Nastere naturala la Spitalul Judetean din Cluj Napoca Dominic Stanca cu doamna doctor Daniela Pintican

Emotiile care m-au coplesit in momentul in care am aflat ca am ramas insarcinata au fost rapid insotite de o multitudine de intrebari: ce medic imi va urmari sarcina? Sa nasc la privat sau la stat? Care este forma potrivita de nastere pentru mine: cezariana sau naturala? Sa aleg un pachet de Celule Stem ca investitie in sanatatea copilului meu (cu speranta ca totusi sa nu fie nevoie de acestea) sau sa nu apelam la acest serviciu medical?

Discutand cu sotul meu, cu bunicii, dar si cu prietene care erau insarcinate in acea perioada, am luat deciziile pe care le voi prezenta mai pe larg in urmatoarele randuri.

Ecografia de confirmare a sarcinii am facut-o la MedStar, pe langa testul de sarcina aveam nevoie de o ecografie care sa confirme 100% sarcina ca astfel sa incep documentarile si sa aleg un medic care sa urmareasca evolutia acesteia pana la final. Dupa confirmarea ecografica a sarcinii ce la momentul respectiv era de 6 saptamani si 6 zile, am facut programare la Clinica ProVita la doamna doctor Daniela Pintican, la recomandarea unei prietene care tot la aceasta mergea, coincidenta sau nu, avea data probabila a nasterii tot 9 Septembrie 2017, ca si mine.

Intalnirea cu doamna doctor a decurs foarte bine, mi-a placut deschiderea acesteia catre pacient, era extrem de pozitiva si incurajatoare, in conditiile in care eu eram mai panicoasa, fiind si prima sarcina. Urmatoarele consultatii au fost la Hyperclinica Medlife, intrucat aceasta realiza si acolo consultatii, unde aveau aparatura 4D. Doamna doctor asista la nasteri atat la stat la Stanca cat si la privat, la Novogyn.

Fiind mai sensibila la durere din fire, as fi optat pentru cezariana la cerere, dar doamna doctor m-a sfatuit sa nu ma grabesc in luarea unei decizii si sa astept sa vedem cum evolueaza sarcina.

Mergeam lunar la controale, analizele de trimestru l si lll le-am facut la Regina Maria unde aveam abonament. Bebe era bine, crestea frumos, era vioi, la 12 saptamani deja se arata a fi baietel, la 16 saptamani ne-a confirmat ca asa este. Am avut o sarcina usoara, fara mari batai de cap, am lucrat pana in luna a 7-a, in afara de cateva greturi dimineata sau sensibilitate la unele mirosuri precum cele de prajeala, totul a fost foarte ok pana in lunile 8 si 9 cand am avut retentie de apa si nu ma puteam odihni noptile din cauza arsurilor de la stomac.

Dupa cum am spus, data probabila a nasterii era 9 Septembrie 2017. In schimb bebe Matei a vrut sa ne faca o surpriza si a venit in data de 31 August. Imi facusem ideea ca voi avea bebe de toamna, dar am bebe de vara, chiar ultima zi de vara din an. 🙂

In data de 30 August 2017 in jurul orei 17:30 a cazut dopul gelatinos si imediat dupa au inceput contractiile. I-am scris mesaj doamnei doctor ce ma asigurase ca va veni sa asiste la nastere, urmand ca asistentele sa o sune cand dilatatia se apropia de 7 cm. M-a sfatuit sa plec spre spital cand contractiile sunt la interval de 7-5 minute.

Am ajuns la spital, sotul a sunat la interfon, am fost intampinati de o asistenta care ne-a intrebat cu ce ne poate ajuta. Am putut sa spun un singur cuvant: contractii. M-a consultat atat medicul rezident cat si moasa, nu eram dilatata deloc desi contractiile persistau. Nu erau convinse ca voi naste degraba, mi-au facut un No Spa injectabil urmand ca intr-o ora si jumatate sa aflu daca sunt contractii false sau ma interneaza. Sotul a ramas in sala de asteptare pana atunci.

La urmatoarea verificare aveam deja dilatatia de 2 cm, mi-au facut internarea, m-au condus in sala de travaliu unde mai era o mamica. In total erau 3 paturi plus unul in care se facea monitorizarea bebelusului. Moasa Ioana Mihaela Iepure mi-a adus o minge pentru exercitii si m-a incurajat sa o folosesc. Este o femeie extraordinara ce are intr-adevar vocatie de moasa, ma bucur ca am nimerit pe tura acesteia. Au fost si studente in practica, curioase si atente la ce se intampla. As fi preferat sa fie mai empatice si discrete in anumite situatii.

