Nastere prin operatie cezariana la Spitalul Municipal Alexandru Simionescu, cu doamna doctor Melinda Mitranovici

Am ramas insarcinata in luna de miere. Am tremurat cand am vazut testul de sarcina pozitiv…de emotii, de bucurie, teama de necunoscut. De copil am fost diagnosticata cu hipertensiune si de atunci iau si tratament. Am decis sa merg la control la privat, lucrand in domeniul medical stiam ca intr-un oras mare ca Timisoara se asteapta foarte mult la stat.

Am gasit o doamna faimoasa care lucra in ambele parti. Din start mi-a spus ca e sarcina cu risc si ca o sa nasc prin cezariana, nimic nou. De la inceput am avut probleme si temeri pentru ca sacul gestational nu s-a lipit complet. Au urmat analize peste analize, controale peste controale. Bebe se dezvolta bine, luam si tratament cu Dopegyt pentru hipertensiune.

Prin luna a 5-a, bebita se intorsese cu capul in jos si avea dubla circulara de cordon, alta belea care impunea cezariana. Spre sfarsit imi spune doamna, ca mai nou politica de la spitalul de stat impune si o alta recomandare pentru cezariana, nu doar a ei, ca a ei singura nu ar fi fost de ajuns.

Am incercat sa obtin acea recomandare, am fost si luata un pic tare ca este o aberatie, ca daca ginecoloaga nu putea sa faca recomandarea, nimeni nu poate si nu isi asuma riscul. Imi si spune de la obraz parerea dansei cum ca ginecoloaga ar vrea sa se spele pe maini in cazul in care s-ar intampla ceva in timpul operatiei. Merg iar la cabinet si explic situatia. Doamna doctor da din colt in colt, ca daca era sa ma opereze la privat, treaba ar fi fost alta si ca o sa vedem, poate nasc natural. Eram bulversata, nu mai intelegeam nimic.

La 39 de saptamani plec in orasul natal, unde doctorita de familie cand ma vede si imi citeste hartiile imi spune ca nici nu se pune problema de nastere naturala si imi face legatura cu sefa de sectie de la gineco din oras. Respectiva imi spune ca sub nici o forma nu pot sa mai stau, deja aveam contractii, ma interneaza si a doua zi ma opereaza.

Sa ii dea Dumnezeu sanatate doamnei doctor Mitranovici ca datorita ei am un pui minunat. Surpriza, dupa operatie imi spune dansa ca daca ar fi fost sa nasc natural, la ce tensiune aveam si cat era de mare copilul, nu stie daca as fi supravietuit, bebita sigur nu. Sa va imaginati cum m-am simtit si cum ma simt si acum cand va povestesc.

Daca nu as fi supravietuit, nu as fi stiut ce si cum, cred, dar daca el nu ar fi trait, viata mea nu ar fi avut sens. Aveti grija unde mergeti si la ce doctori, cereti mai multe pareri daca simtiti ca ceva nu este in regula. Era cat pe ce ca totul sa fi fost in zadar, nu stiu cum as fi trait cu mine apoi…

Asta a fost experienta mea neplacuta, sper sa nu descurajez pe nimeni. O zi buna si aveti grija de voi si de sanatatea voastra.

(Andreea, Timisoara)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Duminică 14 Iulie, 2019

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Melinda Mitranovici | Hunedoara | Spitalul Municipal Dr. Alexandru Simionescu

Articole Similare