Nastere Cezariana Maternitatea Regina Maria Baneasa Septembrie 2022 Dr.Luchian Lucia

Fiecare femie asteapta momentul primei nasteri ca fiind unul unic in viata. Momentul nasterii a fost intradevar unic insa, ce a urmat dupa aceea a fost insa o experienta ingrozitoare si dezamagitoare pe bani multi.

Povestea mea incepe cam asa:
Sarcina obtinuta prin FIV ca urmare a infertilitatii de cuplu, dorita pana la Dumnezeu si inapoi. Ne decidem sa nasc la Regina Maria pentru a fi asistata la nastere de medicul meu curant, domana Dr. Luchian Lucia cu care am obtinut si monitorizat sarcina. Despre medicul care a asistat nasterea nu am decat cuvinte de lauda si multumire infinita. Medic profesionist, competent si care iti inspira increderea de care ai nevoie in acele momente.

Dupa cum ziceam nasterea propriu-zisa a fost o experienta frumoasa, unica. Bebe nascut prin cezariana, sanatos, 3,5 kg, scor APGAR 9. Bebe a fost luat pe sectia neonato, eu dusa pe sectia de ginecologie.

La cateva ore de la nastere vine la mine un doctor neonatolog sa imi spuna ca bebe a facut cateva desaturari si ca practic nu respira bine si ca o sa il monitorizeze. Panicata am intrebat cum de s-a intamplat asta? Mi s-au insirat cateva motive, ca infectie materno-fetala, ca bebe nu s-a adaptat bine la viata extrauterina, ca poate fi si un reflux dar ca nu stiu exact, ca trebuie sa vada. Au urmat cele mai ingrozitoare zile din viata mea. Am colaborat ingrozitor cu echipa de neonatologie.

Ziua 1
Nu ne zicea nimeni nimic concret de starea bebelusului ci doar cuvinte extrase cu clestele din gura lor, pe termenii lor. Ca e grav, nu e grav, ce inseamna desaturarea asta mai exact, moare copilul? Nimic. In acele momente iti faci cele mai negre scenarii.
Fiind separata de bebelusul meu toate aceste stari de neputinta, disperare si ingrijorare le simteam atat de exacerbat incat imi venea sa ma ridic din patul ala si sa merg sa imi caut copilul, dar nu puteam fiindca eram anesteziata si nu ma puteam misca. Am inceput sa plang de disperare si le intrebam pe asistentele de la gineco daca stiu ceva de copilul meu. Raspunsul era mereu acelasi: “noi nu stim, doar colegele de la neonato stiu”. Nu stiu cum am trecut de prima seara acolo.

Ziua 2
Mi se scoate sonda. Abia am reusit sa fac primii pasi.
De dimineata vine o asistenta de la neonato si mi-l aduce pe bebe intr-un carucior si zice:” il las sa il alaptezi si pe urma ii dai biberonul asta. Dupa ce termini ma suni sa il iau sa i se faca niste analize” si pleaca. Am ramas blocata: “si eu ce fac? cum sa il iau? Si daca as stii cum, ma doare operatia, abia pot sa ma misc, daca il scap?” Reusesc sa il iau cumva de acolo, il pun stangace la san cu toate durerile pe care le simteam de la operatie. Nu a durat mult “alaptarea” fiindca nu puteam sa il tin fara ajutor si nici lapte nu aveam. Ma durea foarte rau burta si imi era teama sa nu-l scap. Asa ca il pun la loc in cosul ala si ii dau biberonul. Nu as putea sa explic ce am simtit atunci, neputinta, nepasare din partea asistentelor, durere maxima ca prima mea interactiune cu bebelusul meu a fost prin intermediul unui biberon.
La pranz vine sefa de sectie neonatologie in salon si ne zice ca are infectie materno-fetala.
La care eu: “ de unde infectie?ca eu m-am testat de toate bacteriile posibile si imposibile si totul a fost in regula. (inclusiv examenul bacteriologic si micologic din lichidul amniotic a fost ok)
Dr:” din flora vaginala probabil. O sa zic sa iti faca si examen bacteriologic la lohii”.
Eu: “pai dar am nascut prin cezariana si nu vaginal”
Dr:” se intampla uneori ca un microorganism care nu e patogen la adult sa fie la bebelus fiindca ei nu sunt obisnuiti cu mediul extrauterin”
Mi se parea hilar ca nici nu se punea problema unei intectii spitalicesti. Eu, ca mama, eram sursa.
Eu:” dar copilul cum e? E grav?
Dr:” l-am gasit intr-o stare foarte proasta, cu saturatia 80 asa ca l-am bagat la cort cu oxigen, caldura si perfuzie cu micronutrienti”
Picase cerul pe mine cand am auzit “oxigen” si ca nu se poate hrani cu lapte… Ne-a mai zis si ca au iesit analizele foarte proaste in special doua dintre ele, procalcitonina si proteina c reactiva si ca o sa ii administreze antibiotice.
In noaptea aceea am plans pana am adormit de epuizare.

