Nastere prin cezariana, la Maternitatea din Brasov, in 2019
Sunt Teo, mai am o luna pana sa aduc pe lume a 2-a minune a noastra, insa vreau sa va impartasesc cum s-a nascut primul puiut, in 30.09.2019. Desi stiam dinainte de nastere cu o luna ca voi naste prin cezariana, a venit ziua programata (inainte cu 1 zi inaintea nasterii propriu zise), cand m-am prezentat la Maternitatea din Brasov.
Am fost luata in primire, unde mi s-a completat o fisa de catre doctorul de garda la acel moment, mi s-a facut control, apoi m-am schimbat in pijamale si a inceput plimbarea…
Mi-au monitorizat bataile puiutului (TNS), apoi bataile inimii mele, moment in care mi-au pus ventuze pe piele si clesti la maini si la picioare, mi s-a facut testul de coagulare a sangelui, mi-au dat 2 foi pentru completat, privind procedurile ce urmau, apoi m-au repartizat in salon si m-au anuntat ca dupa ora 18:00 nu mai am voie sa mananc nimic, pot bea doar apa si atat.
In acea noapte am dormit doar 2 h, pur si simplu nu puteam sa adorm 🙂 M-am trezit pe la ora 02:00, m-am pregatit, m-am aranjat si asteptam sa vina asistenta sa ma duca la operatie… intre timp, i-am pregatit o scrisoare puiutului nostru si nici nu am realizat cat de repede a trecut timpul si s-a facut ora 07:00, cand a venit o asistenta si mi-a adus o camasa alba, in care stiam ca voi naste.
M-am imbracat, apoi m-a condus la sala in care de obicei iti recolta analize, iti masura tensiunea, te examina, unde mi s-a pus sonda…nu tin minte durerile nasterii, asa cum am retinut oribila senzatie din cauza inserarii sondei.
Dupa acest moment, am mers in rezerva din apropierea salii de nastere. Acolo mi-au pus branula….de 2 ori, pentru ca nu considerase asistenta ca era ok…prin care mi-a pus o perfuzie pt hidratare.
Am fost informata despre proceduri, despre acordul/dezacordul vaccinurilor care i se vor administra si astfel a trecut timpul pana s-a terminat perfuzia, iar la ora 09:00, a venit medicul anestezist. Am intrat in sala de operatie zambind, unde am vazut o echipa mare de 11 persoane, incepand cu 2 medici ginecolog, 1 medic neonatolog, 3 asistente si alte 5 persoane care schimbau fasele de secretii, aduceau instrumentarul, etc. si urmau sa imi fie alaturi in timpul operatiei.
O asistenta m-a tinut sa stau cu capul intre picioare, sa mi se evidentieze coloana si apoi mi s-a facut rahianestezia, in timpul asta doctorul anestezist ii suna telefonul, melodie care m-a relaxat si m-a distras…ideea este ca nici nu am simtit acul sau ceva, cum auzeam si citeam peste tot…pentru asta, as mai repeta experienta la infinit. (urmeaza peste o luna). 🙂
Mi s-a spus ca voi simti cum mi se incalzeste fundul si apoi sa imi ridic picioarele, sa ma intind pe masa…in nici 1 minut nu am reusit sa misc picioarele, desi ma zbateam sa o fac, moment in care le-am spus ca nu pot si au inceput toti sa zambeasca 🙂
Mi s-a pus paravanul in fata, m-au legat la maini si m-au intrebat daca simt la burta ceva…m-au dat cu antiseptic galben, cred si in sinea mea ma gandeam ca inca nu trecuse timpul sa se apuce sa taie deja pentru ca am crezut ca voi simti cand taie 😀
Au inceput operatia si spre surprinderea mea, nu am simtit absolut nimic…nicio durere.
Intre timp, eu am inceput sa ma simt foarte rau, am inceput sa am stare de voma, ameteala, stare de lesin si stare de sufocare, iar cireasa de pe tort a fost ca am ramas fara voce dupa ce le-am spus vlaguita ce mi se intampla… asistenta nici nu credea ce simptome experimentez… in spatele meu auzeam cum tiuia aparatul care imi masura tensiunea si cand am intors capul, scria cu rosu 180…apoi nu am mai reusit sa mai misc nici capul, nici mainile, nimic!
Am auzit cand tipau doctorii ca mi se inmoaie uterul si mi-au pus ceva in branula…Simteam ca am sa mor si eram impacata cu gandul asta, insa m-am gandit la copilasul meu si imi parea tare rau, stiu ca inchisesem o data ochii si m-am trezit cand m-a palmuit asistenta si mi-a spus ca mai e putin si scoate copilasul (mi-au spus ca vor apasa pe burta, dar am simtit doar ca m-au miscat putin, in rest nimic) si uitandu-ma in sus, am vazut reflectandu-se cum il scotea pe puiut, iar din acel moment mi-am dorit din toata inima sa traiesc!
