Numele meu este Abigaiela, din judetul Arad, si am nascut in anul 2016 pe 1 Decembrie prin cezariana (scuze ...
Dupa sapte luni de incercari, cele doua liniute pe testul de sarcina ne au venit cadou de Sarbatori, in ...
Eu am nascut in data de 17 Septembrie in Germania, prin cezariana de urgenta. Conditiile in sala de nasteri ...
Sunt mama a doi copii minunati (de) frumosi, cum toti copiii de pe aceasta lume sunt. Diferenta de varsta ...
Am nascut in urma cu 1 an la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta din Targu-Mures, nascand cu 3 medici de ...
Autor Claudia Groza - trainer ateliere creative pentru copii la 7Arte.org

Soarele primaverii imbia oamenii la plimbare. Cu mic cu mare, lumea iesea la picnic in natura. Copiii se bucurau de libertatea de miscare: role, bicicleta, sport in aer liber.
Rares si Ioana, insotiti de cainele acesteia, Blacky, au pornit spre parc. Si-au luat rachetele de tenis.

- De-abia astept sa fac miscare. Sa ma dezmortesc!
- Trei minute de incalzire inainte si suntem pregatiti, continua Ioana.
- Ham, ham... latra Blacky, alergand bucuros in toate directiile.

Fugind dupa caine, Rares s-a agatat intr-un tufis. Ceasul de la mana s-a desprins, si a cazut intr-o groapa.
- Nuuuu.... ceasul de la bunica! Sper sa nu se fi spart.
- Ma aplec sa-l iau, spuse Ioana, prietena lui Rares.

Copila s-a asezat in genunchi. A inceput sa caute. Cutii de bomboane, pixuri, servetele si alte ciudatenii i se prindeau de degete. Ceasul nu era si gata.
- Parca l-a inghitit timpul. Nu este de gasit!
- Incerc si eu, adauga Rares.

Degetele-i scobeau pamantul. O forta din adancuri – forta gravitationala -, il trase cu putere pe baiat.
- Hei, Rares... staaai.
Ioana l-a prins de picioare. Blacky s-a agatat cu dintii de pantalonii fetei si astfel au fost deportati intr-un muzeu subteran. Cel putin asa parea.
- Uff... ce calatorie ametitoare! sopti micuta, scuturandu-si pantalonii de colb (praf).

Rares a apucat-o de mana. Blacky s-a asezat cuminte in fata lor.
- Cred ca suntem in muzeul ceasurilor, ingaima speriat baiatul.
- Bine ati sosit pe Taramul Timpului. O tanara miniona, firava, cu par ondulat, le zambea. Sunt domnisoara Secunda.
- Stiti... mi-am pierdut ceasul. Este un cadou pretios de la bunica. A alunecat intr-o groapa... si pur si simplu nu l-am mai gasit, baigui cu voce stinsa de emotie, Rares.
- Am fost teleportati? Aveti habar cine ne-a adus aici? intreba curioasa si suparata Ioana.
- Linistiti-va! Nu vi se va intampla nimic. Domnul Timp vrea sa va cunoasca, raspunse majordomul Minut. Urmati-ma.

Ceasuri de mana, ceasuri de perete, clepsidre, orologii, ceasuri desteptatoare... de forme, culori si marimi diferite erau frumos ordonate pe rafturi.
- Priveste! Sunt instrumente de masurat timpul din cele mai vechi timpuri pana azi! exclama Ioana.
- Observ, dar nu-mi zaresc ceasul, murmura Rares.
- Ce copii frumosi! Sunteti asteptati, dragii mei, grai doamna Ora, asezandu-se intre cei doi copii.
Majordomul Minut a deschis usa biroului domnului Timp.
- De cand va asteptam, micutilor!

