Nastere prin operatie cezariana la Spitalul Universitar din Bucuresti

Am nascut pe data de 13.12.2011, prin cezariana. Data cezarienei era programata pentru 17.12.2011, insa bebe a vrut sa isi aleaga singur data venirii pe lume. Am ales un spital de stat in urma recomandarii unei prietene care a nascut acolo, a avut niste complicatii si a fost totul in regula.

Pe atunci, daca apareau complicatii in timpul nasterii, anumite clinici private trimiteau pacientii la Spitalul Universitar intrucat sala de operatii era mai bine dotata pentru urgente. Un alt motiv pentru care am ales acest spital este faptul ca sectia Maternitate a fost renovata si arata foarte bine. Si ultimul motiv pentru care am optat pentru Universitar tine de partea financiara.

Desi a trebuit sa achizitionez eu absolut toate medicamentele, calmante, epidurale si tot ce e necesar unei nasteri prin cezariana, ca si cost pot spune ca este cam la jumatate fata de clinicile private, mai ales daca vrei sa nasti cu un anumit doctor.

Mi s-a rupt apa dimineata, in jurul orei 8.00; nu am avut deloc dureri. Am ajuns la spital si personalul a fost foarte prompt, m-a luat in primire si a facut tot ce era necesar pentru a ma pregati de operatie. Am avut contractii, cu toate ca eu simteam mici impunsaturi delicate si nu am avut deloc dureri.

In sala de operatii am intrat dupa ora 12.00. Am putine emotii, insa toti doctorii au fost amabili si m-au asigurat ca totul va fi bine. Si asa a si fost; m-am simtit in siguranta deoarece sala era plina de doctori, neonatolog, asistente care erau acolo pentru mine. Si la 13.55 a venit pe lume baietelul meu iubit, de 3,7 kg, sanatos si asa de bine dotat :)) ca toate asistentele au remarcat acest lucru.

Singurul disconfort inainte de operatie a fost momentul in care mi s-a facut anestezia in coloana si fost putin neplacut; si apoi, in timpul operatiei, am mai simtit dureri in zona umerilor, insa au fost rezolvate in momentul in care anuntam doctorul. As fi preferat sa nasc pe cale naturala, insa pe toata durata sarcinii si pana la final bebe a fost numai in pelviana si a avut dubla circulara, iar doctorul mi-a recomandat ca e mai sigur sa mergem pe cezariana.

Dupa operatie, am fost dusa in sala de post-operator, unde eram impreuna cu alte 9-10 mamici. Am ales de la inceput sa stau intr-o rezerva cu 2 paturi, insa doctorul mi-a recomandat sa stau la postoperator intrucat asistentele aveau acolo biroul si in cazul in care as fi avut dureri, puteam sa le anunt mult mai repede.

Si asa a si fost. Calmantele isi faceau efectul maxim 3 ore, iar dupa aceste 3 ore simteam niste dureri insuportabile. Seara m-a vizitat doamna doctor si mi-a spus ca a doua zi, la vizita, se asteapta sa ma vada in picioare, aranjata si sa fac miscare. Credeam ca glumeste, la halul in care ma simteam in acele momente nu ma credeam in stare.

Dis de dimineata am fost mutata intr-o rezerva cu 2 paturi. Aveam niste dureri cumplite atunci cand ma miscam, insa m-am aranjat putin, atat cat se putea, mai mult de rusine fata de doctor. Evident ca nu am facut deloc miscare pentru ca aveam dureri si am fost ”mustrata” de catre doctor deoarece cu cat faceam mai multa miscare, cu atat durerea urma sa se diminueze.

Intr-adevar asa a fost; am inceput sa fac ”ture” pe hol cu o compresa de gheata la operatie. A doua noapte asistentele mi l-au adus pe bebe in rezerva si a dormit cu mine. Cred ca nu am inchis un ochi in acea noapte deoarece bebe, neavand mainele infasate, tresarea mereu, se lovea cu manutele pe fata si evident ca se trezea si urla.

Singurul moment de panica pe care l-am avut cu bebe si, ma bucur ca am fost in spital ca sa ma ajute asistentele, a fost seara cand bebe a inceput sa urle neincetat. L-am hranit, l-am schimbat, asistentele i-au dat si niste supliment ca poate nu se saturase. Nimic.

M-am impacientat deoarece aproape se invinetise si nu stia nimeni ce sa faca. Intr-un final a venit o asistenta mai in varsta si i-a pus un termometru in fundulet si a reusit sa faca scaun. Si apoi s-a calmat. Cred ca daca as fi fost acasa m-as fi pierdut cu firea sau poate ca nu, in fine.

Ma bucur ca am avut ajutor si a doua zi doamna doctor mi-a spus ca este normal sa se mai intample asa. A treia zi am fost externati intrucat eram bine amandoi si nu avea rost sa mai stam. Pot spune ca nasterea la un spital de stat a fost o experienta buna pentru mine. Asa cum am spus si mai devreme, daca ar fi sa fac un calcul financiar, cu cele necesare cezarienei cumparate de mine, onorariul doctorului, micile ”atentii” la asistente, cazarea, au costat mai putin decat la privat; deoarece, si asta am aflat anul acesta, daca vrei sa nasti cu un anumit doctor care este doar colaborator la clinica privata respectiva, trebuie sa platesti aproape dublu pretul pe care il are cezariana/nasterea naturala.

Si de aceea, acum, cand astept cel de-al doilea copil (sper sa fie fetita de data asta, daca nu, sa fie sanatos si il asteptam cu drag), voi opta sa nasc tot la Spitalul Universitar, imi doresc natural, insa vom vedea la final daca se poate. Stiu ca doctorii, de la noi cel putin, prefera cezariana pentru e mai rapid si pe doctorita mea o inteleg pentru are un program super super full – si la spital si la clinici- probabil si restul doctorilor care sunt buni si apreciati au o agenda plina; insa mi-as dori sa aduc pe lume un bebe si pe cale naturala pentru a trai emotiile prin care banuiesc ca trece o mama atunci.

Ma bucur, insa la aceasta prima nastere ca nu a trebuit sa-mi induca travaliul. Macar bebe a ales el momentul cand sa vina pe lume si atunci a dat semnalul. Este o experienta minunata si inainte de nastere si dupa nastere, pe care o recomand tuturor femeilor, de orice varsta.

Am o matusa care a nascut al doilea copil la 45 de ani deoarece isi dorea si o fetita si Dumnezeu i-a dat o frumusete de fetita. Nu pot sa spun ca nu a fost greu si nu greu pentru ca nu stiam, ci pentru ca este obositor si epuizant; insa ai atatea satisfactii care fac sa paleasca orice oboseala, orice neajuns material. Asa ca , fetelor, puneti-va pe treaba, nu planificati prea mult (cum am tot auzit sa-mi fac o cariera mai intai si apoi fac copil) pentru ca s-ar putea sa fie prea tarziu sau mai dificil.

Si mai ales, nu va stresati, chiar si cu conceperea lui bebe. Cu cat te gandesti mai mult sa ramai acum insarcinata, cu atat se va lasa asteptat. La mine asa s-a intamplat :)). Cam asta a fost frumoasa mea experienta cu prima nastere si voi reveni sa va povestesc cu cea de-a doua nastere :). Salutari calde!

(Mariana, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 5 Februarie, 2014

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Spitalul Universitar Bucuresti

Articole Similare