Nastere Naturala Regina Maria Baneasa Iulie 2025 Dr. Radu Botezatu

Asa cum si eu am citit povestile mamicilor pe acest site, voi impartasi si eu experienta mea, in speranta ca va ajuta viitoare mamici la randul lor, mai ales pe cele care sunt la primul bebe asa cum am fost eu.

Am 31 ani, si am avut o sarcina fara riscuri, in care nu am avut probleme si am ramas activa, motiv pentru care mi-am dorit o nastere naturala, cu cat mai putine interventii medicale. Mi-am dorit un travaliu cat mai natural si ‚bland’, care sa ajute producerea naturala de oxitocina, in care sa folosesc pozitii gravitationale pentru a avansa travaliul, si foarte important, in care tatal sa fie prezent pe durata intregului travaliu, nu doar in ultimele minute.

Ulterior am aflat ca nu este niciun spital in Bucuresti unde aceste lucruri sunt incurajate sau posibile – sigurul loc care se apropia de preferintele mele fiind Regina Maria Baneasa, chiar si acolo existand anumite rezerve din cauza protocolului invechit. Din acest motiv am ales Regina Maria, si am optat pentru o moasa preferentiala din acelasi motiv.

Am avut norocul ca travaliul s-a declansat spontan la 40 sapt + 4 zile, intr-o zi de Duminica la 7 dimineata, aceasta fiind o zi relativ linistita la spital. Am pornit spre spital in jurul pranzului, unde aveam oricum programat un consult. Facand un curs de hypnobirthing inainte, stiam la ce sa ma astept la venirea contractiilor, si am folosit tehnicile de respiratie invatate pentru a gestiona discomfortul. La sfatul moasei, m-am internat dupa consult, avand rezerva single, unde am stat cateva ore impreuna cu sotul si moasa. In jurul orelor 2 urcam in sala de nasteri unde am putut folosi mingea de yoga pentru a ajuta evolutia travaliului. Durerile au devenit ulterior ceva mai greu de suportat si destul de continue (probabil din cauza pozitiei bebelui, care a fost back to back), iar moasa m-a sfatuit sa apelez la o doza de epidurala pentru a lua o pauza si a-mi conserva energia pentru momentul expulziei. Desi nu aveam in plan sa folosesc epidurala, durerea devenise greu de gestionat prin respiratie si miscare, asa ca am fost de acord cu o singura doza, care urma sa fie activa cca 1.5 – 2 ore. Imediat dupa epidurala mi s-au rupt membranele, avand dilatatie de 6cm. In acel moment, moasa l-a anuntat imediat pe domnul  Dr. Botezatu sa vina pentru ca lucrurile vor progresa rapid, si l-au readus si pe sot in sala de nasteri. Intre timp contractiile s-au redus, stiam ca acesta poate fi un efect al epiduralei, iar doctorul a hotarat sa imi administreze o doza mica de oxitocina artificiala (Pitocina) pentru a incuraja bebele sa vina in pozitie optima.

La ora 8 era gata de expulzie – si am hotarat sa nu mai administram o alta doza de epidurala – voiam sa simt contractiile. Simtind contractiile foarte dureros in pozitie de stat pe spate in pat (chiar si cu spatele patului la aproape 90 grade), asa ca am cerut schimbarea pozitiei de nastere, intr-una gravitationala. Acest lucru, desi nu a fost agreat initial de cadrele medicale, a imbunatatit major atat progresul travaliului cat si discomfortul pe care le simteam. In nici 30 minute in aceasta pozitie, in care am impins simtind contractiile si am putut impinge fara a simti durere (si cu ghidarea si usoara manipulare a bebelui de catre doctor) – micutul nostru a fost nascut. A fost fantastic cum in momentul expulziei, sala de nasteri in care eram numai eu, sotul, si din cand in cand moasa si doctorul, a fost invadata de o armata intreaga de cadre medicare, fiecare cu rolul lor in proces – doar pentru noi doi. Ne-am simtit cu adevarat in siguranta pe mana tuturor expertilor. Am avut rupturi de gradul 2 care insa nu mi-au creat niciun fel de discomfort dupa aceea, si s-au reparat foarte bine. Deci per total, experienta nasterii a fost excelenta – dar sunt constienta ca acest lucru este datorita faptului ca am nascut intr-o zi libera la spital, iar moasa si doctorul mi-au inteles si incurajat preferintele.