L-au scos pe puiut si mi l-au aratat, (eu nu puteam sa imi misc nici capul si aunci am tras de mine si l-am miscat putin intr-o parte), insa nu ii vazusem fatuca, pentru ca il tinea mai ciudat, cu capul pe spate, apoi a venit o asistenta sau cine se ocupa cu asta si mi-a pus bratara si mie si puiului, m-a felicitat, insa nu puteam vorbi, desi inauntrul meu urlam.
Asistenta de la capul meu imi stergea ochii, insa eu nu plangeam (pana si eu am crezut ca am sa plang, insa nu a fost asa), parca ma blocasem si eram in transa, ma gandeam si nu imi venea sa cred ca minunea asta mica a stat 9 luni in burtica mea si era copilul meu pe care il asteptasem din toata inima, il vedeam si nu realizam…Inainte sa mi-l arate, am vazut cum il luase in primire medicul neonatolog, cum era sters si parca se oprise timpul in loc, iar apoi l-au luat cu ele sa il cantareasca, sa il masoare si inima mea si vocea pe care nu o aveam urla sa il lase asa, cu mine acolo si sa nu il mai ia niciodata de langa mine!
La inceput nu a plans, insa nu mi-am facut griji, am asteptat, avea un plans aparte, nu se compara cu nimeni pe lumea asta si mai avea si culoarea mov, insa nici pt asta nu m-am ingrijorat, deoarece citisem inainte ce este si ce nu este normal la bebelusi, la nastere.
In acest timp, doctorii ma tineau de vorba si nu am realizat cum a trecut timpul, cand s-a terminat operatia si m-au mutat apoi pe patul din rezerva.
La inceput doar am avut frisoane, in rest, nu am simtit nimic, nici durere, dar nici picioarele, apoi cand a trecut efectul anesteziei, m-am simtit ca si cum m-ar fi calcat trenul :))
In prima parte, am simtit o bucurie imensa cand l-am vazut pe sotul meu si mi l-a aratat pe puiut..ii facuse poze, insa apoi am simtit cum operatia doare, doare rau, cam vreo 4 ore (6 h nu ai voie sa iti misti capul deloc)…in timpul asta ma miscam din stanga in dreapta patului ca o rama si ma durea ca se mai misca si sonda…asistentele veneau si verificau punga sondei si era totul ok…
Ce nu am stiut a fost ca doctorul iti apasa pe burta, sa elimini lohiile si atat de tare m-a durut, incat din instinct i-am prins mana de durere si apoi mi-am cerut scuze, insa doare rau de nu te poti controla…asa a fost la mine.
La ora 14:00 mi-am vazut inimioara si stiu ca am intrebat daca pot sa il sarut 🙂 era superb si nu imi venea sa cred ca e puiutul nostru, avea niste ochisori si niste gene cu care el imi arunca niste direct in inima, iubirea e nimic, nu se compara nimic cu ceea ce simti atunci cand iti vezi puiutul, cand il atingi, cand ii simti mirosul…nu pot sa descriu in cuvinte ceea ce am simtit cu adevarat…Mi-a parut rau ca l-a luat inapoi…
Insa am inceput sa ma misc mai mult si tot vroiam sa ma ridic din pat, iar la ora 18:00 m-au lasat in final sa ma ridic si mi-au scos sonda pt asta…m-am bucurat mult ca am scapat de ea.
Asistentele ma intrebau daca doresc calmante, insa am refuzat, deoarece stiu ca toata medicatia trece fix prin lapte si ma mai gandeam ce fac apoi cand merg acasa si nu mai sunt sub influenta lor… puiutul ma motiva neincetat si credeam ca mi-l va lasa langa mine apoi, intrebam incontinuu de el, insa mi-au spus ca mi-l vor da a 2-a zi dimineata, la ora 07:00 si asa a si fost.
Am facut maraton de schimbat scutece, am alaptat zi si noapte si am cerut sa nu mi se mai aduca lapte praf, am intors copilul de pe o parte pe alta, am pus intrebari dr. neonatolog despre copil, care luase in greutate deja, am vrut sa merg sa ii fac baie, dar nu te lasa, ci ii faci cand ajungi acasa…toate astea m-au ajutat enorm atunci cand am ajuns, dupa 4 zile, acasa.
Totul a fost bine, personalul a fost ok, curatenia la ea acasa, am fost informata in timp util, nu am platit nimic, iar acum abia asteptam sa il cunoastem luna viitoare pe urmatorul bebelus!
(Teo, Brasov)
Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.
Data publicarii: Vineri 4 Iunie, 2021
Categorie: Nașterea prin Cezariană
Etichete: Brasov | Maternitatea Brasov
Articole Similare
Vino alaturi de mii de mamici pe Facebook
Zeci de mii de mamici raspund zilnic intrebarilor legate de nastere si copii, pentru a oferi suport gravidutelor si noilor mamici. Daca doresti sa faci parte dintr-o comunitate formata din mamici cu experienta , gata oricand sa iti sara in ajutor, in mod constructiv, te invitam sa te alaturi grupului nostru.
Viziteaza Grupul Viziteaza Pagina