Nastere Cezariana Spitalul Filantopia Bucuresti Decembrie 2022 Dr. George Iancu

Sarcina mea nu a fost una chiar usoara, dar cumva mi-am imaginat ca nasterea va fi diferita, iar omul mic se va comporta conform planului. Ei bine, n-a fost sa fie.

Imi programasem o inducere a travaliului pe data de 8.12, erau 40 de saptamani in cap, iar bebe nu dadea semne ca ar vrea sa iasa, era maricel, iar eu destul de grea si incarcata emotional ca sa mai pot duce. Am mers pe jos, urcat trepte, ceaiuri diverse, meditat, samd. Nimic.

Am ajuns la spital la urgente pe data de 7, cu o zi inainte, aveam niste scurgeri si am crezut ca ii dam bataie. Tot nimic. M-am internat, am vrut sa fiu in spital pe data de 8 dimineata, cand intra si medicul meu, domnul Dr. George Iancu in garda. M-a internat domnul Dr. Safta, un om cu o empatie fata de oameni cum rar gasesti. Am stat peste noapte in salon, asteptand cu nerabdare sosirea lui bebe. Doamnele asistente, medicii, tot personalul absolut impecabil.

A venit dimineata marelui eveniment, 8 decembrie. Am fost vazuta de domnul Dr. Iancu, pe care il recomand cu toata caldura si dragostea, are un zen de reuseste sa te scoata din starile cele mai nasoale. Toate bune la mine, nu eram dilatata deloc, aveam niste contractii usoare doar, i-am dat cu oxitocina si s-a pornit cosmarul. Contractii la 2-5 minute destul de serioase, timp de 8 ore. Am stat pe patul de la pre-travaliu timp de 12 ore cu tot cu monitorizare. Eram extenuata, ma durea spatele, abia mai respiram. Omul mic nici pace sa vina, asa ca din pacate mi s-a recomandat o cezariana de urgenta. Ce-i drept, mai puteam astepta, dar recunosc ca am cedat destul de repede. Mie mi se paruse o vesnicie statul pe pat. Am plans si tremurat de oftica si nervi si extenuare pana cand a venit bebele, in mai putin de o ora de la decizia de cezariana. Ca si experienta, destul de emotionanta. Doamnele asistente, moasele si doamnele de la pre-travaliu de o iubire si devotament iesite din comum. Verificari constante, incurajari, totul ca sa te simti in siguranta si om. Am stat la ATI peste noapte si bebele la fel, a avut niste probleme cu adaptarea la lumea noua si respirat aerul nostru.

Pe 9 de dimineata am fost dusa in salon, am avut sonda si niste dureri groaznice. Doamnele asistente fabuloase, au facut calmante necesare. Dupa 3-4 ore am inceput sa simt cat de urata e epidurala. Am vomat, vazut cu pete, ametit. Uratica reactie. Dupa niste ore de stat in pat, am fost plimbata prin camera usurel, incurajata de doamnele asistente sa ii dam bataie. Aveam un om mic al meu care ma astepta.

Pe la ora 18 am fost transferata in rezerva (este 400 ron/noapte), la alegerea mea. Nu tineam neaparat sa stau in rezerva, dar colega mea de salon (2 paturi la lauzie), vorbea face to face cu toata lumea, cu nasu, finu, mama, tata, tot neamul, eu incercam sa dorm, iar telefonul ei era dat pe speaker constant. Am incercat sa inteleg situatia, i-am explicat ca e nevoie de odihna. Dar o suna fata ei care plangea acasa. Si inca vreo 100 de oameni pe ora. Pe de-o parte am inteles, pe de alta aveam nevoie de liniste.

In rezerva conditii impecabile. Si a venit si bebele frumos. Recunosc ca imi era teama de el, mic si infasat si cu moaca lui taica-su, dar asta e alta poveste. Cuminte, dulce si mirosind a inghetata cu lapte si vanilie. Sunt inca internata cand scriu. Omul mic nu vrea san, nici eu nu sunt mare fan alaptare (operatie implant mamar traumatizanta si grea), doare destul de tare cam totul, dar imi voi da silinta sa incerc, stiu ca e mai bine pentru bebe, macar pentru o perioada.

Ca si conditii: absolut stralucitor, tv in camera, AC, frigider, mancare destul de buna. Doamnele asistente si medicii de la neonatologie sunt geniali si intelegatori si cu muuuuuula rabdare si sustinere pentru fiecare caz in parte.

Ca si experienta: traumatizant ca nu au mers lucrurile struna. Dar si eu si bebele suntem bine, atat conteaza.

Daca voi mai naste, aici voi veni. M-am simtit om, mama, am fost inteleasa, incurajata si sustinuta de catre toata lumea. Nu m-am asteptat sa imi placa zilele petrecute in spital, dar astazi urmeaza externarea si aproape ca ma despart cu greu de unitate. Ca si nume de oameni care sunt oameni frumosi: Moasa Dana, Andreea de la Neonatologie, Doamna Geta de la Neonato. Cam atat imi mai aduc aminte. Desi absolut nimeni nu s-a purtat urat in vreun fel. Si domnul Dr. Iancu pe care il iubesc din tot sufletul, este un medic si un om extraordinar.
Recomand din tot sufletul Filantropia.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 12 Decembrie, 2022

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. George Iancu | Dr. Safta Veaceslav | Spitalul Filantropia Bucuresti

Articole Similare