Pe cat de magica a fost nasterea in sine, pe atat de frustranta si neplacuta a fost exprienta de dupa. Bebele a avut o infectie materno-fetala, fapt pentru care cei de la neo, in ciuda unui scor apgar de 9, l-au luat pe cel mic imediat la control si nu ne-au lasat nici contactul skin-to-skin, si nici alaptat imediat dupa nastere. L-am putut tine in brate pe micut doar 2-3 minute la nastere, dupa aceea a fost tinut la neo pana joi, deci 4 zile. Nu am primit informatii clare pe loc, abia noaptea am aflat ca micutul va ramane la terapie intensiva, si ca doctorii suspecteaza o infectie pentru care vor incepe tratamentul ziua urmatoare. Comunicarea cu cei de la neo a fost cam greoaie, veneau la mine oferindu-mi informatii putine si nefiind suficient de clari de cat de grava este starea micutui, si aducandu-mi zeci de hartii cu teste si tratamente pentru care sa-mi dau acordul, fara o discutie clara a costurilor, optiunilor sau riscurilor.

Acest lucru m-a enervat foarte mult, mai ales ca imi ofereau aceste informatii in cele 30 minute pe zi pe care le aveam cu micutul, care pentru noi erau nepretuite si nu voiam sa le petrecem distrasi cu doctorii, ci cu el, fiul nostru. In final, cel mic a urmat un tratament de antibiotic timp de 5 zile, timp in care nu il puteam vedea decat cate 30 min pe zi, dimineata, si cat timp am stat internata, si 30 min seara. Unii din doctorii neo au comunicat lucrurile mai bine (doamna Dr. Zaciu, altii ne tratau ca niste copii, fara sa ne ofere optiuni reale sau sa ne prezinte starea micutului obiectiv. Ne spuneau doar ca asteapta sa vada cum va decurge evolutia lui, desi micutul nostru manca fara probleme si avea perioade din zi cand nu era tinut sub ‚cupola’ de oxigen). M-a enervat si faptul ca desi toate studiile arata ca laptele matern, mai ales colostrul, se adapteaza nevoilor celui mic atunci cand mama acesta intra in contact cu copilasul (colostrul continand chiar si substante anti-infectioase care ar fi putut sa ii ajute organismul sa lupte cu infectia), insa echipa neo nici nu a vrut sa auda de astfel de idee, acceptand insa sa merg cu lapte gata muls (si ei sa suplimenteze cu lapte praf unde e nevoie). Iar orice sugestie sau solutie aduceam cadrelor medicale era intampinata de un categoric nu, urmata de ‚nu ne lasa protocolul’. In cele din urma, cu 4 zile mai tarziu m-au invitat sa ma re-internez, l-au scos de la terapie intensiva, si am ramas in spital pana Sambata dimineata. Doctorii tot spuneau sa nu il fortez sa alaptez, sa ii dau lapte din biberon, ca sa nu il obosesc prea tare – insa imediat ce l-am pus pe micut la san, el s-a atasat imediat si s-a hranit fara probleme, iar starea lui s-a imbunanatit de la ora la alta. Asa ca am continuat sa alaptez din acel moment.

