Nastere prin operatie cezariana la Maternitatea din Ramnicu Sarat

Vreau sa incep povestea mea prin a spune ca femeia inseamna viata..De ce? Pentru ca ea este cea care aduce viata si datorita femeii existam.

Ma numesc Cristina, am 26 de ani si mama unui baietel, David. Pentru mine a fost mereu esential sa am un copil.

Ce poate fi mai frumos decat un zambet de copil,raspunsul cu siguranta ar putea fi nimic altceva sau „nu exista comparatie”.

Eu si sotul meu eram casatoriti de 2 ani cand am ramas insarcinata, o sarcina foarte mult dorita. Pot sa spun ca ma numar printre putinele femei care au avut o sarcina usoara, fara greturi, fara ameteli , chiar si fara pofte. Asteptam un baietel, David, era numele stabilit si deja ii puneam jucarioara preferata pe burtica imbiind-o sa vina mai repede pe lume.

A ales sa vina pe lume pe 5 ianuarie, la inceput de an. Sau mai bine zis, am ales sa vina pe lume, deoarece am preferat sa nasc prin cezariana. Si am pornit spre spitalul din Ramnicu-Sarat. E ciudat sa stii ca mergi la o intalnire programata cu copilul tau. Inceperea procesului mi s-a parut defectuos si m-a agitat incredibil, a trebuit sa completez o serie de acte si declaratii. Chiar daca eram programata la cezariana si nu ma chinuiau durerile, de emotie tot mi s-a parut dificil sa ma concentrez.

Am fost bagata intr-o camera unde a trebuit sa ma dezbrac de toate haine. Pe urma venit o asistenta care m-a cautat de vene sa imi bage perfuzia. Spun „m-a cautat” pentru ca pur si simplu mi-a bagat acul in piele si cu el cauta sa prinda o vena care cica „tot fugea”. Pana la urma, cu chiu cu vai, a reusit sa gaseasca o vena pe mana.

Apoi, cu perfuzia dupa mine, intr-un halat, am pornit si eu incetisor pe acelasi coridor lung, catre aceleasi usi duble. Sala de operatii era cam rece sau poate eu eram prea emotionata. Doua asistente sporovaiau vesele si aranjau pe masa ustensilele chirurgicale. Le priveam si incercam sa nu ma gandesc ca ele vor taia in carnea mea, de teama sa nu lesin pe masa aia atat de ingusta.M-am intins pe masa relaxata, am fost cablata la tot felul de aparate, mi s-a dat oxigen, s-a pus paravanul in fata mea si la capataiul meu a ramas vesela asistenta de la anestezie care ma mangaia si imi spunea ca se bucura ca zambesc si sunt curajoasa. Si atunci totul s-a intrerupt. Cand m-am trezit mi s-a spus ca am un baietel sanatos de 3 kg. Chiar daca aveam dureri ingrozitoare de la operatie, tot ce vroiam era sa-l vad.

Aceasta a fost prima zi in calitate de mama. Printre doctori si asistente simpatice, cu dureri dupa operatie, cu lupta alaptarii, cu teama de a-l ridica pentru prima oara in brate si emotia de a-l vedea prima oara dezbracat, in toata perfectiunea lui de copil frumos si sanatos.

Visul oricarei femei este acela de a fi mama si bucuria suprema a unui barbat este in ziua in care devine tata. Viata poate fi frumoasa dar nu total implinita fara un copil,si datorita femeii putem sa implinim viata si sa spunem ca intra-devar ne simtim impliniti. (Cristina B – Ramnicu-Sarat)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 26 Mai, 2011

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Buzau | Maternitatea Ramnicu Sarat

Articole Similare