Ziua 3
Mi-am dat trei palme si am zis ca trebuie sa fiu puternica pentru copilul meu. Ma trezisem cu camasa uda. Mi-am dat seama ca e vorba de lactatie. Dar nu stiam ce sa fac. Nu-mi puteam alapta copilul fiindca era la terapie intensiva pe perfuzii si oxigen. A trebuit sa sun de vreo doua ori la neonatologie sa imi aduca o pompa de san. In cele din urma imi aduc una, vai mama ei, aproape ca se dezintegra si nici nu era dubla astfel ca in timp ce extrageam laptele dintr-un san, curgea lapte din celalalt. Horror.
M-am dus cu primii mei ml de lapte la terapie intensiva sa ii dea cu biberonul cand avea sa ii scoata perfuzia cu micronutrienti si sa poata fi hranit cu biberonul. Daca ar fi fost dupa ei puteam sa crap cu laptele in mine, sa fac angorjari si mastite ca nimanui nu-i pasa de nimic. M-am mobilizat si am sunat un consultant in alaptare care mi-a zis ce pompa sa imi cumpar, frecventa si timpul cu care sa ma mulg si ca avea sa vina la mine acasa sa discutam.
Ma duceam la copil la terapie intensiva de 2 x pe zi timp de 30 minute, iar in vreo 5 min explica asa succint starea bebelusului. Nu se schimbase mare lucru. A zis ca i-a mai facut o ecografie transfontanelara, o radiografie la plamani dar inca nu stiam cat e de grav si cat o sa stea bebe acolo si daca e cazul sa ne gandim sa il transferam la stat(costurile acolo erau enorme, in medie 1500 lei/zi). Ni se raspundea ca depinde de bebelus.
Sotul a indraznit sa intrebe daca ne poate da ecografia si radiografia sa cerem parerea si altui dr si ni s-a zis ca daca ni le da trebuie externat copilul. La care eu catre dr:” inteleg ca evolutia depinde de bebelus dar nu puteti estima cat va fi nevoie sa stea aici, este vorba de zile, saptamani, luni ? Noi nu stim cat este de grav!”
Si intr-un final zice dr:” este vorba de o saptamana plus minus, cazul copilului dvs din tot ce avem aici la terapie intensiva este usor spre mediu”

Ziua 4
Decid sa ma externez fiindca costurile erau enorme sa raman si eu acolo si oricum nu puteam sa o vad decat in timpul programului lor, de 2 x pe zi timp de 30 min si puteam sa vin si de acasa foarte frumos.
Momentul in care mi-am luat la revedere de la bebele meu a fost crunt. Aveam alt film in cap, cum ma intorceam eu cu copilul si cu sotul acasa dupa 3 zile dar nu a fost asa. Asa ca m-am dus la bebe si i-am zis ca mama trebuie sa plece, ca nu-l abandonez acolo si ca este in gandurile mele si inima mea permanent, ca in curand o sa stam imbratisati non stop si o sa ne iubim non stop.
In zilele urmatoare ma duceam zilnic cu pungute cu lapte matern muls fiindca ii scosese lui bebe perfuzia cu nutrienti si putea sa fie hranit cu lapte.

La o saptamana de la nastere bebe a fost externat cu diagnostic: “infectie materno-fetala cu germen neidentificat”. Cu o zi inainte de a-l externa pe bebe ma suna cineva de la RM sa imi propuna sa ma reinternez si eu pentru a ma ajuta sa ma adaptez cu bebe. Ii zic politicos ca nu vreau sa ma reinternez stiind ce “ajutor” am primit cat am stat acolo. Si cand credeam ca avea sa se termine discutia ma trazneste cu intrebarea: “pai da, dar stiti sa aveti grija de copil?” Ramai fara replica cu oamenii astia, Dumnezeule.

Cand am mers sa il luam pe bebe am purtat o discutie cu dr neonatog pe hol, pe fuga, acesta fiind zgarcit la vorbe si explicatii. Aveam atatea intrebari…am apucat sa le adresez dar se vedea cum medicul dadea sa plece ca se distanta de noi pe masura ce mai puneam o intrebare. Raspunsurile erau seci, evident.

Ni s-a mai zis in graba sa ii dam 40 ml de lapte Hipp nu stiu de care la 4 h si ca pe fisa de externare scrie edem cerebral si hipoxie perinatala dar sa nu ne speriem. Pe bune? Hipoxie, edem? Tot omul stie ca e ceva naspa, ca are legatura cu neoxigenarea creierului si ca poate fi ceva grav. Ca sa nu mai zic de faptul ca nici nu s-a pus problema de a incuraja alaptarea. Lapte praf tata!! Asta e viitorul!!

Nu mai zic care au fost costurile fiindca pentru copilul tau iti vinzi si un rinichi doar ca sa fie el bine. Dar ne-a costat o caruta de bani toata experienta nasterii intr-o maternitate care nu e DELOC baby friendly! Este inumana!! Ce sa mai zic de ora magica si cate si mai cate. Astea sunt povesti de adormit copii, desprinse din filme, la noi, in Romania!

 

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 31 Ianuarie, 2023

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Lucia Luchian | Regina Maria Baneasa

Articole Similare