Nastere Naturala Regina Maria Baneasa Iulie 2023 Dr. El Sawas Shadi

Bună ziua,
Acum că a trecut ceva timp de când am născut şi am reuşit să îmi pun cât de cât ordine în gânduri, descriu propria experienţă în speranţa că va fi de folos cuiva.

Decizia referitoare la unde vreau să nasc a fost relativ simplă în cazul meu. Eram pacienta doctorului El Sawas din 2019 şi mă simţeam complet încrezătoare să fiu îndrumată de acesta pe perioada sarcinii, dar şi să nasc cu dumnealui. Dat fiind faptul că acordă asistenţă la naştere doar la privat, în cadrul spitalului Regina Maria Băneasa, opţiunile s-au restrâns considerabil. Luam în calcul să nasc la stat din cauza costurilor ridicate din mediul privat, dar ştiind că acolo naşti cu medicul de garda cu care posibil să nu ai nicio relatie, plus că era prima sarcină, nu m-am riscat.

Decizia s-a dovedit a fi una foarte valoroasă din mai multe considerente. Îndrumarea pe timpul sarcinii a fost foarte obiectivă, dar şi empatică, la fiecare consultaţie.

În săptămâna 36, când am mers la spital pentru cardiotocografie (investigaţie ce o făceam săptămânal începând cu săptămâna 34), am primit vestea că bebe are HERNIE scrotală, iar doctorul imediat a mobilizat o echipă formată din alţi specialişti obstreticeni, neonatologi pentru a discuta cazul şi a ne îndruma în acest sens. Pe loc. Am fost liniştiţi că aceste cazuri sunt frecvente la băieţi şi hernia se poate retrage de la sine la sau după naştere sau se operează, operaţia fiind cea mai simplă procedură dintre toate cazurile.

Asistenţa la naştere. La 39 de săptămâni şi o zi am mers din nou la cardiotocografie, iar doctorul Sawas care era de gardă m-a internat în jur de ora 10 pentru ca ritmul cardiac al micuţului era plat şi aveam nevoie să fim ţinuţi sub observaţie. Am născut natural, aşa cum mi-am dorit, a doua zi la ora 13, sub observaţia dlui doctor şi a întregii echipe formate de acesta: moaşe, vreo 3 sau 4 medici rezidenţi, încă un doctor obstretician. Asta îmi amintesc… soţul meu căruia i s-a permis să asiste la naştere spune că au fost mai mulţi specialişti în domeniu, dar în acele momente asta a contat prea puţin pentru mine. Ce am apreciat enorm, este că doctorul m-a monitorizat pe perioada întregii gărzi împreună cu colegul medic şi a mai rămas încă 7 ore în plus pe lângă garda de 24 de ore pentru ca eu să nasc natural cum îmi dorisem! Nu a fost o nastere usoară, ritmul cardiac al copilului scădea în timpul contracţiilor şi trebuia să imi coordonez foarte bine respiraţia conform instrucţiunilor primite de la doctor. Deşi a durat câteva ore bune tot procesul, nu am simţit nicio presiune, din contră, am simţit multă susţinere şi încurajare din partea întregului personal.

Motivul pentru care am ales să nasc la Regina Maria a fost doctorul, însă, mai mult decât atât, s-a dovedit o decizie foarte bună pentru că, din nefericire, hernia scrotală nu s-a retras la naştere, iar bebe a fost trimis cu SMURDul la Grigore Alexandrescu la câteva ore după naştere pentru ca situaţia să fie verificată de cel mai mare chirurg pediatru din ţară, dr. Laura Balanescu. Acolo, scrotul a fost masat, intestinele au fost introduse înapoi în stomac, iar nouă ni s-a transmis să revenim la chirurgie la externare pentru reverificarea situaţiei. Din păcate, intestinele au coborât frecvent în scrot pe durata internării la maternitate, ceea ce ne era clar ca operația era inevitabilă. În ziua externării, am fost lăsați să plecăm atunci când şefa de sectie de la neonatologie a confirmat cu dr. Balanescu că ne poate primi şi am plecat la Grigore Alexandrescu, unde am fost direct internaţi pentru intervenţie, fără să mai fim puşi pe o listă de aşteptare sau altă situatie, dat fiind faptul că operaţia era cea mai simplă de pe secţie, lucru facilitat de Regina Maria.

