Nastere naturala cu Dr. Cristina Parpalici, Spitalul Titan (Spitalul Judetean Ilfov)

Buna! Ma numesc Constanta si ma bucur si acum gandidu-ma la acele clipe fericite din viata mea. Ultima saptamana inainte de nastere, eu sunt din comuna Costestii din Vale, jud. DB, asa ca a trebuit ca la sfarsitul sarcinii sa locuiesc in Bucuresti la o verisoara sa fiu aproape de spital, am fost supravegheata toata perioada sarcinii de doamna doctor Cristina Parpalici si am nascut la Spitalul Titan( Judetean Ilfov).

Sotul meu a fost tot timpul cu mine mai ales in acea perioada de dinainte de nastere. Fiti atente: pe 15 septembrie la 12.00 noaptea(altfel nu se putea) m-am ridicat din pat sa merg la baie, simteam ca fac pe mine, nu am mai ajuns pana la baie ca de fapt mi s-a rupt apa, am inceput sa plang, aveam emotii rau de tot, sotul meu care era de 3 ori mai emotionat decat mine m-a ajutat sa fac repede un dus si la masina cu noi. Am ajuns la spital destul de repede, acolo de la camera de garda au sunat-o pe doctora mea, asta in jur de ora 1.00 si a trebuit sa merg intr-o sala de nasteri sa astept sa vina doctora si nasterea propriu zisa.

Acum incepe CALVARUL, doamna doctor Cristina Parpalici este MINUNATA si ca om si ca medic, a spus asistentelor care erau cu mine ca pana ajunge ea la spital sa imi bage o perfuzie cu oxitocin pt ca nu aveam contractii, s-a facut ora 5.00 dimineata, s-a terminat perfuzia, domna doctor a ajuns si ea si eu NIMIC, contractiile incepuse sa apara, dilatatie aveam, insa copilul meu se lasa asteptat.

De la 6.00 diminata deja nu mai stiam de mine si imi doream din tot sufletul sa se termine, aveam dureri ingrozitoare, doamna doctor fugea dintr-o sala in alta pt ca in acea zi de 16 septembrie 2010 s-au nascut foarte multi copii, numai eu nu reuseam sa nasc, pe la ora 12.00, ora pranzului am auzit-o pe domna doctor ca spunea unei asistente sa cheme nu stiu ce profesor doctor sa ma vada si el si sa decida impreuna ca deja eram in travaliu de 11 ore si copilul tot nu voia sa apara si deja luase in considerare si o posibila cezariana.

La ora 13.15 a intrat suparata in sala de nastere impreuna cu o asistenta si o infirmiera si a spus: „acum stai linistita si fa ce iti spun”, a pus-o pe doamna infirmiera care era o femeie cat muntele sa ma apese pe burta de cateva ori si la a treia apasare hopppp a iesit la lumina domnul Andrei David, o frumusete de baiat, care s-a lasat foarte mult asteptat, dar va spun ca a meritat efortul!In tot acest timp sotul meu a innebunit pe holurile spitalui, din cand in cand mai iesea cate cineva de la salile de nastere si ii tot spuneau: „Domna Tudorache este bine, doar ca o sa mai dureze putin”, insa cand l-au chemat sa-si vada copilul i s-a luat o piatra de pe inima, eu nu l-am vazut prea bine pe micut pt ca eram foarte obosita si eram sub efectul acelor medicamente dar cand l-au adus in sala de nastere sa ma vada a venit cu o fata ingrijorata si ma tot intreba daca sunt bine, iar cand l-am intrebat eu daca a vazut baietelul, a inceput sa rada si mi-a spus ca daca o sa-l vad nu am cum sa nu-l recunosc pt ca avea parul foarte mare, cel mai mare din toti copii din sectie.

Apoi am fost dusa in rezerva si tocmai la ora 19.00 mi-am cunoscut baietelul care intr-adevar era cel mai paros bebelus pe care il vazusem in viata mea!!! Si asta a fost povestea noastra! Acum aveam 2 anisori si 8 luni si este un nazdravan pe care il iubim mult de tot!

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Joi 16 Ianuarie, 2014

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Dr. Cristina Parpalici | Ilfov | Spitalul Clinic de Urgenta Ilfov

Articole Similare