Calutul de mare

Autor Claudia Groza – trainer ateliere creative pentru copii la 7Arte.org

Marea era linistita. Norii se risipisera, gadilati de vantul bland. Vaporul ajunsese in larg. Parea o pata in mijlocul apei albastre. Recifele de corali si algele se odihneau.

Roly, calutul de mare isi cauta partenera.
– Nu pot sa imi incep ziua fara Bela. Minutele de joaca in compania ei imi dau energie pentru intreaga zi.
– Bela este in zona coralilor. Doi scafandrii fac cercetari si ea ii urmareste fascinata, spuse Pisica de Mare.
– Ma tem ca intr-o buna zi o voi pierde. O vor rapi pentru frumusetea ei, sopti Roly.

Calutul de mare sorbi apa cu alge, mici crustacei si alte organisme marunte, pentru a prinde puteri.
– Buna dimineata, dragul meu Roly. Scafandrii au descoperit o perla pe fundul marii. Nu crezi ca e minunat? striga Bela, inotand repede spre prietenul ei.
– Imi era dor de tine. Mi-am facut griji vazand ca intarzii de la joaca noastra.
– Ei… scuza-ma… hai sa nu ne certam.

Roly si Bela si-au incolacit cozile, s-au jucat si au mancat impreuna. Calutii de mare se hranesc des, pentru ca nu au stomac.
– Ajutor, ajutooor, se auzi din strafundurile nisipoase ale marii.
O meduza puternica prinsese unul din puii de numai o zi ai lui Roly.
– Pleaca de langa el in aceasta clipa. Iti ordon.
– Hahaha… slabanogule. Lasa-ma in pace. M-a provocat. A ras de faptul ca sunt transparenta, iar voi, familia calutilor de mare va puteti schimba culoarea.
– Forbia, dar este un pui. Nu stie nimic despre lume. Po, du-te langa mama ta, dar inainte, cere-ti scuze fata de doamna meduza.
– Iertati-ma doamna Forbia. Nu am vrut sa va supar, ingaima Po si lacrimile i-au tasnit din ochii verde-smarald.
Bela, l-a sarutat pe micut pe frunte, incercand sa-l impace.

– Nu sunt bun de nimic. Fac numai rele, sopti Po si fugi sa se ascunda in algele verzi, brune si rosii ce priveau linistite intamplarea.
– Dragul de el, zise o alga rosie in timp ce l-a atins usor pe micut. Inca nu cunoaste nimic din pericolele ce-l asteapta.
Stand ascuns printre alge, Po a vazut ceva stralucitor care misca. S-a indreptat spre obiect. Era un carlig de undita.
– Nu te apropia de el. Indeparteaza-te… striga tatal sau, Roly.

Pana sa auda, calutul de mare se prinsese de carlig. Era ridicat la suprafata marii.
– Te scap eu… asteapta, grai inspaimantata broasca testoasa, Machi. Te-am prins, te-am prins, repeta cu voce tremuranda.
Intr-adevar, il prinsese pe Po de codita. Insa, pescarul a tras cu putere undita si Machi a ramas cu codita lui Po in gura.

– Ia te uita ce minune! Exclama uimit pescarul.
– Dati-mi drumul, va implor.
– Ce am la treaba asta?
– Sunt mic, nu am ce sa va ofer. Decat un zambet, adauga repede Po.
– Nu, lasa, te duc acasa ca pe un premiu. Sa vada si copiii mei un calut de mare in carne si oase.

Uneori facem lucruri fara sa ne gandim la suferinta celor din jur. Roly si Bela au plans mult dupa fiul lor. Stiau ca nu se va mai intoarce. Nici nu a apucat sa-l puna in galeata pentru peste, ca micutul Po a murit. Scos din apa nu a mai putut respira.
– Uitati ce v-am adus, baietii mei.
Privind calutul mort, Pavel a inceput sa planga.
– Bietul de el. E mort. Cum ai putut sa-i faci una ca asta?
Trist, tatal copiilor a renuntat la pescuit.

Dragi copii, ascultati de parinti si nu porniti singuri in calatorii. Chiar si locurile cunoscute pot deveni periculoase.

Data publicarii: Duminică 27 Martie, 2016

Categorie: Povesti pentru copii

Articole Similare