Nastere prin cezariana la Spitalul Universitar Bucuresti, in timpul pandemiei

Numele meu este Andreea si am 25 ani. Doresc sa va prezint nasterea prin cezariana la Spitalul Universitar Bucuresti, in perioada pandemiei la acel moment, pe 16.12.2020. Inainte cu o zi de a ma interna, mi s-a efectuat testul Covid, rezultatul fiind negativ.

A doua zi dimineata, la ora 6:00, am ajuns la spital apoi a urmat controlul ginecologic, schimbul de haine pentru internare si apoi traseul spre sala de nastere.

Pot sa spun doar ca totul a fost in masuri maxime de siguranta, nici nu imi venea sa cred ce igiena si cat de bine erau respectate regulile, hainele cu care am venit a trebuit sa le pun intr-o punga si sa le tin in sertar din motive de igiena. Fiind la prima sarcina, emotiile au inceput sa apara, frica de nastere prin cezariana, multe intrebari erau la mine in cap si nu stiam cum sa raspund la ele si sa ma imbarbatez singura. Totul a decurs perfect,ma felicita ca am o fetita sanatoasa din punctul de vedere al doamnei doctor cu care am nascut.

Ma duce in camera post operatorie, vine si o doamna asistenta, care ii multumesc enorm de mult pentru tot efortul si explicatiile pe care mi le-a oferit la acel moment. Imi era foarte frig de la anestezie si m-a anuntat ca apa pot sa beau cate o gura, doar dupa ce incep sa simt ca imi dezamortesc picioare.

Vine intre timp si doamna doctor si din acel moment am simtit o teama, dupa ce m-a anuntat ca din greseala, a taiat superficial copilul la cap, dar sa nu ma sperii. Din acest motiv mi-a declarat copilul prematur, deoarece avea 2850 grame si 49 de cm.

Dupa nici patru ore de la internare a sosit fetita mea superba pentru a alapta, in momentul in care am vazut-o avea un bandaj la cap, deja mi-am facut in cap 1001 de intrebari. Pediatra in ziua aceea nu a venit sa imi zica nimic, iar eu eram deja speriata deoarece nu stiam ce se afla mai exact sub acel pansament.

Dupa ce ca asistenta din schimbul de noapte, care nu a dorit sa ma ridice la marginea patului in acea seara si nici nu s-a obosit sa vina seara sa ne faca calmante, dimineata mie mi-a facut un calmant prin cateter, incat am simtit o durere de coloana groaznica si din pacate am ramas cu o durere de coloana groaznica.

Dimineata la ora 8 ma muta in camera cu fetita si vine si doamna pediatra, deja am inceput sa o intreb daca imi pot face griji legat de problema cu taietura, foarte calma si deja iritata m-a asigurat ca nu are nimic, doar ca este mica si ca arata ca un bebelus de 36 de saptamani de gestatie, pe cand eu aveam 39 de saptamani de gestatie.

De restul asistentelor, m-am simtit foarte bine tratata in cele trei zile de internare. Stateam cu inca 2 mamici in camera, mancare din pacate doar dimineata un iaurt, imi trimitea sotul mancare prin paznic si mai exact o supa de legume si carne la gratar, deoarece atat aveam voie. Vizitele medicale erau zilnice si intreg personalul medical era receptiv la orice solicitare pe parcursul intregii zile.

A venit si ziua externarii, doamnele asistente foarte dragute.

M-am asteptat sa imi explice toate detaliile legate de ingrijirea copilului, mai ales ca eram la prima sarcina, dar internetul si cartile despre bebe m-au ajutat.

Nu am oferit nicio atentie la nicio asistenta, dar nici doamnei doctor. Pentru viitoarele mamici multa sanatate si nastere usoara!

(Andreea, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 13 Mai, 2021

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Spitalul Universitar Bucuresti

Articole Similare