Nastere prin operatie cezariana la Spitalul Judetean Ploiesti, cu doamna doctor Avram Marilena

Am nascut acolo, la maternitatea de stat din Ploiesti. In locul acela pe care unii il blameaza, pe care altii il indragesc. Si stiti ce? Nu indragesc cladirea, strada, pomii din curtea spitalului ori aglomeratia de la magazinul din incinta, ci indragesc medicul si asistentele care m-au ajutat sa aduc pe lume mica mea minune.

Ii indragesc si le acord pretuirea mea, caci au vegheat asupra mea si a puiului meu, au fost rabdatori si au raspuns la toate intrebarile mele.

Cea care m-a supravegheat toata sarcina si cu care am si nascut este doamna doctor Avram Marilena. Un om minunat, o profesionista care mi-a raspuns cu daruire de fiecare data, ziua dar deseori si noaptea.

N-am sa uit niciodata ziua de 5 octombrie, cand odata ajunsa in spital m-a intampinat cu zambet cald, cu glume spuse la momentul potrivit si cu multe incurajari; in asa fel incat odata intrata in sala de operatie parca doar pe dumneaei o vedeam si o auzeam.

Si nu pot omite momentul cand mi l-a pus pe piept si pe obrazul inlacrimat de emotie pe piticul meu. Acela a fost momentul cand totul s-a oprit; mereu ceasul din acea sala va indica ora 10:10.

Toamna este aceeasi pentru mine ca in acea zi si emotia invaluie totul de fiecare data cand imi amintesc. Voi, mamici dragi, stiti despre ce vorbesc.

Suntem privilegiate caci acele clipe doar noi le-am trait si nimeni de pe lumea aceasta nu ni le poate fura.

Eu cand vreau sa ma rasfat, sau din intamplare sunt departe de puiul meu, inchid ochii. Inchid ochii si imi reamintesc o data, inca o data, de zeci sau sute de ori acele momente. Si parca iar simt emotia, caldura, mirosul, trupusorul lui fragil dar plin de forta; parca tin iar in plalma mea acea mana mica si catifelata cu miros de inceput de viata.

Apoi, totul s-a derulat cu incetinitorul caci durerile isi faceau si ele loc dar si grija pentru sufletelul nou venit pe lume.

Cu ajutorul doamnei doctor si al asistentelor, durerile s-au potolit pe parcurs, dar intrebarile alergau haotic prin mintea mea incetinita de anestezie: oare cum este acum, oare este perfect sanatos, oare primeste atentie, oare mananca, oare se simte singur, oare cand am sa ajung la el?

Dar au trecut toate. Si el a fost bine ingrijit. Si a venit a doua parte a magiei: momentele de alaptare; cand da! Se aduna iar dureri, frustrare ca bebe nu te ajuta deloc, ca este somnoros ori are icter.

Dar toate dispar in acele clipe, cand pus la san, puiul tau te priveste. Tu esti universul lui si el este al tau.

Si in cazul meu, ca si in cazul multora dintre voi, tristetea si depresia incercau sa isi faca loc caci aveam impresia ca nu fac bine, ca bebe nu este corect atasat si ca nu am lapte pentru el.

Atunci a venit ajutorul prin doamna asistenta de la neonatologie Iosefina Ciomag, care m-a invatat tot ceea ce trebuia sa fac si pe a carei afirmatie nu o voi uita niciodata:”- Nu cred ca am lapte, nu pare sa iasa nimic!” , i-am spus printre lacrimi.

S-a apropiat de mine si cu o incredere de nestavilit: „- Ai. Ceea ce ai tu acolo e foarte bun pentru el!”. Nu stiam de ce se exprima asa. Dar a vorbit ca despre un lichid magic, care apare de niciunde si care va fi miraculos pentru copilul meu. Si asa a fost. Asa a fost totul. Pentru noi, minunat.

Am nascut acolo, acolo unde l-am intalnit pe el prima oara, acolo unde toamna aurie a lui Octombrie o sa fie vesnica pentru mine, acolo unde orologiul va bate mereu 10: 10, acolo unde manuta lui o atinge pe a mea, si noi doi, mama si fiu putem sa oprim totul in loc.

(Elena, Ploiesti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 28 Ianuarie, 2019

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Asistenta Iosefina Ciomag | Dr. Marilena Avram | Maternitatea Ploiesti | Ploiesti

Articole Similare