Nastere Cezariana la Filantropia Bucuresti in Septembrie 2020 Dr. Safta Valentina

Am născut la 29 de ani o fetiță minunata, într-o zi însorită de septembrie. In dimineața zilei de 10 septembrie mi s-a rupt apa și am plecat entuziasmata cu soțul la spital, el a rămas la poarta eu am intrat cu bagajul pe ușa spitalului. Când am ajuns pe trepte, iar a început să curgă apa și m-am grăbit să ajung la camera de gardă, mai ales ca  neavând experiența eu am crezut că fix atunci voi naște.

Doamnele de acolo nu au fost impresionate așa că m-au pus sa aștept, scriau ceva, desi nu erau alte paciente și oricum niciuna cu apa șiroaie pe hol. După o jumătate de oră, m-au verificat și mi-au rupt membranele fara sa îmi spună ce îmi fac și apoi am urcat sus. Trolerul a rămas jos in vestiar. In salon am stat și am așteptat până cand m-au chemat la monitorizare.

După vreo 4 ore de la internare m-au dus în sala de travaliu sa nasc, insa intre timp a aparut o urgenta asa ca a trebuit sa plec de acolo  sa vina alta mama să nască. Mutare a din sala de travaliu in sala de pretravaliu și înapoi a fost doar una dintre  schemele  care m-au luat  pe nepregătite.

Ulterior ajung iar în sala de naștere, unde sunt lasata  singura cu firele de monitorizare pe burta. Strig, nu mă aude nimeni, am nevoie la baie, nu mă aude nimeni. După aproximativ o  oră si  jumătate apare moașa, care în loc să verifice ce fac,  ma cearta că nu țin masca pe fata. Incep să plâng și o rog să mă înțeleagă că nu mai pot sa respira și  să mă lase să stau fara mască cat timp stau singura acolo. Insa  ea insista sa fac așa cum zice ea.I-am spus  că voi reclama abuzul și ea atunci  a inceput  sa sune pe cineva, dupa care au venit mai multe persoane acolo peste mine, pentru a ma convinge că trebuie să țin masca. M-am conformat, intre timp s-a terminat si  tura acelei moașe, care oricum nu m-a ajutat cu nimic și a venit alta moașa drăguță care a stat destul de mult timp pe lângă mine.

Din păcate, chiar daca primeam oxitocina și se tot marea doza, eu tot nu puteam sa nasc, așa că după 17 ore am cerut epidurala. Pentru ca nu reușeam să mă dilat atât medicul cât și eu am cerut cezariana. Am născut la 12 noaptea, am si  vomitat  pentru că am băut apa înainte, dar nu mi-au spus din ce cauza, m-am documentat eu ulterior. Mi-au dat sa pup fetița dupa ce am nascut  și am  mai văzut-o abia ziua următoare spre seara.

M-au ținut mai mult la terapie intensiva fiindcă nu aveau loc în salon, timp in care eu muream de dorul fetiței. Când mi-au adus fetița în salon, eu nu știam cum să alăptez și nu știam nici cum sa ii dau acel lapte praf adus cu seringa. Asistentele ofereau explicații daca te rugai de ele, dar în așa fel încât dacă nu pricepeai din prima, sa certe a doua oară.

La baie nu am asistat ceea ce mi se pare nedrept. Pentru externare am așteptat 3 ore in plus  la poarta pentru  că apăruse nu știu ce urgență și am ieșit abia la 17, in loc de ora 14. Am dus fetița în brațe până la poarta și o geanta pe umăr, si de abia am găsit o femeie care  sa mă ajute sa car bagajul.

Mâncarea o primeam fara tacâmuri de unica folosinta, daca nu as fi avut  o lingura la mine nu știu cu ce o mâncăm. Cearșaful pătat cu sânge a rămas neschimbat pe toată perioada șederii și se dădea cu mopul pe jos doar de forma. Cicatricea de la cezariana s-a transformat intr-o cicatrice  cheloida. Am fost așa traumatizata de tot ce am trăit că nici nu am fost la controlul de 7 zile, mi s-a spus că sunt fire resorbabile.

Pe fisa de externare am văzut că fetița avea hematom cauzat de nastere,  insa mie nu mi-a spus nimeni nimic. Pentru injecția RH, m-a confundat  cu alta mămică inițial. Bine insa  că am avut nevoie și eu de acea injecție și nu a fost o eroare mai gravă. M-au încurcat tot așa cu alta mămică și au zis că nu o sa îmi dea seringi cu lapte praf, dar apoi au venit să îmi spună că a fost o greșeală. Acel lapte praf se aducea din 6 in 6 ore, însă practic mereu săreau și aduceau mai rar.

Eu m-am simțit neajutorata, neputincioasă și marcată de tot ce am trăit. Mă bucur că am scăpat cu viață din aceasta experiență însă atitudinea lor lasă de dorit. Am plecat entuziasmata sa nasc pentru prima data insa tot ce am trăit acolo m-a lăsat cu o frica imensa. Le reproșez faptul că nu mi-au explicat nimic din ce îmi făceau , de la oxitocina, denumirea calmantelor, faptul ca am fost lăsată nesupravegheată dar văzută de la distanță, tușeu agresiv pe contracții, hematomul fetiței, felul în care se alăptează sau se face băiță, felul în care se da lapte cu Seringa, absolut nimic nu am înțeles decât din ce am căutat eu pe internet.

Împărtășesc fiindcă știu cât e important e să învățăm și din greșelile altora, greșeala mea a fost că deși cei doi medici schimbați în timpul sarcini nu erau ok și nu explicau și deși mă trezeam că merg la consult și nu îmi era înregistrată programarea sau că mă ceartă o doamnă că fac analizele gratuit, nu am luat măsura sa schimb spitalul. Regret că am mers să nasc acolo deși din felul în care s-au purtat cei doi medici în sarcina, trebuia să îmi dau seama că nu e in regula. Mă bucur că fetița mea e bine, acel hematom de la naștere s-a retras de la sine rapid, însă secretomania și atitudinea rece de acolo nu o pot înțelege. La următoarea naștere îmi cunosc drepturile și știu sigur ce nu as accepta.

Mariana

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 16 August, 2021

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Valentina Safta | Spitalul Filantropia Bucuresti

Articole Similare