. Cand spun din pacate, ma refer la faptul ca-mi doream mult o nastere fiziologica. Nu s-a putut! Dar tot ce conteaza e ca bebelusul meu s-a nascut sanatos: un flacau de 3500 grame si 54 cm, care a primit nota 9.

Povestea incepe asa! Ajunsesem la 40 de saptamani. De mai bine de doua saptamani pierdusem dopul gelatinos, iar contractiile false se indesisera. Imi sun sotul si-i spun: “Gata, azi nasc!”. Era 22 Iunie. La ultimul control, care fusese in urma cu 4 zile, eram deja dilatata 2 cm, potrivit spuselor doamnei doctor.

Contractiile erau insa nesistematizate, dureroase, dar suportabile. Cand a ajuns sotul meu acasa, eram echipata de plecare si aveam bagajul de maternitate pregatit de saptamani bune. Imi sun medicul, care imi spune sa merg la camera de garda si in functie de ce imi comunica acesta, va veni si dansa la spital.

Ajunsi la spital, cautam cu disperare maternitatea. Gasim intr-un final sectia de Ginecologie, aflata undeva la etajul doi. Nu exista lift, deci am urcat scarile cu mare greutate. Medicul de garda m-a controlat pe masa si mi-a zis ca ma interneaza, dar trebuie sa-mi faca si o ecografie. Sotul aude cum ii spune asistentei: “Mai are mult”.

Ecograful se afla la acelasi etaj, dar undeva dupa sectia “Sali de nastere”, unde numai medicii aveau acces. Deci urma sa cobor 2 etaje plus unul pana la demisol, apoi sa urc iar 3 etaje. Asistenta care m-a insotit ma tot intreba daca sunt bine. Spuneam ca da, desi gafaiam ca nebuna. Mi se face ecografia si mi se spune ca bebe e bine. Avea in jur de 3500 grame, potrivit ecografului.

Il cheama pe sot si imi spune sa ma schimb. Caut in bagaj camasa de noapte, scot papucii si ma dezbrac. “Echipata”, astept! Dupa 5 minute, vine aceeasi asistenta si ma conduce in sectia “Sali de nastere”, unde urma sa ma internez.

Dau buletinul si cardul de sanatate, apoi sunt condusa in sala de expulzie nr. 2. Ma asez pe pat, uitandu-ma crucis la masa pentru nasteri. In scurt timp, vine alta asistenta si monitorizeaza bataile inimii fatului.

Apare medicul meu. Ma controleaza si imi spune ca am colul “sarma“. Adica nu sunt de nascut, deci va trebui sa mai astept. Imi recomanda o perfuzie cu No-Spa, ca sa inmoaie colul. Accept! Imi spune ca ea va merge acasa, dar ma lasa in grija medicului de garda, iar daca sunt de nascut, vine, indiferent de ora. Zis si facut!

Mi se pune o branula, nu inainte insa ca asistenta respectiva sa-mi recolteze sange pentru analize. Speram sa nasc natural. Auzind asta, asistenta mi-a spus pe un ton ironic: “Sa vezi tu cum ajungi pana la urma la cezariana, ce tot o tragic cu natural?” Si pe buna dreptate, pentru ca a doua zi la ora 12 aveam sa intru in sala de operatii pentru cezariana de urgenta.

Am petrecut noaptea stand ca pe ace, durerile ma lasasera si tot nu ma dilatam. A doua zi, la ora 8, soseste medicul meu si ma controleaza din nou. Colul meu era la fel. Am acceptat perfuzia cu Oxitocina. Mi s-a administrat la ora 9. In numai 10 minute au inceput contractiile. Dese si foarte dureroase. Vine medicul din nou, la ora 9.30 si ma controleaza. Abia puteam merge, abia am reusit sa ma urc pe masa. Colul era la fel. Imi rupe membranele, in speranta ca ma voi dilata. Si rau am facut ca am acceptat, si asta, si perfuzia cu Oxitocina. Mai bine mai stateam acasa si asteptam. Poate ca m-am grabit sa vin la spital, mi-am spus mai tarziu, dupa ce nascusem deja.

Intre timp, cat eu ma luptam cu durerile si respiram greoi, in sala de alaturi o mamica nascuse natural si alte doua prin cezariana. Numai la scancetele micutilor incepeam sa lacrimez de emotie ca in curand imi voi cunoaste si eu puiul.

Trebuie sa mentionez ca noaptea m-a monitorizat o moasa foarte amabila si care vorbea frumos. Dimineata m-a predat altei moase, pentru ca ea iesea din tura. Aceasta din urma, la fel de amabila. Ce-i drept, tot personalul cu care am avut contact pe durata sederii mele la Maternitatea Spitalului Judetean Ilfov a fost ok.

Revenind la nastere, la 11.30 vine din nou medicul, ma urca pe masa si imi spune: “Va recomand cezariana, copilul are o vezicula pe cap, pentru ca impinge, dar din cauza colului rigid, sufera”. Cu utimele puteri si abia glasuind, accept.

