Nastere Naturala Spitalul CF2 Bucuresti si Spitalul Elias Februarie 2022 Dr. Olteiu Florentina

Povestea mea e lunga si neplacuta…

La recomandarea unor prieteni de familie sarcina mi-a fost urmărită de doamna Dr. Olteiu la cabinetul dumneaei privat, urmand sa nasc cu dansa la Spitalul CF2.

La 39 de saptamani si 5 zile am avut sangerari in jurul orei 20. I-am scris doamnei doctor si dansa mi-a zis sa merg de urgenta la CF2 sa ma vada medicul de garda. Am ajuns in jurul orei 22 cu contractii la 10 minute si mici dureri. Doctorul de garda s-a miscat foaaarte incet, ecograful nu functiona cum trebuie si nu isi putea da seama daca bebe are cordonul in jurul gatului sau nu, dar mi-a zis ca nasc in noaptea aceea. M-au internat in jurul orei 00:00 si mi-au monitorizat contractiile spunandu-mi sa stau linistita ca o anunta ei pe doamna Dr. Olteiu.

Venea cate o asistenta din cand in cand sa vada cum sunt, daca contractiile sunt mai puternice si …atat. Mi s-a spus sa ma odihnesc ca nasc cand ajunge doamna doctor la ora  8 dimineata, insa atunci cand a ajuns,  doamna Dr. Olteiu a fost foarte surprinsa sa ma vada. Nu o anuntase nimeni despre mine.

Aveam dureri mari si contractii la 5 minute. Membranele nu se rupeau. Mi-au facut oxitocina, calciu si clisma, dar nimic. Doar contractii foaarte puternice si dureri de nu puteam merge. Dr. Olteiu mi-a zis pe la ora 13:00 ca ea imi recomanda cezariana. Bebe nu avea capul suficient de jos ca sa puna presiune pe membrane si sa le rupa si avea si cordonul in jurul gatului. Am acceptat cu gandul ca accept orice ma ajuta sa scap de durere si sa il ajute pe bebe sa iasa in siguranta. Insa, doamna Dr. Olteiu  si sefa de la ginecologie se aflau intr-o relatie foaarte proasta. Sefa de la ginecologie a zis ca pot naste natural in cateva ore si nu vede rostul unei cezariene. Au chemat toti medicii sa isi dea cu parerea, au facut scandal, s-au jignit, a fost groaznic avand in vedere ca eu plangem de durere.

Dupa 15 minute a venit doamna dr. Olteiu sa imi zica: „Nu poti naste aici. Mai e sotul in fata spitalului? Te transfer la Elias. E bine?” La ce dureri aveam, contractii la 2-3 minute, am zis ca da. Habar nu aveam unde e Elias si la cine sa ma duc. Mi-a recomandat un medic, sa zic ca el mi-a urmarit sarcina si sa stau linistita ca imediat ce ajung imi vor face cezariana si totul va fi bine.

M-a luat sotul mai mult lesinata de plans si dureri decat bine, cu bagajul, cu fisa de externare si m-a dus la Elias, la camera de garda. Nu fusese nimeni anuntat ca voi veni. Medicul pe care trebuia sa il caut nici nu era la spital. Nu a avut cine sa ma preia. Au venit studentii/medicii rezidenti care erau foaaarte tineri si veseli: „Buna ziua! Noi suntem de la gineco. Cu ce va putem ajuta? Test covid aveti? Dar nu rapid, aveti? Si analizele? Aa, trebuie sa refaceti tot pentru ca nu sunt de la noi. Asa e procedura. Mergeti si faceti pipi in borcanul acesta.”

Nu pot exprima in cuvinte neajutorarea, injosirea, frica si durerea pe care le simtem. Toti se uitau la mine de parca sunt nebuna ca nu pot merge fara sa ma tin de pereti, ca urlu de durere din 2 in 2 minute la contractii. Intre timp a aparut si o doctorita foarte tanara. Am aflat ulterior cine era. Ea imi recomanda sa ma urc pe o minge de yoga ca poate se rupe membrana. Intr-un final a aparut o doamna mai in varsta si increzatoare (moasa) care a zis ca nu mai putem astepta, trebuie sa imi taie ei membranele. De asemenea, m-a luat de mana si mi-a zis: „nu vine nimeni sa iti faca cezariana sau macar anestezie. Toti anestezistii nostri sunt prinsi in operatii in urma unui accident auto. Daca nu e vorba de viata sau moarte, nu vine nimeni. Trebuie sa masti natural, cum a nascut si bunica ta.”

Nu pot exprima in cuvinte ce sentimente m-au trecut. A fost absolut terifiant, ingrozitor. Dar cineva trebuia sa imi taie membranele. Din studentii prezenti, un student foarte tanar si vizibil emotionat a fost desemnat sa o faca. Ceilalti priveau cum rezidentul meu speriat incerca sa taie membranele. Pur si simplu ii tremurau mainile, era super palid si parca voia sa renunte in secunda 2. Incercari nereusite, ciupituri si taieturi in alte zone, in final moasa a luat foarfeca destul de nervoasa si a taiat din prima. Surpriza…. lichidul era verde. Panica si confuzie din partea rezidentilor. Panica si eu. De ce e verde? Pentru ca bebe a fost supus unui stres puternic si a facut meconiu in burtica mea si apoi l-a mai si inghitit. Dupa taierea membranelor, la cateva minute am nascut natural. Era 15:42. Bebe a fost sanatos dar a luat nota 8 pentru culoarea datorata meconiului. Ruptura suferita in timpul nasterii alaturi de taietura facuta de catre rezident au fost cusute pe viu, ca tot restul. Cu cate o indicatie de la dr. mai experimentat,: „nu acul ala, nu acolo, hai ca e okay.”

Recuperarea a durat in jur de o luna. Nu am putut sta in sezut multe zile. Dar am alaptat la 2 ore de la nastere, am putut merge singura. Nu am avut medic care sa ma viziteze, sa ma verifice. A venit rezidentul a doua zi seara tarziu, cu privirea in pamant. Si moasa a treia zi.

Conditiile din spitale, atat CF2, cat si Elias m-au dezamagit crunt. Lenjerii patate de sange, pereti patati de sange, lipsa minimului necesar (plasturi, fasa sterila), asistente care nu te priveau daca nu le puneai ceva in buzunar. Si chiar si asa, uitau ca le-ai rugat ceva (ex.: Gheata pentru vanataile lasate de branula, apa fierbinte pentru un ceai, o pastila de durere). Medicii si asistentele de la neonatologie au fost plictisiti si obositi. Raspunsuri rastite si atitudine de mahala.

Sper sa fiu un caz izolat. Cu siguranta nu am avut noroc. Dar sper din tot sufletul sa nu mai treaca nimeni prin ce am trecut eu!

 

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 9 Martie, 2023

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Florina Olteiu | Spitalul Clinic CF2 Bucuresti | Spitalul Elias

Articole Similare