Nastere naturala, fara epiziotomie, la Spitalul din Braila cu moasele

Sunt Iulia. Am sa va povestesc despre a 4-a nastere. S-a intamplat acum 10 zile… Parca aud: cum, 4 copii? Da, 4! Si as mai face inca 7, daca am trai alte vremuri. La noi nu… in anul 2020 inca avem probleme. La fiecare sarcina m-am lovit de aceasta intrebare: eu unde nasc? La orice maternitate teoretic. Am nascut la Slobozia, la Bucuresti si la Braila.

De fiecare data am zis ca raman acasa, ca nu plec la niciun spital. Dar nu s-a putut. Am gasit moase cu care sa nasc si… culmea peste noapte bebe vine pe lume chiar inainte sa ma intalnesc cu aceste persoane…

Acum 10 zile urmam planul A – sa raman acasa sa vina moasa. Planul B – sa merg la Braila si sa cer de la bun inceput FARA EPIZIOTOMIE. (A 3-a nastere tot fara epiziotomie la Bucuresti).

Pe la ora 5 dimineata incep contractiile la 5 minute. L-am monitorizat 1 ora. Trezesc sotul. Panica mare: pune motorina la masina, face bagajul, si hai, hai. Eu ca nu merg. El are teama asta, ca daca se intampla ceva cu mine si cu bebe. Apropo, pentru sotii care au avut acest curaj nebun de a ramane acasa langa sotiile lor (stiu, cel mai bine asistate de o moasa) – va apreciez! Voi ati avut de castigat. O favoare atat pentru mama cat si pentru bebe, dar si pentru tata.

Asadar, ajung la maternitate, completeaza formulare, ajung pe patul ginecologic. Teoretic se spune ca poti naste in orice pozitie vrei tu, dar… nu… la noi e clasic… de jos in sus…

Bine ca moasele au fost extrem de intelegatoare si au acceptat sa nu imi faca epiziotomie. Asta dupa ceva discutii de genul ca: preferi sa te rupi sau sa taiem noi? Prefer prima varianta. Poate ca nu va fi nevoie. Ele au fost foarte atente si mi-au explicat cand sa imping si cand sa ma opresc. A iesit bebe fain, frumos fara sa fie nevoie de vreo taietura. Deci, se poate! Cat mi-as dori ca nicio mamica sa nu mai aiba parte de epiziotomie. In cazul asta nici eu nu am suferit, nici moasele nu au avut de cusut, nici statul nu a platit materiale pentru aceasta interventie. Daca nu s-ar mai face asta ca o rutina…

Asa, la ora 8 bebe vedea lumina zilei. Am cerut sa mi-l aduca cat mai repede la alaptat. Mi s-a spus ca protocolul este ca peste 2 ore. Am asteptat 4 ore si nimic…. Am cerut copilul de 3 ori. A, ti-l aducem, stai linistita ca nu-l luam noi…

Ce poate fi mai minunat si mai benefic atat pentru bebelus cat si pentru mama decat sa se regasesc unul pe celalalt? Dar la noi nu gasim oriunde ora magica…

Va rog sa imi lasati la comentarii daca ati intalnit la maternitate de stat asa ceva. Teoretic ar trebui sa existe la cele cu sigla Spital Prieten al Copilului.

Am cerut ca refuz vaccinurile. Chiar cand eram in expulzie vine medicul pediatru pentru a doua oara si zice: deci vaccinez da?… Imi pare rau dar nici daca eram la closet nu era potrivit sa discutam dar alminteri in ce situatie eram eu cu hormonii, ce stare vulnerabila… ce concentrare pentru acel moment. Asa cum citeam undeva: ,,Nasterea nu este despre cum sa scapi de copilul din tine”.

Dupa 4 ore jumate ma duce infirmiera sus la bebe. Incepem alaptarea mult asteptata. Nu stiu daca laptele meu a fost primul aliment primit. Sper sa fi fost asa.

Aici am avut discutii cu 2 medici. A doua zi de la nastere am cerut sa ma externez pe propria raspundere. Este un drept al pacientilor. Numai ca medicul neonatolog nu a fost de acord pentru bebe. Nu stiu daca s-a procedat corect sau nu, am mai asteptat o zi si am cerut externarea. Un medic m-a zis printre altele ca sunt pe dos… (cu 1 zi inainte am cerut sa alaptez copilul de 2 ani in incinta spitalului sau la poarta dar nu mi-a permis…). Da, eu sunt pe dos dintre toti fiindca nu merg cu turma – ma gandeam eu. Dar sistemul nu e pe dos cand afiseaza bine ca fumatul e interzis si cu toate astea lasa mamele sa coboare la o tigare? Eu sunt pe dos ca imi cer copilul dupa ore sa fie langa mine (desi ar fi trebuit sa il alaptez inca din prima ora), iar ei ti-l aduc cand vor (Colegei mele i l-a adus dupa vreo 10 ore. Tot nastere naturala. A nascut seara si i l-a adus dimineata). Noi suntem pe dos cand ne cerem drepturile ca intram in depresie sa stam 4 zile in spital, in galagie, in jigniri si umilinte?

De mai multe ori am fost intrebata daca stiu sa scriu. Eu am si studii superioare dar daca eram o fata de la tara si fara carte le-as fi rugat sa ma ajute sa completez formularele. Sunt mai bruneta, stiti…

Asa. Alt medic vine in ziua externarii:

– De ce refuzi vacinurile?
– Na, asa am citit eu ca e mai bine.
– Cum cand atatia mor de tuberculoza?
– Nu stiam…
– Mai uita-te la stiri.

N-am inteles treaba asta, ca se imbolnavesc de TBC in contextul in care de atata timp s-a introdus vaccinul BCG inca de la nastere. Inseamna ca nu are efect sau acesta chiar provoaca boala? Ma intreb si eu asa…

Mi-a mai spus sa termin cu „prostia asta” sa fac copii din 2 in 2 ani. De ce? Ca nu se reface organismul mamei. Zice: cum sa alaptez copilul in timpul sarcinii, ca nu se recomanda. E, specialistii in alaptare incurajeaza acest lucru. La analize am iesit in regula cu vitaminele. Dar ii pasa de grija, doar ca a facut-o sub forma de mustrare asa ca de la sef la subaltern caci, ce suntem noi fata de ei, niste paciente la mana lor.

P.S. Nasterea – e ceva atat de unic si de minunat. Se consuma repede… si nu stim daca ne mai intalnim cu o alta ocazie cu asa ceva. De ce sa lasam sa ni se fure acest privilegiu de fi fericiti ca parinti si ca familie?

Cateva exemple:

In sala de nastere am vazut ca este doar o masa ginecologica. Asta inseamna ca, in mod normal, tatal ar putea sa asiste langa sotie si sa o ajute.

Libertatea de a naste in ce pozitie simte mama – nu costa nimic dar cadrele medicale impun doar o pozitie, convenabila lor dar dezavantajoasa mamei.

Ora magica – le-ar scuti pe asistente de grija nou-nascutului, dar in primul rand am avea un bebe linistit si mai sanatos. Da. Asa cum spunea cineva in clipul ,,Nascuti impotriva sistemului”: „noi nu avem un sistem normal…”

Este timpul sa ne implicam. Este vremea sa ne cerem drepturile. Sa ne informam si sa indraznim sa fim acei parinti de care au nevoie copii nostri.

(Iulia, Braila)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Vineri 19 Iunie, 2020

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Braila | Maternitatea Braila

Articole Similare