Nastere prin cezariana la Maternitatea Bucur cu domnul doctor Marius Augustin

Sa va povestesc experienta mea: am nascut la Maternitatea Bucur cu domnul doctor Marius Augustin. Cu o zi inainte de marele eveniment (nasterea primului meu copil), am fost pentru un ultim control in sectia al carui sef il are chiar pe doctorul care mi-a supravegheat sarcina.

Ecografia, de fapt ecografiile pe care le-am facut pe parcursul evolutiei sarcinii mi-au fost facute de diversi medici, domnul doctor doar dand verdictul la vederea rezultatului. Asadar, ultima ecografie arata un copil de peste 4 kg.

Domnul doctor a spus ca va fi nevoie sa nasc prin cezariana, a doua zi. Zis si facut. Intre timp, lichidul amniotic fiind nestatornic, a inceput sa dea pe afara, dezvaluindu-mi nerabdarea micutei mele de ma cunoaste. Am ajuns la maternitate la 5 dimineata si am fost trecuta prin controale (vreo 2), facute de medici diferiti.

Aveam contractii, dar nu unele care sa le „sperie” pe infirmiere si sa le faca sa cheme doctorul. Mi-au pus un aparat pe burtica pentru a monitoriza contactiile si m-au lasat in plata Domnului. Tin sa spun ca au o atitudine foarte distanta, unele dand dovada de rautate, ridicand tonul si accentuand si mai tare teama si emotiile care deja sunt stapane pe tine.

In jur de ora 9, vazand ca nimeni nu ia atitudine si dandu-mi seama ca ele (asistente, infirmiere) asteptau sa am contractii de nastere normala, am decis sa-mi sun medicul si sa-l chem pentru a le spune ca eu eram acolo pentru a mi se face cezariana.

Domnul doctor a sosit foarte repede, i-a mobilizat pe anestezist si pe medicul rezident si a urmat inca o ora de asteptare. Cand m-au chemat in sala de nasteri, am avut impresia ca totul s-a intamplat foarte repede…de fapt, nu cred ca a fost o impresie.

Personalul medical m-a luat in primire, intorcandu-ma pe toate partile. M-au dezbracat complet, m-au conectat la aparate si mi-au facut injectia in coloana pentru a ma amorti de la brau in jos. Am fost foarte cuminte, am ascultat tot ce mi-au spus si chiar m-au felicitat pentru calmul de care am dat dovada.

Apoi, m-au uns cu betadina, cred, si a inceput operatia. Nu simteam nicio durere, dar simteam cum trageau de pielea mea, despicandu-ma practic…

Glasul bebelusei l-am auzit foarte repede, nu a fost nevoie de nicio interventie pentru a-i auzi plansetul cristalin, luand astfel nota 10. O cezariana de nota 10. Au apropiat-o de mine, i-am spus cateva cuvinte si s-a oprit din plans.

Nu mi-au pus-o pe piept asa cum am vazut in filme, dar am fost multumita ca am vazut-o si ca era sanatoasa. Simteam ca ma slabeau puterile, auzeam glasurile celor prezenti in sala de operatie ca prin vis. A urmat coaserea burticii, procedeu care nu mi-a schimbat starea, ramanand la fel de calma si de linistita. Chiar nu stiu cat a durat toata „operatiunea”, totul s-a intamplat cu o repeziciune demna de cursule automobilistice.

In a treia zi am reusit sa-mi vad fata, sa o strang la pieptul meu si sa incep sa ma simt mama, cu bune si cu rele. Din nou, asistentele se comporta cu tine de parca ar trebui sa stii ce ai de facut, nu se gandesc la starile tale, la noutatea cu care te confrunti, la depresia care incepe sa se instaleze.

Eu mereu am avut impresia ca asteapta ceva, pentru a se purta altfel. Ca si concluzie, totul a decurs fara peripetii, suntem sanatoase amandoua si ne bucuram de timp de calitate petrecut impreuna. Nasterea intr-o maternitate de stat are si plusuri si minusuri, cele din urma inclinand balanta cu mult in jos. Dar ce bine e cand le poti depasi doar aruncand o privire asupra puiului de om care si-a facut cuibusor in sufletul tau inca dinainte de a-l cunoaste.

(Roxana, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 23 Martie, 2016

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Marius Augustin | Maternitatea Bucur

Articole Similare