Nastere naturala dupa 2 cezariene Medicover Bucuresti Noiembrie 2022 Dr.Romila Marius

Nasterea celui de-al treilea copil al meu, implicit celei de-a doua fetite a fost fara doar si poate cea mai frumoasa experienta, cea mai intensa, cea mai vindecatoare si binecuvantata nastere de care chiar aveam nevoie, mai ales dupa plecarea baietelului meu, din viata mea.

Am aflat de sarcina exact pe 12 Martie, la nici mai mult,nici mai putin decat fix 1 an si 11 luni de la plecarea baietelelui meu. In momentul in care am vazut rezultatul testului de sarcina prima reactie a fost un „Yes,am reusit!” si asta pentru ca trecusem deja printr-o pierdere de sarcina si timp de un an de zile nu am reusit sa mai raman insarcinata.

Timp de 3 luni cat a tinut trimestrul 1 de sarcina am trecut prin diferite faze de tristete, durere, frustrare, incertitudine, la care se adaugau starile de rau ale sarcinii, nu dintre cele mai rele, dar suficiente cat sa ma deranjeze.Testul de sarcina l-am facut in urma unui vis: visam ca sunt insarcinata cu o fetita. Apoi o vedeam pe fetita la vreo 4 ani, draguta tare,cu breton si ochii negri, aceeasi ochi care s-au inchis pentru totdeauna,nu demult…

Enervant vis, mi-am zis! Eu nu mai vreau o fetita,eu imi vreau baiatul inapoi. Pe zi ce trecea simteam tot mai mult ca in pantecul meu creste o fetita. Mi s-a confirmat fara sa vreau si fara acceptul meu la morfologia de trimestrul 1 cand as putea sa spun ca aparent am cutremurat intreg Universul cu reactia mea la aflarea vestii, prin incalcarea drepturilor pacientului si prin incalcarea drepturilor umane,ca sa zic asa. S-au apasat acolo niste butoane care au scos la suprafata rani adanci si inca sangerande .

Acela a fost momentul cand am zis ca de atunci inainte nimic nu se va mai intampla fara voia mea, totul va fi exact asa cum imi doresc eu si m-am pus pe treaba. Mi-am schimbat medicul, mi-am ales unul pro nastere naturala chiar si dupa cezariana, am facut eforturi financiare pentru a-mi strange banii necesari nasterii deoarece medicul lucreaza doar in spital privat si mi-am procurat un contract de nastere in cadrul targului de bebelusi.

Inca de la primul consult la domnul Dr. Romila Marius am simtit ca lucrurile vor fi asa cum imi doresc. Desi nu mi-a garantat nimic, modul in care are grija de paciente, relaxarea cu care trateaza sarcina si ulterior am vazut ca si nasterea, empatia pe care rar o intalnesti la un medic si mai ales si barbat, mi-au indus si mie o stare care m-a facut sa accept situatia, sa accept ca voi avea inca o fetita, sa ma bucur de perioada de gravidenie, sa ma relaxez si sa imi continui drumul spre a-mi implini un vis pe care l-am avut inca de la prima sarcina, si anume acela de a experimenta o nastere naturala.

Trimestrul 2 si 3 sarcina au decurs mai mult decat normal. Nici mie nu imi venea sa cred cum la o a treia sarcina, dupa doua cezariene si atat de multe traume fizice si psihice, corpul meu poate duce o sarcina atat de bine, atat de normal si in cel mai relaxant mod posibil.

Insa cu cat ma apropiam de termen am devenit oarecum stresata deoarece bebelusa mea nu dadea semne ca ar vrea sa ne cunoastem, iar unul dintre criteriile pentru o incercare de nastere vaginala dupa cezariana este ca travaliul sa se declanseze intr-un mod natural. Din saptamana 39 de sarcina, cu acordul medicului am inceput diferite metode de inducere a unui travaliu natural. In cazul meu nu a functionat nimic. Timpul trecea, trecuse si data estimata a nasterii si eu deveneam din ce in ce mai frustrata de situatie si chiar ma simteam defecta. Nu intelegeam cum se poate intampla asa ceva, cand initial mi se spusese ca poate nu reusesc sa ajung nici la 37 de saptamani de sarcina purtand ca o povara riscul de ruptura uterina. Ce-i drept, eu nu am mai luat in considerare acest „handicap” si ma simteam de parca as fi la prima sarcina.