Un alt plus al acestei decizii a fost legat de alăptare. Initial, consultanta în lactaţie care m-a iniţiat în această tehnică, mi-a prezentat în mod general procesul care a mers ca prin magie atunci, dar apoi nu reușeam să alăptez. Norocul a fost că Alina a venit a treia zi la colega de cameră şi am rugat-o pe ea să îmi explice ce nu fac bine ca să pot reuşi. Atunci ea mi-a spus concret ce mameloane de silicon potrivite pentru sânii mei să cumpăr de la farmacie şi mi-a lasat numărul de telefon. Instant am reuşit să alăptez cu mameloane recomandate şi de fiecare dată când o contactam ulterior îmi explica fără ezitare prin mesage sau la telefon ce e de făcut pentru restabilirea lactaţiei, suplimente, ceaiuri, dar şi alimentaţăia. Totul fără niciun cost! Mai mult, i-am dat nr. ei unei colege de cameră cu care m-am împrietenit la sala de pretravaliu să o ajute în acest sens şi a ajutat-o şi pe ea considerabil! Ba chiar mi-a zis să dau mai departe numărul ei oricărei persoane care e la început de drum şi are nevoie de asistență. Bine ar fi ca un consultant să revină la pacientă după şedinţa iniţiatoare să verifice cum te descurci, dacă ai nevoie de îndrumare.

Acestea au fost experiențele care au fost minunate şi la care am primit mult ajutor ‘personalizat’, dat fiind contextul, dar au fost şi câteva aspecte care mi-au displăcut și nu totul este roz sau toată lumea super draguţă ţinand cont de costurile ridicate şi de experiența naşterii care nu e nici pe departe una uşoară…

Să începem cu începutul! Moaşele au fost ok fifty-fifty. O doamnă blondă în vârstă şi o alta mai tânără, Aura parcă, super ok, cel puţin doamna în vârstă, miere! Dar au fost şi o tipă tânără, parcă rezidentă, şi două în vârstă, Mariana şi Iustina care au avut o atitudine tare neprietenoasă… înţeleg că nu e tocmai plăcut să auzi zi şi noapte ţipetele şi chinurile facerii, dar se gândesc oare cum e să fi in locul pacientei? Nu ele şi-au ales meseria? Când am rugat-o pe tipa tânără să cheme doctorul pentru că aveam dureri de la contracţii, mi-a răspuns: ‘Nu v-aţi dorit dvs să naşteţi natural?’. I-am răspuns că nu mă ajută atitudinea ei şi să mă ajute cu ce am rugat-o. Cele două în vârstă erau efectiv nişte acrituri, parcă ziceai că fac front comun! Abia în sala de naşteri şi-au schimbat atitudinea.

Asistentele de pe obstretică erau aproape toate ok, cu excepţia uneia care nu voia să ma ajute cu un supozitor… până în final nu a fost necesar şi am scăpat! Cele de la neonatologie erau şi ele ok, cu excepţia câtorva pe care poate le înţeleg că erau supra solicitate, ştiu că mai intervine şi viaţa, dar s-au comportat super ok şi au fost drăguţe.
Hainele pentru bebe erau mici. Al meu a avut şi 54 cm şi era înghesuit în 50… mi s-a spus că a fost un soi de întârzâiere şi nu ajungeau de la spălătorie. Mâncarea super ok, am cerut schimbarea acesteia pentru că dr. pediatru îmi recomandase un regim pentru a asigura desfundarea canalelor de lactaţie. Imediat şefa de la infirmierie a venit cu un carneţel să noteze ce am voie şi nu am voie să mănânc conform cerinţelor, pentru a transmite firmei de catering.

Cea mai nasoală experienţă din maternitate a fost plata spitalizării mele, aproape de final. La momentul externării mele, bebe a mai rămas în spital încă o noapte pentru icter, iar eu am decis să plec să pregătesc cele necesare pentru internarea la Grigore Alexandrescu. Lipsa de empatie resimțită la o simplă întrebare clarificatoare pusă unei doamne blonde pentru că am cerut info despre o extra noapte de cazare m-a afectat foarte tare… Reacţia şi răspunsul doamnei m-au făcut instant să plâng pentru că îmi lăsasem copilul în spital, înaintea unei operaţii în a 6a zi de viaţă. Eram jignită şi umilită în faţă pentru că nu am înţeles un detaliu minor, destul de costisitor, de altfel. Am simțit o profundă lipsă de empatie, dar şi de umanitate venite din partea unui departament administrativ, nicidecum din partea unui cadru medical şi cred că e de la sine-înţeles stresul la care este expus fiecare.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 26 Octombrie, 2023

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. El Sawas Shadi | Dr. Laura Balanescu | Regina Maria Baneasa

Articole Similare