Lipsa de profesionalism si cinism, cu plata in avans

Am primit o poveste pentru a fi publicata, care nu este despre nastere. Insa fiindca actiunea s-a desfasurat intr-un spital privat ce include si maternitate, am decis sa o publicam:

„Acum 5 luni am mers la doctor Popa, expert pe ficat-ciroze, cancer etc. Tata avea metastaze pe ficat. Am mers eu intai cu dosarul, citiri de Computer Tomograf, RMN, a cerut CT recent si nu aveam, urma sa facem aici la spital.

A spus ca mai bine facem la ei direct, i-am zis ca tata e netransportabil, era ficatul dublu la ultimul eco. Mi-a zis sa il aduc cu avionul – ceea ce nu parea ok pentru ca burta dadea sa pocneasca. I-am zis si ca facem 9 ore cu masina pana la ei.

Am fost sunata a doua zi sa stabilim programarea pentru operatie – care urma doar dupa ce faceam CT si daca era posibila. In o saptamana eram la ei. Am facut 9 ore, la orice denivelare oricat de mica incetineam la 10 km/h pentru ca tata avea dureri insuportabile la orice.

Cat am stat la rand la ghiseu, minim 30 minute, mama a stat cu tata care nu putea sa stea in fund fara sa fie tinut. Cand nu mai putea de durere i-a cerut o patura pentru sprijin ca pernuta si cat ea a coborat eu am fugit de la casa la tata – dadea sa cada pe jos – pana am ajuns la rand.

Am platit toata procedura – 4000 si ceva lei sa il poata interna, ori stateam pe scaun inca 5 ore pana la CT (platit separat).

L-au dus la urgente la ei dupa minim o ora sa dea sange pentru CT. Nu voiau sa il lase pe pat ca urma sa vina o urgenta (au ramas minim 2 paturi goale mereu). Tata nu a mai putut sa se ridice si a ramas intins acolo, dupa ce am rugat asistentele, apoi ne-am facut ca nu auzim ca trebuie luat de acolo.

Am mers la receptie dupa vreo 40 minute si am intrebat unde e scaunul cu rotile promis ca sa il ducem la etaj in salon. Mi-au zis ca a venit asistenta cu scaunul de vreun sfert de ora, a luat internarea si a plecat. Cu fisa si FARA PACIENT.

Au sunat iar la salon. Am asteptat inca minim 20 minute. Au adus scaun si l-au lasat langa usa salonului si am vrut sa ma duc sa il asez eu pe tata. Dar nu, era pentru noi, dar nu era pentru noi. „Sa asteptam ca vin de sus baietii sa il ia cu tot cu patul mobil”. Intr-un final l-au luat.

Dupa ceva ore vin analizele: imposibil de facut CT, cu atat mai putin operatia. E atat de grav, incat cam in 4 ore decedeaza. Nu se mai putea facea nimic. Ii rog pe hol pe doctori sa nu ii spuna lui tata cum e, pentru ca el nu stia nici ca are metastaze.. ei intra in salon si incep sa ii spuna ca are icter, metastaze, ficatul e gata, ce sa ii mai faca? Ii scot eu afara si ii rog iar.

Domnul doctor Popa nu s-a aratat. A trimis doi doctori – unul gastro si unul mana a 2/3 chirurgie. I-am rugat sa ne dea ambulanta inapoi acasa, pentru ca noi faceam 9 ore si ne-au dat 4 ore de viata. Au calculat si au zis 7000 lei. Si ca nu ne ajuta pentru ca nu ii pot face nimic.

Le-am cerut rezerva sa ramana mama cu el peste noapte. I-au facut 2 perfuzii cu albumina care au costat 400 lei, si cand s-a terminat prima a prins aer furtunul perfuziei si au golit pana a ramas mai putin de jumatate din a2a, deci au aruncat minim 100 lei.

Apoi pe hol ii intrebam ce pot face sa ii usurez drumul, daca ajungem.. Aproape imi radeau in nas. Au chemat si doctorul oncolog care – cand ii puneam intrebari – susotea la urechea doctorilor si spunea tare „aha..stiu eu ce o sa se intample” iar la mine se uita ca la martieni.

A doua zi – la plecare – am mers sa recuperez banii pentru procedura, din care sa scada internarea si albumina. Au retinut 1600 lei. Doar ca au „üitat” sa dea si banii platiti pentru CT-ul nefacut.

Si mai bine, la iesirea din salon, in timp ce il luam pe tata, domnul doctor Popa era la iesire din alt salon, dadea noroc si imbratisa un pacient care facuse procedura inainte si acum era externat. Acel pacient era de vizitat si de imbratisat… Noi – care am fost chemati degeaba, ca sa INCERCAM sa facem un CT la ei, cu analizele proaste din prima si promisiuni desarte – nu am meritat macar o vizita de „fiti tari si imi pare rau”, sa nu mai spun de scuze ca l-au uitat de 2 ori pe tata pe hol si nu au vrut sa ii dea pat..

Si asa am mers inca 9 ore acasa, cu tata aproape inconstient tot drumul, ascultandu-l daca respira, rugandu-ne sa avem cat mai aproape un spital daca se intampla ceva.

Tata a decedat dupa 3 saptamani si mi-am promis ca o sa povestesc tuturor ce inseamna SANADOR..”

(Anda)

UPDATE: Reprezentantii Sanador au luat legatura cu redactia noastra in legatura cu acest caz insa nu au dorit sa publice un punct de vedere oficial.

Data publicarii: Miercuri 24 August, 2016

Categorie: Blog

Articole Similare