Nastere prin cezariana in timpul pandemiei, la Maternitatea Cantacuzino din Bucuresti, cu doamna doctor Dide Nastase Ruxandra

Am nascut pe data de 06.06.2020 un baietel de 3.680 grame si 53 cm la Maternitatea Cantacuzino din Bucuresti. Am nascut cu doamna doctor Dide Nastase Ruxandra, o doctorita minunanta care mi-a supravegheta sarcina din saptamana 30, deoarece prima doctorita pe care o avusesem, intrase in concediu fara plata (cred eu din cauza virsului ce se instalase).

Initial m-a programat la cezariana pe data de 07.06.2020, insa bebe a vrut sa vina mai devreme. Am spus mai sus ca este o doctorita minunata, deoarece dansa nu fusese de garda in ziua respectiva (Joi) insa a fost anuntata de personal si intr-o ora a fost la spital. Am incercat nasterea naturala, dar nu reuseam sa ma dilat deloc si de comun acord am stabilit ca atat pentru mine, cat si pentru bebe este mai bine naterea prin operatia de cezariana.

Totul a decurs perfect, iar dupa am fost transferata la terapie intensiva pentru administrarea de calmante. Asistentele de acolo au fost foarte atente si dragute si nu asteptau nimic. A doua zi, am fost transferata in salon. Acolo mai era o fata care nascuse in aceiasi zi cu mine.

Referitor la cum ma simteam, GROAZNIC. Abia m-am putut ridica din pat cu dureri, ameteli si varsaturi, dar cu gandul sa-l vad mai repede pe bebe, m-am motivat si am incercat sa urc in salon. Mentionez ca trebuia sa urc un etaj pe scari. Incercam sa ma plimb, sa uit de durere si vedeam ca fetele din alte saloane aveau bebelusii cu ele.

M-am dus la asistentele care se ocupau de nou nascuti si am intrebat si de al meu. Mi-au zis ca ele nu stiu si sa astept sa-l urce sus pe etaj. Au trecut 4h si nici un raspuns. Merg din nou sa intreb si doamna respectiva, foarte revoltata imi spune ca este la sectia de prematuri. Nu am mai intrebat nimic si ma gandeam: cum naiba sa fie la prematuri cand doctorita mea mi-a spus ca este un bebe voinic si grasut.

---

Viziteaza Targul ONLINE Mami si Bebe!
Vouchere, Reduceri, Cadouri pentru gravide, mamici si copii, la un click distanta.

---

Din nou m-am ambitionat, am coborat un etaj (unde erau copiii prematuri) si am intrebat ce face bebe. O asistenta de acolo m-a intrebat cum il cheama, s-a dus sa se uite si mi-a zis ca nu a venit nimeni sa-l urce pe etaj. Am incercat sa nu ma enervez din prima clipa si din nou am urcat cu greu acele scari (simteam ca am urcat 30 de etaje) si m-am dus la asistenta ce imi spuse ca este la prematuri. Sun din nou la usa, iese la fel de nervoasa si ii spun ca am fost la prematuri si asistenta de jos asteapta sa vina cineva sa-l ia. Si-a dat ochii peste cap si mi-a zis sa vin intr-o ora.

M-am intors fix dupa o ora si ma baga in salonul cu nou nascuti. Mi-l da in brate, imi arata cum sa-i tin capusorul si cum sa-l atasez corect la san. Dupa aceea, imi spune ca ma pot intoarce in salon si sa am grija de el pana ma externeaza (deduc eu sa nu cumva sa-l mai aduc sa aibe ele grija de el). Era cat se poate de frumos, stateam cu el, la 3 ore mergeam sa-i iau laptele praf, deoarece inca nu aveam lapte. Din cauza virusului nu aveam voie sa-i dau hainutele ce le adusesem de acasa. Dupa cum am mai spus, el se nascuse cu o inaltime de 53 cm si 3.680 grame, iar body-urile din spital erai foarte mici.

I-am spus asistentei (alta asistenta nemultumita de job-ul avut) ca am impresia ca il strange body la umeri si i-am aratat ca i-a lasat chiar si o urma rosie. S-a uitat si mi-a spus ca da, nu aduce ea body de acasa, astea sunt si daca vreau sa-l tin infasat. Nu am zis nimic, si cum am ajuns in salon l-am dezbracat si i-am pus hainutele ce le aveam de acasa.