Domnul Timp, un batran inalt, cu barba alba, imbracat cu haine din alte vremuri, veni sa-si imbratiseze oaspetii.
- Sa inteleg ca ai planuit aceasta vizita? se incrunta Ioana.
- Voiam sa va cunosc de ani buni. Insa, nu gaseam niciodata momentul potrivit, confirma domnul Timp. Se ivea de fiecare data ceva urgent de rezolvat.
- Tu mi-ai furat ceasul?
- Hahahaha. Ce sa fac cu el? A fost un siretlic pentru a va avea invitati de onoare.
- Dar... noi voiam sa jucam tenis. E primavara, zise Rares.
- Si... timpul zboara. Parintii nostri se vor ingrijora.
- Nu va ganditi la asta. Doar eu sunt Domnul Timp. Eu organizez orele, minutele, secundele. Voi face o magie si voi incetini ritmul rotatiilor Pamantului.
- Nu vom mai alerga atat de repede, se auzira voci tinere dintr-un colt al incaperii.
- Da, va veti odihni putin, dragele mele. Ele sunt domnisoarele Zile. Alaturi locuiesc cuminti Saptamanile.

Usa unui dulap din lemn de visin, migalos sculptat, s-a deschis larg, lovind peretele.
- Ioana, Rares, noi suntem Lunile, iar acest dulap se numeste An.
Ioana se amuza teribil.
- Ce lume interesanta! Voi aveti prieteni?
Luna Mai sari de la locul ei si dansand in jurul mesei incarcata cu tot felul de bunatati, raspunse:
- Bineinteles. Prietenii nostri sunt: Domnisoara Vreme, Domnisoarele Fructe, Florile, Ploaia, Zapada, Vantul, Planetele. Off... oamenii astia! Habar nu au despre nimic.

O clepsidra tuseste. Toti ochii s-au indreptat spre ea.
- Stapane, iarta-ma, dar avem o problema. Nu am vazut acest ceas si m-am rostogolit peste el. L-am spart.
- Hei... dar este ceasul pe care l-am pierdut. Avea valoare sentimentala, murmura Rares si lacrimi mari au pornit in avalansa pe obraz.
- Clepsidra, ai grija de acum inainte. Fii mai atenta! Puteai sa te ranesti.

Doamna Ora il imbratisa pe Rares si il incuraja.
- Avem ceasornicar in lumea Timpului. Iti va repara ceasul. Nu fi trist.
- Haideti sa ne ospatam din bucatele oferite de natura de-a lungul unui An: seminte, fructe, legume, grai pe un ton apasat, domnul Timp.

An dupa an pana la zece,
Deceniul ne intrece.
Noi crestem, invatam si ne bucuram,
Cantam, zambim, ne-mbratisam.
Citim carti de-acum sute de ani,
Cand Secolul ori Veacul se-mplineste.
Istoria Milenii dospeste.

Timpul ne iubeste,
Moda o reinnoieste,
Pamantul invarteste
Natura o inverzeste.

Spiridusul – ceasornicar lucra de zor in atelierul sau la ceasul lui Rares. Picaturi de sudoare se prelingeau de pe frunte.
- Este un model nou, electronic. Tehnologia avanseaza rapid. Voi fi concediat daca nu-mi fac bine treaba. Am reusit, am reusit... striga spiridusul, alergand cu ceasul deasupra capului.
- Multumesc, zise Rares, punand ceasul la incheietura mainii stangi.
- Va sunt recunoscator ca m-ati vizitat. Urcand pe Scara Orelor, veti cunoaste alti prieteni: Domnisoara Dimineata, Doamna Amiaza si Doamna Seara. Copii, sa pretuiti timpul. Nu-l risipiti stand, ci fructuficati-l in activitati utile pentru trup, minte si suflet.
- La revedere, domnule Timp! spusera cei doi prieteni in cor, agitandu-si mainile in aer si urcand treapta dupa treapta.

*

- Ce ametit ma simt... spuse Rares
- Mie mi s-a facut somn, ingaima Ioana.
Cei doi copii au pornit spre parc. Blacky alerga nerabdator. Timpul trecea in zbor spre zari albastre. Tic-Tac, Tic-Tac...




Daca va place acest articol urmariti-ne si pe FACEBOOK!
Specialistii raspund gratuit intrebarilor dvs!

Newsletter