Ajunsa in saptamana 41, aproape de 42 de saptamani corectate am decis impreuna cu domnul Dr. Romila ca nu mai e de stat si ceva trebuie sa facem. Dansul a zis sa incercam o usoara inducere artificiala, atat cat permite uterul dublu cicatricial. Evident ca decizia aceasta personal nu mi-a convenit. Citisem ca si la o prima nastere, inducerea e drum sigur catre o cezariana in cele mai multe situatii. Mai mult de atat stabiliseram o zi si m-a chemat mai devreme cu o zi fapt care mi-a crescut starea de irascibilitate si stres. Ma simteam ca in ziua in care m-am dus la celelalte doua nasteri.

Trebuie sa mentionez faptul ca atat domnul doctor, cat si moasa pe care mi-am ales-o, doamna Gina Cojocaru, nu au pomenit niciun moment de cezariana, insa prin diferite discutii incercau sa-mi modereze putin elanul, intrucat in caz de nereusita clar as fi fost extrem de dezamagita. Ma durea faptul ca aveau dreptate. Eram constienta de fiecare aspect, stiam riscurile, in sinea mea eram cumva echilibrata, dar tot nu am vrut sa renunt. Simteam ca daca renunt, nu o sa reusesc si pentru mine alt scenariu nu exista decat cel de a pleca din spital fara inca o cezariana. Toata sarcina mi-am imaginat scena nasterii naturale.

Am ajuns la spitalul Medicover la ora 14:00, cu capsa pusa evident🤣. La ora 17:00 deja aveam membranele rupte si primeam intravenos niste calciu. La ruperea membranelor nu am simtit decat un disconfort. Apoi am fost pusa la monitorizare si m-am pus pe asteptare. Aveam ceva contractii, dar nu le simteam. Am stat asa in starea asta de aproape „nimic nu se intampla” pana undeva in jur de ora 1 noaptea cand contractiile au inceput sa fie ceva mai dese si sa-si faca simtita prezenta.

Mi s-a facut un tuseu vaginal de catre moasa, inca o monitorizare si mi s-a spus sa ma pun sa dorm ceea ce am si facut, pe la 1:45. Tin minte perfect pentru ca m-am trezit la 2, apoi la 2:05, 2:10, 2:15 in niste valuri de contractii care nu ma lasau nici sa respir. Mi-am chemat moasa, m-a verificat iar, si surpriza: aveam deja dilatatie 4. Nu ne venea sa credem pentru ca nu trecuse mult de la ultimul tuseu vaginal.

Eu panicata am cerut epidurala, sa fiu sigura ca o primesc. Mi-a cazut cerul in cap cand mi s-a spus ca nu imi pot pune deoarece contractiile mele sunt dese si ineficiente si e posibil sa nu mai avansez cu dilatatia. Bun,zic! Hai ca vad eu acum.

Cu chiu, cu vai am ajuns in sala de nasteri unde deja eram la dilatatie 8. In jurul orei 3:30 au ajuns si domnul doctor, apoi si sotul meu. Urlam la propriu ca eu vreau epidurala ca nu mai am putere si nu mai suport durerile. In final domnul doctor a chemat anestezista, insa epidurala mea nu a prins. La o astfel de interventie trebuie sa stai nemiscat si relaxat. Pe dilatatie 10 cand efectiv mie imi venea sa musc din pereti, nu aveam cum sa stau asa. Din nefericire punctia s-a facut si vreo saptamana m-am confruntat cu dureri groaznice de cap si ameteli.

Nu s-a mai facut o alta incercare intrucat daca era necesar sa intru in cezariana de urgenta, nu mai aveau alternativa de anestezie locala. Eu eram extenuata la maxim. Doctorul si moasa l-au rugat pe sotul meu sa stea de vorba cu mine. Aveam doua optiuni: fie intram in cezariana, fie ma adunam si faceam un efort sa dau tot ce pot, intrucat nu mai aveam foarte mult.

Al meu sot, dragut asa se uita la mine si zice: ” faci ce vrei tu ca eu nu stiu cat de tare te doare”. Pacat ca nu am avut o oglinda la indemana, dar sigur m-am uitat urat la el. Stiu doar ca imi venea sa-i trag un pumn, dar eu nu mai aveam forta nici sa respir. El era tot un zambet, eu lesinata ca o curca plouata.

Contractiile alea veneau in valuri si erau din ce in ce mai intense si dureroase, eu urlam ca o nebuna ba ca mi se rupe cicatricea, ba ca vreau in cezariana, ba ca imi vine sa fac treaba mare. 🤣Al meu doctor era asa de relaxat, pe sot l-am dat afara, nu de alta dar mi-era sa nu lesine, iar pe moasa am alergat-o pe acolo, ba la baie, ba ca vreau apa, ba pe masa, ba pe langa masa…ca la circ.

