Eu am nascut in data de 17 Septembrie in Germania, prin cezariana de urgenta. Conditiile in sala de nasteri ...
Sunt mama a doi copii minunati (de) frumosi, cum toti copiii de pe aceasta lume sunt. Diferenta de varsta ...
Am nascut in urma cu 1 an la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta din Targu-Mures, nascand cu 3 medici de ...
Povestea mea incepe in prima parte a lunii Decembrie cand, dupa o intarziere a ciclului de vreo doua ...
Experienta nastere cezariana Targoviste: 31 Mai dimineata, bagaj si sot la purtator, la camera de garda am ...
Autor Claudia Groza - trainer ateliere creative pentru copii la 7Arte.org

Soarele primaverii imbia oamenii la plimbare. Cu mic cu mare, lumea iesea la picnic in natura. Copiii se bucurau de libertatea de miscare: role, bicicleta, sport in aer liber.
Rares si Ioana, insotiti de cainele acesteia, Blacky, au pornit spre parc. Si-au luat rachetele de tenis.

- De-abia astept sa fac miscare. Sa ma dezmortesc!
- Trei minute de incalzire inainte si suntem pregatiti, continua Ioana.
- Ham, ham... latra Blacky, alergand bucuros in toate directiile.

Fugind dupa caine, Rares s-a agatat intr-un tufis. Ceasul de la mana s-a desprins, si a cazut intr-o groapa.
- Nuuuu.... ceasul de la bunica! Sper sa nu se fi spart.
- Ma aplec sa-l iau, spuse Ioana, prietena lui Rares.

Copila s-a asezat in genunchi. A inceput sa caute. Cutii de bomboane, pixuri, servetele si alte ciudatenii i se prindeau de degete. Ceasul nu era si gata.
- Parca l-a inghitit timpul. Nu este de gasit!
- Incerc si eu, adauga Rares.

Degetele-i scobeau pamantul. O forta din adancuri – forta gravitationala -, il trase cu putere pe baiat.
- Hei, Rares... staaai.
Ioana l-a prins de picioare. Blacky s-a agatat cu dintii de pantalonii fetei si astfel au fost deportati intr-un muzeu subteran. Cel putin asa parea.
- Uff... ce calatorie ametitoare! sopti micuta, scuturandu-si pantalonii de colb (praf).

Rares a apucat-o de mana. Blacky s-a asezat cuminte in fata lor.
- Cred ca suntem in muzeul ceasurilor, ingaima speriat baiatul.
- Bine ati sosit pe Taramul Timpului. O tanara miniona, firava, cu par ondulat, le zambea. Sunt domnisoara Secunda.
- Stiti... mi-am pierdut ceasul. Este un cadou pretios de la bunica. A alunecat intr-o groapa... si pur si simplu nu l-am mai gasit, baigui cu voce stinsa de emotie, Rares.
- Am fost teleportati? Aveti habar cine ne-a adus aici? intreba curioasa si suparata Ioana.
- Linistiti-va! Nu vi se va intampla nimic. Domnul Timp vrea sa va cunoasca, raspunse majordomul Minut. Urmati-ma.

Ceasuri de mana, ceasuri de perete, clepsidre, orologii, ceasuri desteptatoare... de forme, culori si marimi diferite erau frumos ordonate pe rafturi.
- Priveste! Sunt instrumente de masurat timpul din cele mai vechi timpuri pana azi! exclama Ioana.
- Observ, dar nu-mi zaresc ceasul, murmura Rares.
- Ce copii frumosi! Sunteti asteptati, dragii mei, grai doamna Ora, asezandu-se intre cei doi copii.
Majordomul Minut a deschis usa biroului domnului Timp.
- De cand va asteptam, micutilor!

