Nastere Cezariana Maternitatea Regina Maria Brașov August 2023 Dr. Anastasiu Costin

În noiembrie 2022 am simțit că e momentul pentru a căuta o stea în univers. În decembrie, am văzut primele două liniuțe. Fericire, zâmbete, lacrimi de bucurie.
Încă din noiembrie am căutat primul loc liber la domnul Dr. Anastasiu Costin. Am primit feedback de la celelalte paciente, ca mai apoi să afirm cu aceeași siguranță că este un medic excepțional, care își dă interesul, e implicat, atent, empatic.
Prima programare am avut-o în ianuarie, dar pentru a exclude o sarcină extrauterină am fost la Medlife, având 6 săptămâni de sarcină. Experiența mea la Medlife a fost dezamăgitoare, nu doar o dată, însă ieșind aproape plângând din cabinet, mi-am promis că va fi ultima oară când am pus piciorul acolo.

Am ajuns la domnul doctor cu emoții și într-o euforie continuă. Am discutat situații ipotetice, istoric medical, așteptări, dorințe. M-a privit în ochi, am auzit „vom reuși” și am simțit că mi-am găsit medicul în care pot avea încredere deplină.
Și nu m-am înșelat. 😌

De data aceasta nu am mai plâns, nu m-am simțit certată, înjosită, dată afară din cabinet, precum am simțit la Medlife.

Fiecare programare îmi aducea noi informații despre steluța norocoasă. Se forma încet, dar sigur, lua în greutate, dormea, se dezvolta conform așteptărilor. Testul genetic a ieșit perfect, iar ecografiile arătau ceea ce simțeam: copilul nostru prelua toată magia din univers.

Zi după zi, săptămână după săptămână, ecografie după ecografie am aflat noi detalii. Medicul zâmbea și vorbeam despre steluță de parcă ar fi fost lângă noi. Îl vedeam, îl simțeam și primeam certitudinea că este bine.

Am fost contactată de consultant în vederea alegerii locului unde va vedea, pentru prima dată, lumina zilei. Am preferat să discutăm în scris, pentru a avea fiecare detaliu concret, fără interpretări sau erori. Deși mi-aș fi găsit medicul și la maternitatea de stat, am considerat că maternitatea RM va fi un cămin mai potrivit.
Și mă bucur de alegerea făcută.

Am discutat detaliile, am semnat contractul. În urma unor nelămuriri am mai dorit câteva confirmări, moment în care consultanta nu mi-a mai răspuns… Prima dată fiind anunțată că nu este disponibilă în următoarea perioadă, la două săptămâni distanță am revenit cu mail unde mi s-a menționat că este în concediu. Am cerut suport de la o altă persoană de contact.

Am fost contactată în vederea recoltării celulelor stem. Am primit toate informațiile necesare și câteva detalii cerute ulterior semnării contractului.
Am ales o șansă, decât să rămân cu un regret, iar întreg procesul de recoltate, atât din sânge, cât si din țesut s-a desfășurat fără probleme.

Sarcina avansase, șoricelul creștea, au apărut primele dureri, primele nopți nedormite, primele insomnii, primele gânduri (având anterior o naștere la 37 săptămâni), primele simptome.
La fiecare întrebare, nelămurire, gând, medicul a fost lângă mine. M-a ascultat, mi-a răspuns pe timp de noapte, m-a chemat să mă vadă întotdeauna când a considerat necesar.
„M-a ținut” de mână și m-a privit cu căldură și hotărâre. Am simțit toată siguranța în momentul în care auzeam „e totul în regulă”.

Cu asistenta domnului doctor am ținut mereu legătura, mi-a răspuns de fiecare dată, m-a primit cu căldură și zâmbete la fiecare programare.

