Nastere Cezariana Maternitatea Polizu Bucuresti August 2019 Dr. Amira Moldoveanu

Am nascut in 2019 la Maternitatea Polizu din capitala. Ne-am dorit tare mult acest copil si a fost o bucurie imensa cand am ramas insarcinata. Am mers prin recomandarea unei cunostinte la aceasta maternitate, eu fiind din Dambovita, si la primul copil, fara sa stiu unde si cum este mai bine.

M-am inscris la doamna Dr. Oprescu, sefa de sectie, cu renume si recomandari foarte bune. La primele 2 controale a fost ok, apoi s-a schimbat radical. Nu mai empatiza deloc cu mine si pe langa faptul ca stateam enorm de mult sa astept sa intru la dansa la control (stateam cu orele chiar daca aveam programare), in cabinet totul dura maxim 15 minute si intotdeauna mi se spunea doar: „bebe e bine, tu esti bine”.

Eram naiva, si fiind la prima sarcina, nu stiam nimic, si mi se recomandase sa nu pun prea multe intrebari, asa ca am mers pe incredere chiar daca nu-mi placea modul ei de abordare si mai ales faptul ca imi dadea mereu impresia ca asteapta „mici” atentii la sfarsitul fiecarui consult. Am incercat sa trec cu vederea si am mers mai departe asa, crezand ca poate e totul doar in capul meu.

In trimestrul 3 de sarcina, intr-o seara mi s-au declansat niste dureri groaznice ca de travaliu. I-am lasat mesaj si mi-a raspuns ce si cum sa fac si stiind ca ziua urmatoare sunt programata la analize, i-am lasat inca un mesaj dis de dimineata daca poate sa ma si consulte, sa fim sigure ca este totul ok.

Nu mi-a mai raspuns, asa ca in acea dimineata, fiind la spital, am sunat-o sa o intreb inca o data daca pot veni si la consult. Nu am reusit sa-i spun decat cum ma cheama ca apoi a urmat un val de tipete si insulte. Mi-a fost foarte rusine, toata lumea se uita la mine pentru ca racnea practic la telefon. Nu mi-am dat seama ca am suparat-o atat de tare cu faptul ca am cerut si un consult printr-un mesaj, dupa durerile avute, fiind pacienta ei totusi. La final a urlat in telefon ca nu este doctora mea personala sa o caut la asemenea ore si mi-a inchis telefonul in nas. Am ramas socata! Ma tot intrebam cu ce am gresit asa de tare. Insa, in inconstienta mea, am ramas tot la dansa, caci nu stiam ce si cum sa fac.

La urmatorul control s-a comportat ca si cum nu s-a intamplat nimic si bineinteles doar eu am fost cea care si-a cerut scuze pentru acel incident, chiar daca nu eu gresisem dar mi-am spus ca trebuie sa ma comport cat mai frumos caci cu ea voi naste.

Pentru ca ajunsesem la 40 de saptamani de sarcina mi-a recomandat, daca vreau, sa vin sa-i „dea un zvac la bebe” sa iasa mai repede, caci se parea ca ii era bine in burtica si nu dadea semne ca ar vrea sa iasa. Pentru ca al meu sot era plecat in alt oras, am refuzat si m-am programat pentru o alta zi, ea fiind total de acord.

In ziua cand am revenit, de pe holul maternitatii a inceput sa tipe ca nu mai are ce sa-mi faca, in cabinet reprosandu-mi ca asta se intampla daca nu am vrut sa vin cand a zis ea. Nu intelegeam ce s-a intamplat daca la toate controalele bebe era bine, de ce nu se mai putea face nimic, ce se schimbase intre timp.

Ulterior, mi-a dat 2 numere de telefon si mi-a spus sa ma descurc ca ea intra in concediu, de asta era graba asa mare si ca doreste sa o tin totusi la curent cu ce se intampla (nu a mai binevoit sa raspunda la telefon oricum).

Am sunat la unul din numere si m-am programat a doua zi direct pentru nastere cu doamna Dr. Amira Livia Moldoveanu. Mi s-a incercat declansarea travaliului cu un fel de balon cervical, care nu a dat rezultate ci doar m-au chinuit aproape 13 ore.

A doua zi au vrut sa o ia de la capat cu aceeasi metoda, insa eu eram sigura ca doresc cezariana dupa tot chinul si oboseala indurate. Atunci am trait socul vietii mele, doamna Dr. Amira, cu care urma sa nasc mi-a spus, transmis de doamna Dr. Oprescu, ca eu niciodata, nici chiar daca vroiam nu puteam sa nasc natural. De ce? Bazinul mic si colul scurt au fost motivele aduse de dumnealor.

Pe parcursul intregii sarcini nu mi s-a spus niciodata acest lucru, dar niciodata…iar pentru ca trecea timpul si eu nu stiam cum voi naste am intrebat o singura data la un consult daca voi naste natural si mi s-a spus ca da, atat. De ce doamna Dr. Oprescu a ascuns lucrul acesta atat de important legat de modul cum voi naste si de ce m-au mai chinuit cu metodele lor de inducere a travaliului nici acum nu stiu si nu-mi pot da seama. Stiu doar ca Dumnezeu este sus si rasplateste fiecaruia dupa faptele lui.

Am nascut intr-un sfarsit prin cezariana un bebe sanatos si frumos, fara sa mai caut explicatii si sa-mi mai bat capul cu nimeni, fiind cu psihicul la pamant, chiar daca toate lucrurile erau pe dos in acel spital. Nu te mai cauta nimeni dupa nastere, asistentele erau cat se poate de suparate pe meseria lor, fara bani bagati in buzunar erai privat aproape si sa respiri.

Alaptatul a fost o corvoada, nu te ajuta nimeni decat la insistentele tale, copilul aproape ca te obligau sa-l ti la san, cu tot felul de perfuzii bagate in maini fara sa le pese ca este aproape imposibil, fara sa inteleaga ca poate nu poti sau nu ai lapte, mamici multe in salon, nu se putea sa te odihnesti deloc, cu greu si multe rugaminti il luau pe cel mic in cazul in care tu, ca mamica aveai dureri, stari de rau sau pur si simplu nu mai faceai fata.

Externarea a fost un vis, numaram orele pana sa ajung acasa. Surpriza sau nu, un alt medic, al treilea pe mana caruia intram s-a ocupat de externarea mea, ceea ce arata inca o data ca nu trebuie cumva sa nasti in acel spital in perioada concediilor si de fapt, nu ar trebui sa nasti acolo niciodata.

Ana Maria

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 15 Martie, 2022

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Amira Moldoveanu | Dr. Daniela Oprescu | Maternitatea Polizu

Articole Similare