Nastere prin operatie cezariana la Maternitatea Giulesti din Bucuresti

04.03.2019. Dis-de-dimineata, 5.30 mai exact, avand programata operatia de cezariana, pornim spre Spitalul Giulesti, nerabdatori sa ne tinem minunea in brate!

Dupa procedurile necesare, am urcat in sala de nasteri asteptand cea mai frumoasa clipa a vietii mele. Momentul mult asteptat ar fi trebuit sa aiba loc la ora 9, insa din cauza urgentelor parca interminabile, am facut cunostinta cu baietelul meu abia la ora 18.00.

Orele pe care le-am petrecut asteptand au trecut parca in luni, atat pentru mine cat si pentru familia mea ce astepta jos. Ajunsa in sala de nasteri, totul a decurs ca la carte.

Doamna doctor anestezist a avut grija sa ma linisteasca inainte sa imi administreze medicamentul. Am facut rahianestezie, am simtit o mica intepatura in coloana si deja nu mai imi simteam picioarele.

Operatia propiu-zisa a inceput. Aproximativ 15 minute am fost apasata sus, in zona coastelor, crezand ca o sa plec cu ele rupte datorita pozitiei aparte pe care a avut o baietelul meu pe tot timpul sarcinii. Acesta a fost momentul de panica, vedeam ca timpul trece si el nu apare. Pana sa il intreb pe domnul doctor daca este totul regula, i-am auzit glasul minunii mele.

Imediat cum mi-a fost lipit de piept plansul lui a incetat, dar a inceput al meu. Lacrimi de bucurie, emotii, dragoste la prima vedere, asta am simtit in momentul in care ochii nostri s-au intalnit.

Scumpetea a avut 3 600 grame si 53 de centimetri. A urmat prima seara la terapie intensiva, unde doamnele asistente, desi putine fata de numarul pacientelor, unele care lucrau de 4-5 zile neintrerupt, acordau fiecarei paciente atentia necesara.

Mi-au administrat medicamentele necesare, iar pe langa ele si cate o gluma buna sau un sfat, iar cel mai important, i-au permis sotului meu sa vada bebelusul si pe mine, desi programul de vizita se incheiase cu 2 ore in urma.

A doua zi, la 7 dimineata, am fost mutata in salon, mi-a fost adus micul dejun, iar apoi am fost sa imi tin puiul in brate. Si da, si dupa operatia de cezariana iti poti lua copiulul in brate. Eu l-am luat chiar de a 2-a zi.

Fiind diagnosticat cu ventriculomegalie bordelaine inca de la 20 de saptamani, medicul meu a vorbit cu un doctor neonatolog pentru a-i face lui bebe o ecografie transfontanelara sa vedem daca dilatatia continua sau s-a retras.

Minune, bebe nu mai avea ventriculii dilatati si domnul doctor neonatolog m-a asigurat ca bebe e perfect sanatos. A 3-a zi ne-am externat, si de o saptamana ne bucuram de ingerasul nostru, care este cel mai cuminte si adorabil copil.
Personalul medical, de la infiermiera pana la doctori s-au comportat ireprosabil. Se pare ca si fara „generosul plic” si alte atentii ei isi fac datoria si sunt inainte de orice, oameni.

Multumita de ingrijirea unei asistente, am vrut sa ii las ceva in buzunar. A scos banii, i-a pus pe noptiera de langa pat si mi-a spus sa ii iau ceva bebelusului.

Conditiile spitalului, deasemenea excelente. Am avut camasi de la ei pe care le schimbam de cate ori era nevoie, chiar si absorbante, iar bebelusii au avut asigurat tot, nefiind nevoie sa aducem ceva de acasa.

Saloanele curate, lenjeriile schimbate zilnic, baie pt fiecare salon, tv, frigider, dulapior. Eu personal le multumesc tuturor care au avut grija de mine si de bebe si au ajutat ca acum sa fiu cea mai fericita mamica.

(Mirela, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 27 Martie, 2019

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Maternitatea Giulesti

Articole Similare