Am fost la controlul preanestezic unde am interacționat cu medicul anestezist ce a rămas plăcut surprins de atitudinea mea. Nu am avut nicio teamă, nicio întrebare. Știam ce urma să se întâmple și, odată ajunsă acolo, la termenul stabilit, totul va ieși perfect. Știam că sunt pe mâini bune.
Am discutat cu medicul neonato în care mi-am pus bazele și încrederea că va avea grijă de steluța mea. Nu aș fi putut alege un medic mai cald, mai bun, mai atent.

Am ajuns aproape de final. Mai erau doar câteva zile până când șoricelul urma să cunoască o altfel de lume, câteva zile în care medicul s-a nimerit să fie în concediu. Nici atunci nu m-a lăsat „singură”, ci m-a programat la persoana în care avea încredere să-i urmărească pacientele la fel de atent precum o făcea el. Acela a fost ultimul control, ultima ecografie.
Încrederea lui a fost și încrederea mea.

Mi-am dorit să trec cu bine de acele zile în care îmi știam medicul plecat. Am vorbit cu universul și am rugat șoricelul să mai aștepte puțin. Așa am ajuns în data de 29 august 2023, la programarea stabilită de dl dr. cu contracții ușoare, începute în miez de noapte.

Am fost bine primită de către personalul OG, am ajuns la blocul operator, am zâmbit când i-am transmis medicului anestezist că am rămas pe poziții, fără nicio teama și că sunt sigură că totul va fi perfect.
Și așa a fost.

Priveam în reflexia geamului întreaga operație până când soțul a venit și a stat lângă mine. M-a mângâiat pe frunte, m-a întrebat cum sunt, moment în care nu simțeam decât bucurie. Am auzit primul plânset al steluței și am știut că cineva, undeva, mă iubește și are grijă de mine. Ce puteam să-mi doresc mai mult?!

Operația s-a terminat relativ repede. Am ajuns pe secția de ati. Asistenta foarte atentă și grijulie nu ne scăpa din ochi pe mine și pe colega mea. Medicul ATI a venit, m-a verificat și mi-a dat un cocktail excepțional, încât nu am avut nicio durere (în niciun moment nu am simțit vreun disconfort măcar, nici când m-am mișcat/ridicat sau când am mers).🙈
Am fost mutată pe secția de OG, iar întreg personalul a fost profi, din prima până în ultima zi.
Asistentele de la neonato prompte. Am fost mămică care a cerut copilul toată ziua, am insistat pe alăptat din primul moment. Un singur schimb de replici am avut cu o asistenta ce mi-a menționat că nu am voie să țin copilul în patul meu, că poate „adorm” și după ele sunt răspunzătoare. Nu am adormit, iar medicul neonato, al colegei mele, a zâmbit când l-a văzut pe burtica mea, supravegheat, dormind liniștit.
Consultanta a fost convinsă că lactația se va porni până în ziua externării și a avut dreptate.
Infirmierele erau întotdeauna lângă mine, cu zâmbetul pe buze, dornice să mă asculte și să mă ajute la nevoie. Mâncarea a fost foarte bună, mai ales o budincă pe care aș fi vrut să o iau acasă (porție dublă, dacă se poate).

În fiecare zi, medicul neonato venea și îmi transmitea informații noi. Am repetat câteva analize, mi-a explicat fiecare detaliu, am făcut screening-urile și poate aș mai fi continuat șirul investigațiilor de ar fi fost necesar, însă șoricelul era pe zi ce trece mai bine, mai puternic, mai vioi. 😌

Colega de salon mi-a devenit prietena cu care vorbeam în miez de noapte, sperând ca și băieții noștri să ajungă, măcar pe jumătate, la fel de apropiați precum suntem noi două în prezent.

Și uite așa călătoria noastră s-a încheiat, urmând o nouă etapă plină de momente unice, într-o lume pe care o descoperim în fiecare zi.

Recomand cu tot dragul maternitatea Regina Maria Brasov!

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 31 Octombrie, 2023

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Brasov | Dr. Costin Anastasiu | Regina Maria Brasov

Articole Similare