Le-am prezentat planul nasterii si anume ca doresc anestezie peridurala si recoltare de Celule Stem. Totul a decurs mai bine decat ma asteptam. Dilatarea de la 2 cm la 4 cm cat trebuia sa am ca sa-mi poata administra anestezia a fost mai lenta, dar imediat ce s-a putut realiza, medicul anestezist a pregatit toate cele necesare. Nu ii retin numele , insa era un domn tanar in jurul varstei de 30 de ani, stapan pe situatie, atent la cum decurge procedura, ma intreba mereu cum ma simt ca sa se asigure ca doza era potrivita.

Insa si aici moasa a jucat un rol important, mi-a aratat efectiv cum sa stau si m-a incurajat sa ma sprijin de ea, deoarece trebuia sa stau nemiscata cand imi introducea cateterul iar eu tremuram de la contractii si de la emotii. Dupa anestezie, dilatarea a intrat intrun ritm alert ce le-a luat prin surprindere atat pe moasa cat si pe asistente si pe medicul de garda.

Mi-au rupt membranele, contractiile au inceput sa se intensifice, sa fie mai frecvente. Cand am ajuns la dilatarea de 7-8 cm au sunat-o pe doamna doctor si au inceput sa pregateasca cele necesare pentru nastere. Bebele era monitorizat constant, ii auzeam inimioara batand, si la fel si eu am avut parte de toata ingrijirea personalului medical.

Moasa mi-a spus sa il sun pe sotul meu sa il chem la spital ca sa il vada pe bebe care va veni in curand. Am uitat sa mentionez ca imediat dupa ce mi-au spus ca ma interneaza i-am spus sotului sa mearga acasa sa se odihneasca si sa tina telefonul deschis. Nu voiam sa astepte in sala de asteptare pe un scaun incomod, si chiar daca i s-ar fi permis sa asiste la nastere, nu as fi acceptat. Consider ca nasterea este un act medical din anumite puncte de vedere si de aceea singurii care trebuie sa mai fie in salon in afara de mamica sunt cei care fac parte din personalul medical.

Apoi a sosit doamna doctor, mai aveam putin pana la momentul in care urma sa imi tin bebelusul in brate. Moasa ma incuraja, stiam ca sunt pe maini bune, aveam incredere deplina in personalul medical, care s-a aratat empatic fata de mine.

La ora 6:30 l-am nascut pe Matei, baietelul meu iubit, iar intalnirea dintre noi doi a fost foarte emotionanta. Cat timp l-au dus sa il curete, moasa mi-a cerut telefonul personal si i-a facut poze in toate ipostazele. Apoi i l-a aratat si tatalui. Mi l-a adus si mie si mi-a lipit obrazul de obrazul lui. Plangeam amandoi, eram foarte fericita. Auzisem ca nu iti dau copilul decat dupa ce te duc in salon, dar am constatat ca erau doar vorbe, cel putin in cazul meu.

Salonul in care m-au condus a fost foarte ok, recent renovat, baie proprie, 4 paturi pentru mamici si 4 pentru copilasi. In prima zi am fost doar eu in salon cu inca o mamica ce nascuse natural fara anestezie, in urmatoarele 2 zile am fost 4 in salon pentru ca au mai venit 2 mamici care nascusera prin cezariana, iar in ultima zi am ramas singura, celelalte 3 fiind externate pentru ca au implinit cele 4 zile de stat in spital dupa nastere.

Am avut ocazia sa socializam si sa realizam ca indiferent de modalitatea prin care am nascut, toate 4 eram mame si ne iubeam la fel de mult copiii . Am ras mult, am invatat una de la cealalta, asistentele erau foarte dragute, nu asteptau sa le dam nimic, una dintre ele chiar mi-a dat numarul de mobil sa ii scriu noaptea daca am nevoie de ceva, fiind si prima zi dupa nastere si cu branula si perfuzii care trebuiau schimbate.

In concluzie, nasterea la spitalul de stat nu mi se pare bau-bau asa cum auzisem de multe ori, depinde foarte mult de personalul medical cata daruire si empatie are fata de pacient.

(Raluca, Cluj-Napoca)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 14 Februarie, 2018

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Cluj-Napoca | Dr. Daniela Pintican | Maternitatea Dominic Stanca | Moasa Ioana Mihaela Iepure

Articole Similare