Nastere prin cezariana la Spitalul Judetean Bacau, cu domnul Dr. Dinu Silviu
Ma numesc Dorina, am nascut pe 1 aprilie 2015, la Spitalul Judetean Bacau, cu domnul doctor Dinu Silviu.
Totul a inceput cu o durere insuportabila de burta, pe 31 martie 2015 cam pe la 6 seara. Nu stiam ce sunt alea dureri de nastere, fiind prima atunci, dar citisem mult, asa ca stiam cumva la ce sa ma astept.
Durerile au continuat toata noaptea, cu pauze de o ora intre ele. Nu am dormit deloc in acea noapte. Ma foiam pe toate partile. Dimineata pe la 6 deja incepuse sa se indeseasca durerile. Acum erau din 15 in 15 minute, dar acum erau mult mai puternice si cu dureri de spate in acelasi timp. Simteam o caldura mare ce tinea tot spatele, de jos pana sus, ce ma incingea groaznic.
La ora 7.30 am sunat la salvare, le-am povestit ce am, au spus ca trimit o masina. Imi era frica enorm ca nasc acasa, distanta de la spital pana la mine acasa fiind de 30 km.
Durerile incepuse sa fie parca din ce in ce mai mari. Am facut o baie, bagajul il aveam pregatit de mult timp, asa ca am asteptat salvarea. Vazand ca nu mai vine, fiind 8.30 deja am mai sunat o data. Salvarea era pe drum. Intr-un sfarsit vine, ma urc in ea, pe drum am vomitat de 3 ori. Ajunsa la spital, am fost primita intr-un mod oribil. Am fost pusa pe un scaun sa-mi astept randul. A trebuit sa astept vreo jumatate de ora pana m-a bagat cineva in seama. Consider ca trebuia sa ma ia prima avand in vedere ca eram singura gravida, in dureri, dar in fine. Nu aveam doctorul meu, nu-mi monitorizase sarcina nimeni, din lipsa de bani.
M-a vazut un doctor, m-a consultat, apoi am fost dusa intr-un salon,,,sa-mi fac durerile”. Nu aveam dilatatie deloc, nu mi se rupsese apa deci mai aveam de indurat. Aici in salon m-a apucat vomitatul iar. Am cerut un cos de gunoi sau punga, dar nu mi s-a dat. Nimeni nu m-a luat in seama. Eu nu mai puteam de dureri, intrasem in panica deja, asa ca am vomitat pe jos. Iar dupa ce m-a certat bine, doamna asistenta de acolo, mi-a dat un cos sa vomit. Au urmat o serie de ecografe, controale jos, mi-a pus un aparat pe burta pentru bataile inimii ale bebelusului. Nimeni nu-mi spunea nimic desi intrebam. A fost groaznic. Durerile continuau si erau din ce in ce mai dese.
Am stat asa in dureri, pana seara la 19.00. Controale, m-au vazut cred ca vreo 5 medici, nimeni nu-mi zicea ce am, de ce nu mi se rupe apa, de ce nu am dilatatie. Precizez ca nu am mancat nimic toata ziua. Doar apa am baut. La ora 19.30 a intrat in tura doctor Dinu Silviu, m-a pus pe capra la consult, apoi la eco.
Eram oricum satula de ele, ametita, vlaguita, infometata, fara puteri. Vazandu-ma asa, doctor Dinu, singurul care si-a facut mila de mine, mi-a rupt apa, era verde, copilul clar e in pericol a spus. A spus:
– Tu trebuie sa intri in operatie de cezariana de urgenta acum. Ori veti muri amandoi si tu si copilul. Trebuie sa iei o decizie rapid.
Auzind asta, am spus ca da, sunt de acord, doar ca nu ma asteptam la asta, deci nu sunt pregatita financiar. A spus ca nu e nevoie de nimic. Mi-a adus actele sa semnez ca sunt de acord cu operatia. La 19,45 m-a pus pe masa de operatie. Mi-a facut anestezie locala in coloana. Operatia a fost dificila, eu fiind micuta si slaba. Am simtit tot, de la momentul cand m-a taiat, pana la momentul cand a scos copilul, a tipat incet ca o pisica.
– Aveti o fetita a spus, eu nu stiam, ca am vrut sa fie surpriza.
Copilul avea cordonul ombilical dat dupa gat de 2 ori, abia mai putea respira. Lichidul era urat si verde, iar copilul a fost in pericol. Exact ce a previzionat doctor Dinu inainte. Am simtit cum m-a cusut, cum tragea de burta ca si cum ai umbla intr-un porc. A fost groaznic, brutal, dureros. Aveam perfuzii, tub de oxigen, niste chestii pentru monitorizarea inimii pe piele.
Pe toata operatia era o femeie care ma mangaia la cap, ma tinea de vorba. In fine, s-a terminat operatia, m-au dus la Terapie Intensiva, pe mine ma luase frigul, tremuram. Nu-mi simteam picioarele de la anestezie. Mi-a pus sonda, mi-a fost sete continuu, aveam gheata pe burta, perfuzii. Vroiam sa se termine odata, totul a fost pentru mine ca un cosmar.
Intr-un final m-au dus la salon. Acolo mai erau niste femei. Tin sa precizez ca pe copil nu l-am vazut cand l-au scos, tocmai seara la 18.30 l-am vazut.
Ajunsa la salonul de bebelusi, am vazut-o pe fetita mea, era mica, pusa la incubator, avea 2800 grame. M-a strans puternic de deget, apoi am luat-o in brate si am pus-o la san. M-am chinuit enorm, vreo 2 zile pana a supt cum trebuie, caci nu era format sanul, fiind primul copil.
A facut icter prelungit, am stat 2 saptamani in spital, pentru a fi pusa la lampa. Am facut Pastele in spital. Oricum nu mai conta pentru mine, vroiam sa ajung acasa cat mai repede.
(Dorina, Bacau)
Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.
Data publicarii: Duminică 21 Martie, 2021
Categorie: Nașterea prin Cezariană
Etichete: Bacau | Dr. Dinu Silviu | Spitalul Judetean Bacau
Articole Similare
Vino alaturi de mii de mamici pe Facebook
Zeci de mii de mamici raspund zilnic intrebarilor legate de nastere si copii, pentru a oferi suport gravidutelor si noilor mamici. Daca doresti sa faci parte dintr-o comunitate formata din mamici cu experienta , gata oricand sa iti sara in ajutor, in mod constructiv, te invitam sa te alaturi grupului nostru.
Viziteaza Grupul Viziteaza Pagina