La ora 23:00 se facea in fiecare seara baita, iar de fiecare data cand mergeam,il schimbam cu body din spital sa nu existe discutii. La ora 8:00 in fiecare dimineata, trebuia sa-l aduci sa il cantareasca. Duminica dimineata, am prins o asistenta foarte draguta care m-a intrebat cum e bebe, daca doarme, daca mananca la san, cat de des face pipi, daca termina biberonul de 30 ml ( atat primeai de fiecare data cand mergeai).

Chiar i-am spus ca este cea mai draguta asistenta pe care o intalnisem de cand il nascusem pe bebe. A ras si mi-a zis ca sunt putin obosite colegele ei (cred ca si ea stia ca sunt niste ursuze care asteptau bani). Ei, si asta mi-a trebuit sa ma bucur. Luni dimineata a venit alta asistenta (nu o mai vazusem pana atunci). Am venit la ora 8:00 la cantar. Nici nu a salutat cand am intrat in salon, l-a dezbracat, l-a cantarit si s-a chinuit destul de mult sa-l imbrace (de, era alt body si mai mic).

La sfarsit mi-a zis ca o sa ajunga rotund de la atata lapte praf. Am zambit politicios si am plecat. In mod normal Luni ar fi trebuit sa plecam acasa, dar erau Rusalile si fiind sarbatoare legala nu se faceau externari. Dupa ce am ajuns in salon, l-am atasat pe cel mic la san si m-am dus sa-i iau completare cu lapte praf. Sun la sonerie, nu-mi raspunde. Mai stau cateva minute si sun din nou. Iese doamna asistenta extrem de nervoasa si ma intreba ce vreau. Ii spun ca vreau biberon pentru bebe. In acel moment incepe sa tipe, bag eu de seama sa auda restul fetelor din salone: daca erati la Municipal nu primeati nici un lapte praf, tine-ti copiii la san sa manance si lasa-ti laptele praf ca oricum nu mai avem (si-mi inchide usa in nas), in acel moment m-am abtinut sa nu plang.

Ajung in salon bebe plangea de zor. Il pun la san, el incerca sa traga, dar nu curgea nimic deoarece se enerva si plangea. Ma intorc din nou la asistenta, bat la usa de data asta si ii spun ca daca nu-mi da lapte praf il aduc pe cel mic sa-l calmeze ea. Se uita urat si imi inchide usa in nas. Am asteptat cu gandul ca imi aduce biberon, insa nu a fost asa, ba chiar a inchis usa cu cheia. Am intrat imediat in salon, l-am sunat pe sotul meu si i-am zis sa-mi aduca sterilizator, biberoane si sa mearga sa cumpere o cutie de lapte praf.

Ulterior m-am gandit ca nu am cu ce sa incalzesc si a mai cumparat si un incalzitor de biberoane. Le-a adus si am inceput sa-i prepar eu biberoanele. Le-am dat si altor fete din saloane, deoarece erau in aceeasi situatie si mi-a fost mila sa las bebeii plangand.Le tineam ascunse sub pat, sa nu ne vada asistentele sau doamnele de la curatenie ca iesea scandal. Atat de linistita am fost, ii dadeam lui bebe lapte noaptea, fara sa stau sa ma milogesc pe la usi.

Marti dimineata, duc bebele la cantarit si asistenta ma intreaba de ce n-am venit toata noaptea dupa lapte la bebelusi. I-am spus ca i-am dat doar san si nu a mai fost nevoie de lapte praf. Raspunsul ei? Esti inconstienta, bebe are nevoie de lapte praf, tu inca nu ai lactatie sa se sature. A adomit ca era obosit, nicidecum saturat.

Mi-a dat repede un biberon si mi-a zis sa-i dau imediat altfel se deshidrateaza. Nu m-a mai surprins nimic, am luat biberonul, l-am aruncat in chiuveta si i-am facut eu de la mine. Tin sa va spun ca din momentul in care eu i-am preparat laptele, bebe nu a mai facut caca apa si nici nu l-a mai durut burtica. Eu cred ca si laptele din spital era prea diluat cu apa.

A urmat externarea, l-a evaluat pe bebe doamna doctor Martianu, mi-a zis ca este foarte bine si am plecat. Acum ma gandesc cum am putut sa fiu asa fraiera, sa le las sa ma insulte, sa se comporte urat, atat cu mine si cu bebe. Ca si sfat, nu va lasati, fiti intepate, pana la urma nu au ce sa va faca. In cel mai bun caz, va externeaza mai repede. Mult succes viitoarelor mamici.

(Simona, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 15 Septembrie, 2020

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Dide Nastase Ruxandra | Maternitatea Cantacuzino

Articole Similare