Nastere prin operatie cezariana la Spitalul Sanador din Bucuresti, cu doctor Mihaela Junghina

Mi-am dorit foarte mult sa nasc natural, insa pe la 31 de saptamani, fetita mea s-a intors cu capul in sus si nu a mai vrut deloc sa revina la pozitia buna.

Am sperat la fiecare ecografie si control ca voi afla o veste pozitiva, chiar si in seara dinaintea nasterii m-am dus la un ultim control sa vad daca s-a intors, insa nu, a ramas in pozitie pelviana, trecusem de 39 de saptamani, placenta era deja imbatranita si nici lichid amiotic nu mai era prea mult.

Cum eram obligata sa fac cezariana, dupa ce am cerut nu doar a doua parere, ci trei pareri la medici diferiti daca e posibil sa nasc natural in aceasta situatie si mi s-a spus de fiecare data ca o expun la riscuri foarte mari, ca poate ramane cu leziuni cerebrale, ca nu se justifica. Asa ca am mers pe cezariana insa nu am vrut sa programez o data, sa vina ea cand vrea. Doctora mi-a recomandat sa asteptam pana pe 5 septembrie pentru asta si sa vedem atunci cum sta treaba.

Asta venea cu posibilitatea ca sala de operatie sa fie ocupata, doctora sa nu ajunga prea repede la spital, daca se intampla la o ora de varf, iar la cezariana cu copilul in pozitie pelviana trebuie intervenit repede din ce mi s-a spus. Si mai exista si posibilitatea ca travaliul sa se declanseze iar eu sa indur durerile o perioada mai indelungata pana ajung la spital, vine doctora si sunt pregatita pentru operatie.

Asa ca in cele din urma, analizand toate aceste aspecte am zis sa fac cezariana pe data de 5 septembrie. Unul din motive a fost ca in aceeasi zi e si ziua mamei mele si stiam ca asta i-ar aduce o mare bucurie. M-am bucurat ca in dimineata de 5 septembrie, cand am ajuns la spital aveam contractii la 7 minute si dilatatie 3, asa ca as fi nascut oricum atunci. Nu m-am mai simtit vinovata ca i-am ales eu ziua de nastere Otiliei.

Cezariana mi s-a parut atat de usoara, incat atunci cand eram intinsa pe masa, desi stiam ca sunt ciopartita de o echipa de doctori si asistenti, ma simteam ca pe o saltea la mare. Am fost foarte relaxata, in 10 minute au scos fetita, moment in care mi-au dat lacrimile. Am pupat-o si primele cuvinte pe care i le-am spus au fost „Frumusete mica, de cand te asteptam!”. Plangea atat de tare incat ii vedeam omuletul.

In inca 50 de minute eram cusuta si operatia era gata. Cum totul a decurs fara complicatii, am scapat de orele la terapie intensiva si am fost dusa direct in salon. Eram amortita de la burta in jos dar asta nu ma deranja. Eram asa bucuroasa ca voi putea sa stau cu micuta Otilia mai repede incat mi-era greu sa-mi ascund entuziasmul.

Cei de la neonatologie mi-au adus-o imediat si am pus-o la san, m-am bucurat ca s-a atasat de la inceput corect, ca stie ce are de facut, ca e suficient de voinica sa manance. Fetita a avut 3600 de grame, 52 de centimetri si a primit un scor APGAR 10. Totul neasteptat de bine.

Legat de Sanador, vreau sa mai adaug aici un aspect foarte important. Exista teama ca bebelusii sunt indopati cu lapte praf in maternitati. Ei bine, aici, chiar inainte sa intru in operatie am stat de vorba cu cineva de la neonatologie care m-a intrebat daca vreau sa i se dea lapte praf beblusei. Eu i-am spus ca nu, iar pentru a primi lapte praf eu trebuia sa semnez un acord. Fara semnatura mea, nimeni nu dadea nici o picatura de lapte praf copilului.

Aici mi s-au parut foarte profesionisti. Mi-au aratat pozitii de alaptat, noaptea mi-o aduceau ori de cate ori se trezea ca sa o alaptez. Ziua statea cu mine in camera, fiind si sotul prezent. Au existat cateva episoade cand fetita inca era flamanda dupa ce a stat la san un timp indelungat, iar atunci, constransa de situatie, pentru a nu face copilul sa sufere, am acceptat sa i se dea cate 5 ml de lapte praf cu seringa. Din fericire, cand am venit acasa lactatia s-a reglat, si de mai bine de o saptamana este alaptata exclusiv. Dar despre asta o alta poveste, poate intr-un post separat.

Am fost foarte multumita de tot personalul Sanador, aveam un telefon la care sunam la Neonatologie sau la asistentele care se ocupau de mine si obtineam imediat raspunsuri. Poate cateodata dura un pic cam mult sa vina cineva, dar per total mi-au oferit tot suportul de care aveam nevoie, am plecat de acolo pregatita sa ma descurc acasa cu un bebelus.

As mai vrea sa spun ca nu a existat nici un cost suplimentar, am platit fix valoarea contractului – 7000 ron si am ales sa mai facem screening-ul metabolic, niste teste care se pot face doar in primele 48 de zile de viata si care au mai costat 400 ron. Din fericire, rezultatele au fost foarte bune. In concluzie, cred ca au fost niste bani foarte bine cheltuiti, am avut o nastere incredibil de usoara, o recuperare la fel si primele zile cu bebe fara batai de cap, cu tot sprijinul de care am avut nevoie.
Recomand maternitatea Sanador, chiar s-au ridicat la nivelul asteptarilor.

Singurele lucruri care se pot imbunatati:

La internare am asteptat destul de mult, initial pana am fost preluata, apoi dupa ce am completat actele pana sa fiu condusa in rezerva. A durat mai bine de jumatate de ora. Sper ca in cazul in care se declansa travaliul nu se proceda la fel.

Intr-una din nopti am avut discutii in contradictoriu cu o asistenta care credea ca le stie pe toate. S-a luat de mine prima data pentru ca tin copilul la san mai mult de 15 minunte, ca la carte zice ca nu trebuie sa il tii mai mult. Eu chiar aveam o carte la mine in care scria ca pot sa-l tin si 45 de minute, sau mai degraba atat cat vrea ea. I-am zis asistentei ca parerile sunt impartite, teoria cu 15 minute nu e neaparat adevarata si mi-a sarit in cap.

In aceeasi noapte, asistenta mi-a reprosat ca nu vreau sa ii dau bebelusului lapte praf. Din moment ce copilul se saturase atunci la san ce motiv as fi avut sa fac asta? M-a deranjat atitudinea, dar din fericire a fost singurul cadru medical mai dubios. Toti ceilalti au fost foarte profesionisti si saritori.

Trecand peste astea, nu am decat cuvinte bune de spus despre maternitatea Sanador.

Mai multe informatii legate de povestea nasterii mele au fost
publicate pe blogul meu aici – sursa poza- http://ivonarustem.com/?p=2093

O zi frumoasa!
(Ivona, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Duminică 27 Septembrie, 2015

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Mihaela Junghina | Sanador

Articole Similare