Nastere Naturala Spitalul Filantropia Bucuresti Martie 2025 Dr. Safta Veaceslav

Cum să încep? Pentru mine a fost traumatizant!

Sarcina mi-a fost urmărită de domnul Dr. Safta Veaceslav. Am fost trimisă la Avanta pentru morfologii, ulterior am aflat că se puteau face și în spital, cu bilet de trimitere. Tot răul spre bine… Am mers la Avanta, unde doamna Dr. Crăciun a descoperit în trimestrul III că aveam tensiune în sarcină (preeclampsie). Mi-a spus să merg la medicul meu și să îmi verifice morfologia.

Am ajuns la domnul Dr. Safta, care s-a uitat pe morfologie, părea puțin agitat. Nu am realizat ce se întâmplă. M-a întrebat dacă mă internează să îmi administreze patru doze de Dexa. Am acceptat, deși nu știam că, odată internată, aveam să rămân o lună.

M-a internat fără bagaj, credeam că o să scap repede. Am stat patru zile în spital, în care am primit Dexa (4 doze), Gynipral (o perfuzie) și No-Spa injectabil. Lângă patul meu a fost adusă o fată care mai avea puțin până să nască; s-a chinuit toată noaptea și plângea de durere. Au fost aduse în cameră, pe rând, mai multe fete — toate cu tensiune în sarcină.

După administrarea Gynipralului, mi s-a rupt apa pe la 12 noaptea. Am mers la asistentă. Medici nu păreau să fie prin zonă — era Duminică. De medicul meu nici urmă în cele patru zile de spitalizare. Doar asistentele îmi administrau diverse, probabil țineau legătura cu el.

Am născut cu o doamnă medic de gardă — îi mulțumesc, dar impactul a fost prea mare ca să-i rețin numele, îmi amintesc doar chipul ei.

Contracțiile au început în timpul zilei, regulate, la 3 minute, dar nedureroase. Seara, treptat, au devenit din ce în ce mai dureroase. Am stat de la ora 12 până aproape la 6 dimineața, când am născut, asistată doar de medicul de gardă și moașă. Nu am primit nicio formă de anestezie — nici rahianestezie, nici epidurală, nici altceva. M-au anesteziat local doar când m-au tăiat ca să iasă copilul, pentru că nu mai puteam împinge.

Am ajuns la 1-2 noaptea și am asistat la un schimb de replici dur între medicul de gardă și moașă (o doamnă blondă cu părul scurt):

„De ce ai adus-o aici, dacă nu e de născut?” (moașa)

„Pentru că are dilatație de două degete, i s-a rupt apa, o să nască în seara asta.” (medicul rezident)

„Voi vreți să obosiți personalul!” (moașa)

De acolo am fost lăsată așa, pe o masă, să mă chinui până la ora 6 dimineața, cu contracții dureroase la fiecare 3-5 minute. Am crezut că o să mor de durere, dar apogeul l-am atins la naștere. De oboseală nu mai puteam să mă concentrez să împing. Urlam de durere. Într-un final, m-au tăiat și copilul a ieșit. A avut 1.700 g. Acum este o minune, are trei luni și ceva de când este în viața mea.

După naștere nu am fost vizitată de niciun medic ca să vadă locul epiziotomiei, deși alte paciente mi-au spus că la ele s-a întâmplat acest lucru. De domnul Dr. Safta nu am mai auzit și nici el de mine.

Am stat o lună în spital, cu bebe — prima dată la terapie intensivă. Acolo l-am cunoscut pe domnul Dr. Dima, neonatolog — un doctor extraordinar și empatic. Îmi explica pas cu pas cum se dezvoltă bebelușul și cum se simte.

Ulterior am urcat cu bebe la prematuri. Acolo, din păcate, o mare parte dintre asistente păreau lipsite de empatie, poate și de chef de viață. Totuși, acolo le-am întâlnit pe doamnele Violeta și Ioana, care au avut grijă de copilul meu ca și cum ar fi fost al lor. Se vedea că iubesc copiii și că pun suflet în ceea ce fac.

Am avut însă și experiențe neplăcute — cu doamna Vali, o asistentă cu peste 30 de ani experiență, care mi-a smucit bebelușul pentru că plângea fiind neschimbat. Era nervoasă că tocmai îl schimbase, dar a hotărât să îl schimbe din nou cu nervi, trăgându-l de mâini și de picioare. A fost un calvar. Am pierdut laptele, pentru că bebe era prea mic să sugă la sân și nici nu a fost pus la sân decât după trei săptămâni de viață.

La externare, am dat de dna. Angelescu Ioana — empatică și blândă, și de dna. Iliescu Roxana — dură, dar extrem de bine pregătită. Le explica rezidenților totul, pas cu pas. Le mulțumesc din suflet!

Condițiile din spital sunt foarte bune: e curat, se igienizează de 3 ori pe zi. Mâncarea este adusă prin catering — foarte gustoasă — dar pentru lăuzele care alăptează ar trebui mai multă atenție la meniu.
Asistentele nu cer bani… dar așteaptă.

Am avut o colegă de salon care făcuse FIV cu soția domnului Dr. Gică, directorul spitalului, și a fost tratată diferit de asistente. Mi-a povestit că, până nu a dat bani, nu i s-a adus suzeta, deși copilul plângea. Apoi… suzeta a apărut ca prin minune. E bine să fii pregătit cu „atenții”, altfel e greu.

Am avut și câteva colege de cameră groaznice — stăteau de mult în spital, așteptând ca bebelușii lor să ia în greutate. M-au trezit din somn pentru că sforăiam (aveam rinită de sarcină). Deși aveam bani să îmi iau rezervă, am ales să stau cu ele. Nu era regim hotelier…

Per total: medic inexistent, naștere cu medicul de gardă, deși port ochelari și aveam risc de dezlipire de retină — dar acest aspect nu a contat pentru nimeni. Poziția colului meu s-a schimbat, este acum vizibil, pentru că am fost cusută și ulterior mi-a fost scoasă placenta manual.

Un dezastru. O sincronizare proastă. O sarcină urmărită superficial. Bine că bebelușul este sănătos — deși la externare nu mi s-a spus că are FOP la inimă. Sperăm să se închidă până la un an.

Dacă ai citit până aici, îți recomand alt medic: Dr Gică,  Dr. Botezatu sau  Dr. Furtună — am auzit că își urmăresc pacienții cu seriozitate.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Sâmbătă 21 Iunie, 2025

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Safta Veaceslav | Dr. Vlad Dima | Spitalul Filantropia Bucuresti

Articole Similare