Domnul Timp, un batran inalt, cu barba alba, imbracat cu haine din alte vremuri, veni sa-si imbratiseze oaspetii.
- Sa inteleg ca ai planuit aceasta vizita? se incrunta Ioana.
- Voiam sa va cunosc de ani buni. Insa, nu gaseam niciodata momentul potrivit, confirma domnul Timp. Se ivea de fiecare data ceva urgent de rezolvat.
- Tu mi-ai furat ceasul?
- Hahahaha. Ce sa fac cu el? A fost un siretlic pentru a va avea invitati de onoare.
- Dar... noi voiam sa jucam tenis. E primavara, zise Rares.
- Si... timpul zboara. Parintii nostri se vor ingrijora.
- Nu va ganditi la asta. Doar eu sunt Domnul Timp. Eu organizez orele, minutele, secundele. Voi face o magie si voi incetini ritmul rotatiilor Pamantului.
- Nu vom mai alerga atat de repede, se auzira voci tinere dintr-un colt al incaperii.
- Da, va veti odihni putin, dragele mele. Ele sunt domnisoarele Zile. Alaturi locuiesc cuminti Saptamanile.

Usa unui dulap din lemn de visin, migalos sculptat, s-a deschis larg, lovind peretele.
- Ioana, Rares, noi suntem Lunile, iar acest dulap se numeste An.
Ioana se amuza teribil.
- Ce lume interesanta! Voi aveti prieteni?
Luna Mai sari de la locul ei si dansand in jurul mesei incarcata cu tot felul de bunatati, raspunse:
- Bineinteles. Prietenii nostri sunt: Domnisoara Vreme, Domnisoarele Fructe, Florile, Ploaia, Zapada, Vantul, Planetele. Off... oamenii astia! Habar nu au despre nimic.

O clepsidra tuseste. Toti ochii s-au indreptat spre ea.
- Stapane, iarta-ma, dar avem o problema. Nu am vazut acest ceas si m-am rostogolit peste el. L-am spart.
- Hei... dar este ceasul pe care l-am pierdut. Avea valoare sentimentala, murmura Rares si lacrimi mari au pornit in avalansa pe obraz.
- Clepsidra, ai grija de acum inainte. Fii mai atenta! Puteai sa te ranesti.

Doamna Ora il imbratisa pe Rares si il incuraja.
- Avem ceasornicar in lumea Timpului. Iti va repara ceasul. Nu fi trist.
- Haideti sa ne ospatam din bucatele oferite de natura de-a lungul unui An: seminte, fructe, legume, grai pe un ton apasat, domnul Timp.

An dupa an pana la zece,
Deceniul ne intrece.
Noi crestem, invatam si ne bucuram,
Cantam, zambim, ne-mbratisam.
Citim carti de-acum sute de ani,
Cand Secolul ori Veacul se-mplineste.
Istoria Milenii dospeste.

Timpul ne iubeste,
Moda o reinnoieste,
Pamantul invarteste
Natura o inverzeste.

Spiridusul – ceasornicar lucra de zor in atelierul sau la ceasul lui Rares. Picaturi de sudoare se prelingeau de pe frunte.
- Este un model nou, electronic. Tehnologia avanseaza rapid. Voi fi concediat daca nu-mi fac bine treaba. Am reusit, am reusit... striga spiridusul, alergand cu ceasul deasupra capului.
- Multumesc, zise Rares, punand ceasul la incheietura mainii stangi.
- Va sunt recunoscator ca m-ati vizitat. Urcand pe Scara Orelor, veti cunoaste alti prieteni: Domnisoara Dimineata, Doamna Amiaza si Doamna Seara. Copii, sa pretuiti timpul. Nu-l risipiti stand, ci fructuficati-l in activitati utile pentru trup, minte si suflet.
- La revedere, domnule Timp! spusera cei doi prieteni in cor, agitandu-si mainile in aer si urcand treapta dupa treapta.

*

- Ce ametit ma simt... spuse Rares
- Mie mi s-a facut somn, ingaima Ioana.
Cei doi copii au pornit spre parc. Blacky alerga nerabdator. Timpul trecea in zbor spre zari albastre. Tic-Tac, Tic-Tac...




Daca va place acest articol urmariti-ne si pe FACEBOOK!
Specialistii raspund gratuit intrebarilor dvs!

Newsletter