Intre timp s-a angajat si bebelusa si incepea partea cea mai distractiva. Nu am reusit sa imi gasesc o pozitie confortabila decat, surpriza, tot pe patul acela si picioare ginecologice de care fugim toate, insa pe mine suporturile alea m-au ajutat pentru ca m-am sprijinit cu picioarele in ele si am putut sa imping. A fost ideea domnului doctor si chiar una buna. Imi venea sa ma incovoi pe fiecare val de contractie insa cu ultimele forte m-am mobilizat si am inceput sa imping. Mai stangaci la inceput, dar cu ajutorul moasei si a doctorului am reusit sa o fac cum trebuie.

Din pacate insa, bebelusa mea nu a fost estimata corect la greutate si a avut nici mai mult, nici mai putin decat 4500 Gr, fapt care necesitat ca ea sa fie scoasa cu un vid extractor. In timp ce eu impingeam pe contractie, doctorul o tragea cu aceasta ustensila, daca ii pot spune asa. Dupa cateva contractii extrem de dureroase a iesit si bebelina mea. A avut nevoie rapid de oxigen, insa in cateva secunde am avut-o la pieptul meu.

Sincer nici nu am avut timp sa reactionez ca au luat-o si i-au pus oxigen. Mi s-a parut ca totul a decurs extrem de rapid. Dupa ce a iesit ea nu am mai simtit nicio durere. La urmatoarele doua contractii a iesit si placenta pe care am vazut-o si mi s-a parut incredibil. Am lasat neonatologia sa preia puiul de om si sa se asigure ca e bine,iar eu am mai ramas pentru „reparatii” cateva minute, timp in care am stat la povesti cu cel mai fain si relaxat doctor pe care l-am intalnit in viata mea, si cea mai dedicata si empatica moasa.

Desi a fost foarte dureroasa si intensa nasterea fetitei mele, as vrea sa spun ca a fost cea mai tare experienta a vietii mele si as mai repeta-o, fara sa ma gandesc de doua ori, insa nu oricum, ci in aceeasi formula de doctor si moasa pe care pur si simplu ii iubesc.
Meritam asta. Daca cu doi ani si jumatate in urma am experimentat moartea propriului copil la aceeasi intensitate si am simtit cum se scurge viata dintr-un om, dintr-un pui de om, al meu pui, acum era necesar sa simt cum e sa si primesti viata.

Durerile sunt crunte in ambele cazuri, intensitatea momentului e la cote maxime, insa diferenta este ca dupa moartea baietelului meu am ramas cu o gheara pe inima, cum se zice, multa vreme, si o durere imensa care a disparut o data cu nasterea surioarei lui.

Dupa nastere esti coplesit de o stare de bine, de adrenalina, de fericire si euforie. Mi s-a parut asa de ciudat totul… si in acelasi timp ma simt binecuvantata si onorata ca am trait experientele acestea.

Referitor la personalul spitalului Medicover nu am ce sa reprosez. M-am simtit in siguranta, ocrotita, toata lumea mi-a vorbit frumos si pentru fiecare procedura am fost intrebata daca sunt de acord, atat pentru mine, cat si pentru bebelusa. Am mai auzit de situatii negative, insa experienta mea a fost una frumoasa si implinitoare.

De remarcat faptul ca totusi sunt niste preturi colosale si din punctul meu de vedere unele nu sunt justificate, insa a fost o alegere asumata de la bun inceput. Personal mancarea mi s-a parut ok, diversificata si cu gust. La curatenie vin infirmierele zilnic,iar daca asternutul se murdareste se schimba imediat si orice ai nevoie, primesti.

Recomand spitalul Medicover, dar mai ales pe domnul doctor Romila Marius si pe moasa Gina Cojocaru. Impreuna cu ei am facut o super echipa si mi s-a implinit un vis si nu numai: mi-am recastigat increderea in mine, mi s-au vindecat rani si frustrari si am primit cel mai frumos dar, o fetita minunata. Le sunt recunoscatoare pe viata pentru aceasta nastere nu doar a bebelusei mele, ci la propriu si a mea.

Dr. Romila Marius este inainte de toate om, apoi doctor, unul extrem de bine pregatit care stie exact ce are de facut si cum sa intervina si nu in ultimul rand fara prea mult efort, iti devine prieten si iti intra la suflet.

Moasa Gina Cojocaru vine in completarea domnului doctor cu abilitati de care toate avem nevoie in momentele acelea atat de intense si dureroase. Gina m-a tinut in brate, m-a mangaiat, mi-a vorbit calm si bland desi eu poate nu am fost la fel de blanda cu ea, m-a incurajat si nu m-a lasat sa cedez spunandu-mi incontinuu ca pot, si am putut pentru ca i-am avut pe ei. Multumesc!
Am reusit! …

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 6 Decembrie, 2022

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Marius Romila | Medicover Bucuresti | Moasa Gina Cojocaru

Articole Similare