Nu contest ca cel mic nu a avut nevoie de tratament dupa nastere, insa mi se pare ca cei de la neo au exagerat foarte mult in atitudinea lor, nu au luat decizii care sa fie bune pentru cel mic, ci ca sa se protejeze pe ei in caz ca se intampla ceva. Ne-au privat de 4 zile intregi in care ar fi trebuit sa il pot tine in brate pe cel mic cat mai mult, si sa il alaptez direct – fara baze clare ca acest lucru i-ar face rau. Asadar, pe langa costurile exorbitante, impactul emotional atat asupra noastra dar si a celui mic a fost urias, si sub nicio forma nu imi doresc sa repet aceasta experienta. Sunt recunoscatoare ca cel mic este bine si nu a avut nicio alta problema (scriu aceasta recenzie la 2 luni dupa nastere), insa cadrele neo ale spitalului Regina Maria nu sunt sub nicio forma adepti ale practicilor moderne de skin-to-skin, magical hour (cand am mentionat acest lucru unuia dintre neonatologi, Dr. Ionut Mihoci, aproape ca a ras de mine si a spus sa nu mai citesc pe facebook despre tot ce este la moda, ca ei, doctorii, stiu cel mai bine), si iau decizii care sa ii protejeze pe ei si spitalul, nu neaparat in interesul mamei si al bebelusului.

Alte elemente mai triviale dar stiu ca unele mamici vor sa stie:
– Orele de vizita sunt intre 2 si 6 dupa-amiaza, intr-unele zile cei de la receptie sunt mai stricti, alte zile nu, pentru noi tatal a putut veni zilnic la vizita de la ora 11 cel mic fiind la terapie, si putea pleca mai tarziu, la 7-8 seara. Altfel, recomand ca alti vizitatori sa se tina de orele de program.
– Mancarea – stiu ca majoritatea mamicilor au fost multumite, mie personal mesele nu mi s-au parut ideale pentru mamici care trebuie sa inceala alaptarea. Intr-adevar mi s-a adus ceai de lactatie zilnic, insa mesele cu preponderenta carbohidrati simpli (chifle, foietaje, cartofi, paste, orez), insotite intr-adevar de proteine aproape zilnic, insa fara suficiente fructe, legume si fibre care sa ajute digestia mamei si a asigura vitaminele necesare dupa nastere.
– Una din asistente mi-a arat cum sa ii fac igiena si m-a ajutat cu pozitia de alaptare, ceea ce a fost super pentru noi fiind parinti pentru prima oara.
– Consultul psihologic, mie nu mi s-a parut realmente un consult, ci mai mult promovarea psihologilor din lantul spitalelor Regina Maria.
– Costuri – nu mi s-a parut ok faptul in niciun moment nu s-a discutat acest aspect de catre doctori, eu trebuind sa merg la contabilitate la parter sa inteleg exact costurile extra, si aceste costuri fiind prezentate intr-un mod foarte complicat de inteles. Primeam zilnic ‚factura’ de plata aferente acelei zile insa pentru a avea un breakdown al costurilor aferente acelei sume trebuia sa merg sa intreb la contabilitate. Iar cei de la contabilitate imi ofereau informatiile, insa pentru intrebari ma trimiteau inapoi la doctori (care luau deciziile si ii informau pe cei de la financiar). Ca noua mama, mi se pare rusinos sa evite atat de mult discutia costurilor mai ales cand este cazul de zile extra de internare. Din fericire, noi am dispus de acei bani pentru ca eram pregatiti pentru eventualitatea unor probleme, desi am nascut la termen, insa imi imaginez ca 6,000 EUR extra de plata nu sunt bani de care dispune toata lumea, si nu este ok ca acest lucru sa fie prezentat doar la sfarsit.

Asadar, sunt recunoscatoare cadrelor medicale pentru o nastere asa cum mi-am dorit-o, in special moasei, doamna Deculescu, un adevarat inger, si domnului Dr. Botezatu, pentru calmul si profesionalismul sau. Insa atrag atentia viitoarelor mamici ca daca isi doresc practici moderne si doctori neonatologi ceva mai echilibrati in ceea ce priveste deciziile noului nascut, sa se orienteze catre un alt spital.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 17 Septembrie, 2025

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Radu Botezatu | Moasa Deculescu | Regina Maria Baneasa

Articole Similare