Nastere Cezariana Spitalul Premiere Timisoara Septembrie 2023 Dr. Erdelean Dragos

Buna ziua! Numele meu este Andreea iar povestea experientei mele la nastere este una de basm pana intr-un punct. Totul a decurs bine, sarcina perfecta, fara nici cea mai mica problema. La 39 de saptamani, in data de 16.09.2023, la ora 10.30 m-am prezentat la Spitalul Premiere Timisoara pentru operatia de cezariana programata.

Ajunsa la receptie, am fost preluata de asistenta pentru CTG si alte investigatii necesare inaintea operatiei. In jur de ora 11, am coborat pentru perfuzie iar la ora 12.10 urma sa imi vad minunea, sa o aud plangand, urma sa fie cel mai minunat moment din viata oricarui parinte, moment pe care eu l-am trait la 25 de ani. Pe la ora 13.10-13.30 am iesit din sala de operatie, am fost dusa direct in salon si aici au inceput peripetiile.

A venit neonatoloaga lui baby E. la mine si mi-a spus ca e bine, doar ca are nevoie putin de oxigen, insa nu e nimic grav, sa stau linistita, urmand ca la ora 15-16 sa mi-o aduca in salon sa o pot tine in brate pentru prima data. A venit ora 15 si auzeam bebelusii pe coridor, carucioarele si cu fiecare scancet asteptam sa aud asistenta cum intra si mi-o aduce. A venit si sotul meu la vizita, si asteptam impreuna, parca ceva ce nu se mai intampla odata.

La ora 16.45… a intrat medicul neonatolog sa ne spuna ca fetita a fost transferata pe sectia de terapie intensiva, dar sa stam linistiti ca se va face bine. A inceput sa simt o durere, o durere pe care nu o doresc nimanui. Toate pareau sa mearga “normal” insa eu nu am  mai simtit asta, tot ce simteam era ca fetita mea nu e bine. A doua zi, Duminica, am plans toata ziua, stiam ca urmeaza ceva pentru care nu suntem pregatiti, fapt care s-a confirmat: pneumotorax.

Asa ca Duminica, la 22.45, medicul de garda a venit sa imi spuna ca bebe a facut pneumotorax si ca trebuie transferat de urgenta la Spitalul Clinic de Urgenta pentru copii Louis Turcanu. Am zburat, la propriu, sa-mi vad pruncul inainte de a fi transferat, sa stie ca merge intr-un loc sigur si ca se va face bine, chiar daca mama si tata nu sunt langa ea, va merge cateva zile pentru a se vindeca si noi, avem incredere in ea si in Dumnezeu, pentru ca e puternica, eram ferm convinsi de asta.

Zis si facut, au transferat-o, eu am ramas internata, dar parca eram mai linistita si sigura ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, oameni buni care imi vor salva copilul. Luni, a fost sotul in vizita sa o vada si sa semneze tot ce era nevoie. Acolo, s-a intalnit cu unul din oamenii dragi sufletului meu, o fosta clienta, Edina, medic rezident neonatolog, un om trimis de Dumnezeu, doctorita care a fost langa E. in prima zi. Starea fetitei se imbunatatea de la zi la zi insa atunci cand sunam la medici de garda ne era comunicata informatia “a fost stabila peste noapte”. Ne-a luat ceva sa ne obisnuim cu faptul ca aceasta informare e de bine. Oamenii frumosi ne-au ajutat, Bea si Edina au fost in spital in ziua externarii si de atunci, in fiecare zi le multumesc pentru tot! Ma rog la Dumnezeu sa aiba parte numai de bine si de frumos, asa cum le e sufletul. Bebelina are 4 luni acum, si chiar am trecut si de prima raceala, fara urmari.

Astazi sunt recunoscatoare pentru tot, pentru sprijinul medicului, domnul Dr. Dragos Erdelean, pentru ca a ales sa fie om mai presus de orice, mereu si  pentru personalul Spitalului Louis Turcanu, oamenii care mi-au salvat fetita. Nu caut explicatii, nu am cautat “de ce” uri, doar m-am rugat daca cineva a gresit cu ceva sa-si fi dat seama si sa nu mai treaca nimeni prin asta. A durut, a durut mult, inca doare iar noi, parintii ne vindecam acum cu zambetele ei de zi cu zi. Dragi mame, suntem puternice, putem sa mutam muntii pentru prunci, sa le fie bine, sa fie sanatosi si binecuvantati!🤍Astazi le multumesc tuturor celor care au fost langa noi, au plans cu noi si s-au bucurat cu noi.

Ce am invatat? Ca “visul urat” e impachetat de multe ori frumos. Nu cred ca e vina nimanui din personalul Premiere pentru conditiile aparent perfecte ci doar a celor de sus. Da, o caruta de bani, confirm. Personalului nu am ce sa le reprosez, as mai lucra putin, putin mai mult la capitolul consultant in alaptare, mi se pare putin fortata toata situatia cu alaptarea, cat si la psiholog. In rest, le multumesc ca mi-au transferat copilul pentru a putea fi salvat acolo unde se putea si ca au inteles ca ii depaseste situatia, pentru ca nu aveau medic chirurg pediatru si nici aparatura probabil. Nu caut explicatii, repet, doar multumesc divinitatii ca bebelina e bine!🤍

Sa nu va fie frica, copilasii sunt mai puternici decat credem iar iubirea pe care bebe E. a primit-o de la personalul spitalului Louis Turcanu TIN, a fost nemarginita! Jos palaria in fata fiecaruia!

 

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 22 Ianuarie, 2024

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Dragos Erdelean | Regina Maria Timisoara | Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii Louis Turcanu | Timisoara

Articole Similare