Nastere naturala la Maternitatea din Iasi

Aveam 35 saptamani si o zi. Se intampla fix de 8 Martie 2018. La ora 02:30 m-am trezit ca sa ma intorc pe partea cealalta, ca deh, amortisem si mi-am dat seama ca mi s-a rupt apa chiar in acel moment. Nu am intrat in panica, deoarece eram la al doilea bebe si stiam ca durerile aveau sa vina mai tarziu.

Mi-am trezit sotul, care a intrat in panica, la fel ca data trecuta. M-am dus la baie si am vazut ca pierdusem si dopul. Apa curgea in reprize, doar ca in cantitate mai mica fata de la prima nastere, ceea ce m-a facut sa am dubii initial, gandindu-ma ca doar am facut pe mine.

Intr-un final, am constientizat ca urmeaza sa nasc. Durerile inca nu aparusera, asa incat am mers linistita la baie sa fac un dus, iar sotul a pus de cafea. In timp ce savuram cafeaua (nu am putut sa beau decat jumatate de cescuta) ne gandeam la felul in care sa procedam cu baietelul de 3 ani. Nu voiam sa-l luam cu noi la spital, dar nici acasa nu-l puteam lasa singur.

Atunci imi vine ideea sa stau acasa pana la 8 cand il va duce sotul la gradinita. Hmmm, nu a mers nici asa, deoarece durerile incepeau sa se resimta, asa ca am apelat la mama mea pe la 4:45. Ea era internata intr-un spital, dar „a fugit” spre mine cand a auzit ca a sosit sorocul si oricum 8 Martie era ziua externarii. Ei bine, a ajuns pe la 5 cu un taxi, acelasi taxi pe care l-am luat si noi spre maternitate.

Incepusera contractiile adevarate, iar cand taxiul mergea pe linia de tramvai si ma zguduia, durerile mi se amplificau. Am ajuns la Maternitate si inainte sa intru, mi s-a facut rau si am vomat putin. Deja nu mai puteam vorbi de durere. La triaj, m-a urcat pe masa si mi-a facut un ecograf rapid, apoi a verificat dilatatia si aveam 6-7 cm.

Am ramas uimita. Nu a fost timp de monitorizare…Doctorita, care era rezidenta, a intrat putin in panica si imi tot spunea sa ma imbrac repede ca sa ma duca in sala de nasteri, pentru ca nu vrea sa nasc la Triaj. :)) Nu mi-au sortat nici bagajul, ci m-au trimis cu totul in sala de nasteri. Am uitat sa specific faptul ca a fost sunat doctorul care mi-a monitorizat nasterea, iar acesta a spus ca se grabeste sa ajunga la timp.

In sala de nastere, moasa mi-a pus o perfuzie, mi-a zis sa urc pe masa si sa le anunt cand imi vine sa imping. Mi-au facut o anestezie jos (probabil pentru epiziotemie, dar n-a fost cazul) si in maxim 10 minute le-am zis ca imi vine sa imping.

Au inceput toate sa se agite si sa imi spuna sa nu care cumva sa imping, pentru ca ele nu-s gata, abia isi puneau manusile. Am reusit sa nu imping atunci, dar a doua oara, cam la 2 minute, am impins de vreo 3 ori si a iesit minunea mea de fetita de 2900 grame, la ora 06:05, iar doctorul meu a ajuns la 06:30. Tinand cont ca nu locuieste langa spital, a ajuns destul de repede, doar ca mandra mea a fost si mai rapida.

A fost o nastere rapida, usoara si fara complicatii. Nu am fost nici rupta, nici taiata. Fetita a avut scorul APGAR 8/9, a plans din prima si singura problema pe care am intampinat-o era ca a facut icter si a stat la lampa o noapte. Sugea greu si dormea mult, de la icter, cred. A fost si va ramane cel mai frumos cadou de 8 martie.

(Geanina,Iasi)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 5 Iunie, 2018

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Iasi | Spitalul Cuza Voda Iasi

Articole Similare