Nastere Naturala Filantropia Bucuresti Aprilie 2022 Dr. Ilinca Ilie

Sunt Madalina si am 27 de ani, iar intalnirea cu fetita mea, primul copil, a avut loc pe data de 02 Aprilie 2022, la spitalul Filantropia, intr-o dimineata de sambata.

Toata sarcina mi-a fost urmarita de Dr. Laura Mustata, iar data estimata a nasterii era 07 aprilie. Inainte cu 2 seri de nastere am pierdut dopul gelatinos, iar in seara de dinaintea nasterii am facut chiar putin sport (pilates) si m-am culcat la ora 12 seara, vrand sa termin de citit o carte. Nici nu am apucat sa adorm bine ca peste o ora jumatate m-am trezit brusc cu o senzatie calda in zona perineului si m-am ridicat repede din pat, imediat incepand sa-mi curga siroaie de apa pe picioare si podea.

In acel moment mi-am dat seama ca este acel moment faimos din filme si mi-am zis razand: „mi s-a rupt apa!”. Senzatia ca as avea nevoie la toaleta, fara insa sa am vreo durere de burta, m-a insotit pe tot parcursul timpului in care m-am machiat, am facut dus si am finalizat bagajul de spital, dar am pus totul pe seama a ceea ce mancasem in ziua precedenta.

Pe la ora 3 dimineata am ajuns la spital, sotul neavand in continuare voie sa treaca de poarta spitalului. La camera de garda, unde eram singura, am petrecut ceva timp, mai exact o ora, consultandu-ma separat 2 medici, pentru ca primul a trebuit sa fuga in sala de nasteri. Din fericire, nu aveam nicio durere, ci doar senzatia continua de nevoie de a merge la toaleta, pentru ca altfel tot procesul de a astepta sa fie analizate documentele mele, de a completa fise si a fi testata covid ar fi fost groaznic daca as fi avut si contractii. Dilatatia era de 2 cm.

La ora 4 30 am fost condusa in sala de travaliu/nastere, unde am fost intampinata de 2 moase foarte dragute si de o infirmiera la fel de amabila. Am fost pusa la monitorizare fetala a contractiilor si mi s-a administrat prin perfuzie No-Spa, pentru a accelera dilatatia, care mi-a dat o stare de ameteala si greata.

De abia la ora 5 si 20 am inceput sa simt usoare contractii, mai putin dureroase decat durerile menstruale. Am reusit chiar sa si dorm putin intre ele. Intre timp, mai veneau si ma verificau moasele, dar in mare parte am stat singura in sala si am incercat sa ma odihnesc. Deoarece durerile se acutizau, crestea si senzatia de nevoie de a merge la toaleta si am incercat sa merg de 2 ori, doar ca fiind monitorizata, era destul de dificil. Desi urmarisem multe filmulete despre gestionarea durerii in travaliu si ma pregatisem emotional pentru un parcurs dureros, in timpul contractiilor nu puteam decat sa ma gandesc ca vreau sa se termine odata.

Pe la ora 7 deja se intetisera durerile si erau mai greu suportabile, asa ca mi-au administrat gaz ilariant. Dilatatia era undeva pe la 7 cm. La inceput simteam ca nu ma ajuta deloc, mai ales ca trebuia sa ma concentrez pe felul in care respir cand il trag in piept, dar in realitate ma ajuta mai mult decat stiam eu, pentru ca imi dadea o senzatie de relaxare si usurare, ma simteam ca si cum as pluti intre contractii. In timpul contractiei era aceeasi senzatie de nevoie la toaleta, doar ca mult mai acuta si mai apasata pe rect.

Nu a durat mult si in timp ce trageam din gaz, simteam nevoia acuta de a impinge, nu ma puteam controla. Am chemat pe cineva sa ma ajute si mi-au zis ca am deja dilatatie 10 si urmeaza sa nasc. Nu ma asteptam sa dureze asa de putin travaliul, ma pregatisem psihic pt mai mult, mai ales ca moasa mi-a spus la ora 7 ca sunt destul de neregulate contractiile.

Cel mai dificil si obositor a fost momentul expulziei. In cateva minute, sala s-a umplut de personal medical, iar doamna Dr. Ilinca Ilie m-a ajutat sa nasc, impreuna ca alte 2 moase, care ma ghidau pe parcursul contractiilor si imi spuneau cum sa imping si sa respir si ma mangaiau. Am numai cuvinte de lauda la adresa doamnei doctor si a moaselor.

Din cauza perceptiei alterate a timpului, e posibil sa cred ca a durat mai mult sau mai putin, dar cred ca expulzia a durat maxim 10 minute, impingand de vreo 3 ori pe parcursul a 4-5 contractii. Dupa ce fetita a iesit, au curatat-o si mi-au pus-o la piept 1 minut, mi-au facut poze si am inceput eliminarea placentei si coaserea in acea zona, avand o usoara ruptura de perineu de gradul 1.

Uitandu-ma in urma, a fost un proces greu, cea mai mare durere resimtita in aceasta viata, dar pentru nimic in lume nu as dori sa nasc altfel. Recuperarea a fost foarte rapida, la 3 ore putand sa merg si sa stau in fund.

Conditiile din spital au fost excelente, personalul amabil si atent, cu foarte mici exceptii, mancarea buna si consistenta. Ce am apreciat a fost personalul specializat pentru fiecare nevoie, a mamei, a copilului, empatia asistentelor si a infirmierelor si rapiditatea cu care primeam ajutor. As naste si a doua oara tot la spitalul Filantropia Bucuresti.

Madalina

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 19 Aprilie, 2022

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Ilinca Ilie | Spitalul Filantropia Bucuresti

Articole Similare