Semnez repede acordul, vine asistenta de sala, ii semnez si ei ca am luat la cunostinta si astept. In scurt timp, soseste o infirmiera, care ma conduce pe masa de operatie. Ma dezbraca din mers, astfel ca ajung pe masa goala pusca. Ma pregatesc pentru administrarea rahianesteziei, cand ma ia o noua contractie. Tipa la mine anestezista, o tipa scunda si acra, se rasteste la mine si asistenta de sala si ma bruscheaza sa las bratele moi in jos si sa aduc umerii in fata. Cu ultimele puteri ma conformez si simt cum imi patrunde in organism anestezia.

Oglinzile din tavan imi permit sa vad tot ce mi se intampla. Daca inainte de a intra in operatie am avut TA 9, in timpul operatiei sarise de 14. Cel mai greu moment a fost acela in care moasa apare la capul meu si impinge sub stern sa iasa copilul singur prin incizia facuta de medic. Aud un scurt si timid scancet. Era Vladut, baietelul meu, plin de vernix caseosa si albastru la piele.

In scurt timp avea insa sa se coloreze intr-un roz viu, plin de viata. Il iau in primire neonatoloaga si o asistenta de la sectia de materno-fetala. Ma uit cu ochii umeziti la intregul proces. Mi-l aduce pentru scurt timp sa-l vad, il sarut timid pe capsor, apoi se fac disparuti. Plina de ciuda ca l-au scos si au fugit, emotionata, descumpanita, nici nu stiu ce sentimente traiam atunci, urmaresc in continuare cum decurge operatia. Medicul meu si o alta doctorita ma curatau. Pana m-au inchis, apare o asistenta: “Are 3500 grame”. Auzisem asta, dar medicul meu imi spune: “Ai auzit, Andreea? 3500grame. Asa cum am estimat. E mare”. Apoi m-au felicitat.

Am fost dusa la ATI, unde am stat pana a doua zi, la ora 7.30. Noaptea a decurs ok. Veneau moasa sa ne curete, asistenta de ATI sa ne administreze calmante o data la 8 ore si infirmiera sa ne ofere apa, sa ne mai intrebe de sanatate. In tot acest timp eu priveam fotografia puiului meu, pe care sotul a facut-o cu telefonul la 5 minute de la nastere. Era un lungan de 54 cm.

A doua zi era Vineri, 24 iunie. Am fost dusa pe salon, impreuna cu o alta mamica, cu care am petrecut noaptea la ATI. M-a ridicat in picioare si am crezut ca ma sufoc. M-a invatat sa respir adanc si mi-am revenit. Perioada de „sedere” a fost placuta. Pe sectia de la etajul 2 se aflau doar 2 saloane, al meu, cu 3 mamici, si altul cu 4 mamici. La ora 9 ne-au adus bebelusii. Din pacate, indopat de lapte praf l-am pus repede la san si micutul a inceput sa suga, apoi a adormit.

Pana la externare, copilul a stat cu mine in salon. Asistentele de leuze si asistentele de bebelusi s-au purtat foarte frumos. Doctorita mea venea zilnic sa ma vada, sa verifice incizia si sa vorbim despre nastere. Revenirea a fost spectaculoasa. La 48 de ore de la operatie ma simteam bine, urcam scarile fara nicio problema, insa m-am confruntat cu o cefalee cumplita, care nu trecea cu niciun analgezic, cafea sau ciocolata amara.

Intreg personalul a fost profesional si empatic, foarte implicat. Sectia arata decent, paturile sunt ok, curatenie, mi-a placut. La etajul 1 erau rezerve dotate cu aer conditionat, spre deosebire de salon, care costau 100 lei pe noapte. Ceea ce nu mi-a placut a fost faptul ca rudele nu aveau voie in salon, tu ca mama nu aveai voie sa scoti copilul din salon, iar daca doreai sa-l arati rudelor trebuia sa vorbesti cu o asistenta sa-l scoata pe holul de la scari.

Nu exista aer conditionat pe salon, iar caldura infernala de afara te termina. Copiii erau luati in fiecare seara si toaletati, iar noi leuzele eram foarte bine ingrijite de asistentele de la Ginecologie. Pentru infirmiere, tot respectul, m-au servit cand am avut nevoie de ele sa-mi sterilizeze pompa de san sau sa-mi ofere un biberon. Mi s-a permis sa fac dus chiar a doua zi de la cezariana si sa ies din sectie sa iau o gura de aer.

Cu toate acestea, nasterea m-a costat: 800 lei medicul meu, 150 lei anestezista, 50 lei asistenta de sala, 50 lei moasa care a asistat la nastere, 5-10 lei ba o asistenta, ba o infirmiera.

De-ar fi sa mai nasc o data aici, probabil m-as impune mai mult. In rest, respect pentru toti oamenii de acolo. O recomand cu drag pe doctor Olteanu Maria, e foarte profi si foarte organizata. Dansa a fost mereu la dispozitia mea. Din fericire, am avut o sarcina primipara fara probleme si nu a fost nevoie de internari si alte investigatii suplimentare.

(Andreea, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 9 Martie, 2017

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Maria Olteanu | Ilfov | Spitalul Clinic de Urgenta Ilfov

Articole Similare