Am nascut natural, fara epidurala, la Spitalul Cantacuzino, cu domnul dr. Dobritoiu

Povestea mea a inceput vineri, pe 11 feb 2011. Pe la pranz am simtit o durere apasata, ca cele din timpul menstruatiei, pentru cateva minute. Mi-am alertat imediat sotul sa vina de la munca si am inceput sa ma documentez pe Google care sunt exact semnele travaliului. Pana a ajuns el eu eram imbracata, cu bagajul la usa dar durerea disparuse si mi-am dat seama ca nici nu aveam contractii repetate asa cum trebuia.

Am hotarat sa mai asteptam pana avem semne clare, intrucat nu aveam de gand sa merg la spital sa stau sa astept acolo foarte mult degeaba.

Ziua urmatoare, sambata, pe la 10 seara au inceput contractiile. Era aceeasi senzatie ca in ziua anterioara, numai ca acum durau cateva secunde, se repetau la intervale neregulate si erau mici ca intensitate. Pana la ora 11:30 devenisera mult mai intense si se repetau destul de regulat cam la 5 min. Am ajuns la spital, unde domnul Dr. Dobritoiu era de garda. Tin sa mentionez ca domnul prof. Hudita, care ma supraveghease toata sarcina si este seful sectiei de ginecologie de la acel spital nu a putut sa vina (sau nu a vrut, asa cum am aflat urterior din discutii cu alte persoane, intrucat era o nastere naturala si fara probleme semnalate). M-a consultat, mi-a zis ca aveam dilatatie 6, care nu prea stiam ce inseamna, si ca urmeaza sa nasc. Mi s-a facut internarea si am mers in salonul de travaliu unde mai era o fata. Acolo mi s-a pus un aparat pentru monitorizarea contractiilor (care intre timp devenisera tot mai puternice si se repretau cam la 3 min) si am asteptat momentul magic. Durerile nasterii sunt mari, intr-adevar, dar se uita. Tin minte ca, in ciuda faptului ca ma simteam curajoasa si puternica inaintea travaliului, atunci cand contractiile se intesificasera chiar am intrebat o asistenta daca nu poate sa imi dea ceva (un Piafen de ex) sa le mai diminueze si mi s-a zis ca nu. Tot atunci ziceam ca la urmatorul copil sigur voi face epidurala, insa uite-ma insarcinata pentru a doua oara si imi doresc sa nasc exact ca prima data.

In salon cu noi era mai tot timpul inca cineva care ne monitoriza si inclusiv dl. doctor Dobritoiu a mai venit sa ne vada de cateva ori pana am nascut. Toate asistentele erau foarte atente si cu toate ca am vrut sa ii dau moasei o mica atentie inainte de nastere, m-a refuzat si a spus sa nu ma gandesc la asta acum. In timpul acesta am putut sa ii timit mesaje de pe telefon sotului sa ii spun cum decurg lucrurile. Nu stiu daca m-ar fi lasat sa il si sun numai ca oricum nu as fi putut vorbi din cauza durerilor ?.

Am nascut la 5:45 dar timpul mi s-a parut ca s-a scurs foarte repede. Nasterea efectiva a durat foarte putin, cateva minute. Intrucat fetita mea avea 3.9 kg, mi s-a facut si o mica taietura cu anestezie locala (ca la dentist), asa ca nu am simtit nimic. Tin minte momentul cand nici nu iesise toata si plangea cu toata forta ei, anuntandu-si venirea. Mi-au dat fetita sa o vad, sa o pup si sa o strang putin in brate imediat dupa ce au scos-o si au curatat-o putin ceea ce m-a linistit. Din momentul acela am uitat de toate durerile, de oboseala si m-a cuprins o bucurie, o euforie si o energie ce greu pot fi exprimate in cuvinte. In timpul acesta sotul meu, pentru care timpul trecuse mult mai greu, a fost chemat de moasa si a putut sa vada si el mica minune.

Din cauza efortului si a pierderii de sange, dupa nastere, mamica este putin ametita si anemica si de aceea sotii erau rugati sa ii aduca ceva de mancare (noua ne-a zis de piept de pui la gratar). Tot din acest motiv m-a mai tinut in camera de travaliu un timp, pana am prins forta sa merg fara sa ma ia ameteala. Apoi m-au mutat in salon.

Am fost dusa la o rezerva (probabil datorita dl. prof Hudita), pe acelasi etaj cu salonul bebelusilor. In salon aveam si un patut de bebelus, asa ca am putut sa o alaptez acolo si sa o tin in camera langa mine mai mult timp. Cand inca nu stiam cu sa o hranesc eu, asistentele ii dadeau supliment, insa chiar mi se recomanda sa alaptez ceea ce mi s-a parut un lucru bun. Din cauza unor mici probleme, noi am stat in spital o saptamana, dar astfel am avut ocazia sa primesc vizita si a unor consiliere in alaptare (ceea ce chiar m-a ajutat) si sa deprind mai bine si modul de ingrijire al bebelusilor cum venea o dna dr. sa ii faca baita si sa o cantareasca in fiecare dimineata. De asemenea, zilnic era consultata de dr. neonatolog.

In rest, cred ca se spala pe jos la cel mult 2 zile in saloane, cearceafurile erau curate, mancarea ok. Mi se facea igiena locala (pentru incizie) si mi se lua temperatura zilnic si cu multa amabilitate. Cu toate ca mai dadeam din propie initiativa mici amabilitati, nu m-am simtit niciodata fortata sa fac asta si nu am avut sentimentul ca daca nu dadeam nu as fi fost ingrijita corespunzator. Singurul aspect pe care l-as fi vrut poate altfel este programul de vizite care era foarte strict (de vreo 2-3 ore pe zi).

In concluzie, experienta mea a fost una foarte fericita, cu toate ca nu s-a indeplinit tot ce planificasem. Il recomand si pe domnul doctor Dobritoiu, si acest spital din toate punctele de vedere. Mai ales, recomand nasterea naturala, atunci cand este posibil, pentru ca emotiile traite in asteptarea momentului, in timpul travaliului si mai ales al nasterii sunt unice. De asemenea, eu as recomanda viitoarelor mamici care vor naste natural sa isi gaseasca curajul de a naste fara epidurala, chiar daca durerile sunt mai mari, pentru a putea trai aceasta experienta asa cum a lasat-o Dumnezeu, pentru ca zic eu ca si acea euforie a nasterii se va simti altfel. ( Oana, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Sâmbătă 1 Ianuarie, 2011

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Decebal Hudita | Dr. Dragos Dobritoiu | Maternitatea Cantacuzino

Articole Similare