Nastere prin cezariana la Maternitatea Cantacuzino in Iulie 2021 cu Dr. Dide Ruxandra

Pentru că în ultimul timp am tot citit întâmplări descurajatoare legate de nașterea la stat, am ales să  va povestesc și eu experiența mea de la spitalul de stat, Cantacuzino din București.

Nașterea a fost una programată, deoarece în timpul sarcinii am dezvoltat un diabet gestațional, pe care l-am controlat prin dietă, si  nu am avut nevoie de insulină din fericire. Astfel că, miercuri, 07 Iulie 2021, cu sarcina la  39 săptămâni, mă internez, urmând ca in  următoarea zi, de dimineață, să-mi cunosc al doilea băiețel.

La ora 10:00 intru în sala de operații, fac un mic atac de panică, deoarece aveam impresia că încă îmi simt picioarele, deși anestezia își făcuse deja efectul. O rezidentă drăguță stă mereu la capul meu, îmi vorbește frumos, îmi mai uda puțin buzele pentru ca simțeam că îmi e foarte sete și mă încurajează continuu. La 10:20 se naște minunea, însă nu plânge din prima, ci durează aproximativ un minut până să-i aud glasul.

Imediat după, este pus la capul meu, îi spun cât de mult îl iubesc, o infirmiera ne face câteva poze și este luat la neonatologie. La ora 11:00 sunt dusă la reanimare. Nu am nimic de reproșat, totul a fost ok, o asistenta se ocupa de maxim 3 persoane, capacitatea unui salon de reanimare.

Mi s-a verificat periodic perfuzia, dar și operația, si am fost întrebată dacă am apa sau dacă doresc să mi se aducă de la ele. Ireproșabil. După 24 de ore, dimineața ar fi trebuit să fiu mutată în salon, la maternitate, însă, din păcate, nu erau locuri. Între timp, mi se găsește un loc la etajul 2, unde stau mamele care au născut natural, însă nu își pot ține bebelușii în camere.

După o lungă așteptare sunt mutată în salon, la etajul 1, pe la ora 18. Imediat, cu dureri mari, dar suportabile mă duc la neonatologie să îmi văd și să îmi iau puiul. Sunt anunțată ca mi-l vor aduce în salon. Așa se și întâmplă. Le spun ca este al doilea copil al meu și ca ma descurc. Așa a și fost. Imediat, îmi pun puiul la sân, colostrul curge, bebe suge cu forță ca și când nu ar fi prima oară pus la sân. „Ce minune!” îmi spun eu.

Toate infirmierele au fost foarte drăguțe, atât cele de la ginecologie, cât și cele de la neonatologie, A existat o singura exceptie, o asistenta de la neonatologie. Din păcate, pădure fără buruieni nu există. Dacă restul asistentelor au fost super si au vorbit frumos, nu pot spune același lucru despre una din ele, care nu ne-a chemat nici macar la băița zilnică. Atunci când m-am dus să îi cer o tetină de silicon pentru că aveam răni la sâni, mi-a spus “ nu avem la dispoziție pentru oricine”. Apoi  ea si-a continuat activitatea de a citi o carte, ținându-și picioarele sus pe calorifer, în timp ce bebelușii, peste 10 la număr plângeau foarte tare.

Acesta este și unul dintre motivele pentru care am decis că bebe trebuie să stea tot timpul cu mine în cameră, până la externare. Cu toate acestea, consider că experiența mea la un spital de stat este una foarte bună, am avut parte de toate cele necesare, nu am dat niciun ban nimănui, bebe este sănătos, iar eu am un semn minim de la operatie, pentru care îi mulțumesc din suflet doamnei Dr. Dide Ruxandra.

Prima naștere am avut-o in 2016, iar atunci au fost aceleași condiții, bune. Dacă ar fi sa nasc a treia oară, tot acolo m-aș duce 😊.

Hulya

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 12 August, 2021

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Dide Nastase Ruxandra | Maternitatea Cantacuzino

Articole Similare