Nastere naturala la Maternitatea Spitalului de Stat Daisy Hill Hospital, din orasul Newry

Vreau sa impartasesc cu voi, experienta traita de mine, cand am nascut. Tin sa mentionez ca am nascut in Irlanda de Nord, in Maternitatea Spitalului de Stat Daisy Hill Hospital, din orasul Newry.

Data probabila a nasterii fusese estimata pe 10.07.2015, cu o zi inainte fusesem la ultima ecografie, consult etc. Mi s-a spus ca daca nu se intampla sa nasc in week-end, pe 14.07.2015, sa ma prezint la spital, de dimineata, pentru internare, cu bagaj cu tot si asa a fost.

Am ajuns acolo in dimineata respectiva, m-au internat, m-au consultat, mi-au explicat ce etape urmeaza, cat de tare poate sa doara etc., dupa care mi-au introdus o chestie in vagin, pe baza de hormoni, care sa declanseze contractiile. Se pare ca puiul meu nu era pregatit sa vina si contractiile au inceput, insa erau foarte rare, asa incat a trecut ziua.

Pe 15.07.2015, de la ora 8 m-au luat in sala de nasteri, mi-au scos chestia cu hormoni, mi-au pus perfuzie cu ceva sa accentueze contractiile, curea de monitorizare pentru bebelus, mie la fel, mi-au explicat tot timpul ce fac si de ce, insa dilatatie aveam doar 2 cm si uite asa, pe la ora 13, mi-au rupt membranele si-a inceput calvarul.

N-am facut epidurala, ca era contraindicat in cazul meu, mi s-a dat o masca cu gaz pentru a ma ameti oarecum si sa nu mai simt asa de puternic durerea din timpul contractiilor. Fetelor…am simtit ca mor cu fiecare contractie, insa moasele ma incurajau zicand ca ma descurc de minune si monitorizand tot timpul functiile vitale ale mele si ale bebelusului.

Dupa lupte seculare am nascut la 18.38 un baietel de 3,420 kg si 52 cm. A fost nevoie sa fiu taiata pentru ca puiul meu avea pumnul si cordonul ombilical in jurul gatului si l-au ajutat cu vacuumul. Practic in cele 6 ore si ceva, moasele imi spuneau sa imping, ca se vede capul bebelusului, insa nimeni nu stia ce e cu el, iar cand l-am nascut, el era mort.

L-au scos si mi l-au pus pe piept, apoi s-au ocupat de taierea cordonului. In cateva secunde in care-mi admiram puiul si nu intelegeam de ce e albastru si nu plange, au aparut 4 medici, mi-au luat copilul si in coltul camerei l-au aspirat si resuscitat timp de 9 minute.

Au fost cele mai lungi 9 minute din viata mea! In minutul urmator aveam copilul la piept, il alaptam, doctorii asigurandu-ma ca am un copil perfect sanatos si m-au felicitat. Pff… a fost cumplit, insa personalul s-a purtat impecabil, cu mici greseli (nu intentionate).

N-am platit nimic nimanui, nu exista asa ceva, iar asistentele m-au ajutat cu puiul, sa ma pot odihni macar vreo cateva ore. Bineinteles ca n-am putut sa stau linistita decat vreo ora, cred si sa-mi fac un dus. A doua zi am fost externati, pentru ca am cerut, in conditiile in care amandoi eram ok.

N-am avut o experienta prea grozava, insa pot spune ca amandoi am avut noroc si ca Dumnezeu a vegheat asupra noastra. Daca eram in Romania…nici nu vreau sa-mi imaginez. Ma ingrozesc de povestile celorlalte mamici si le compatimesc, sistemul medical romanesc e foarte bolnav, sunt asistenta si cunosc prea bine ce si cum, de aia am si plecat din tara. Pacat, dar asta e, vrem sa avem o viata mai buna si sa fim tratati cu umanitate, daca tot platim cu varf si indesat, diverse…

Puiul meu va implini in curand 10 luni, are aproximativ 11 kg, 75cm si e sanatos. N-am avut deloc probleme pana acum, multumesc lui Dumnezeu!

Cam asa am experimentat eu momentul in care am devenit mamica. Multa sanatate voua, tuturor si celor dragi voua! Toate cele bune!

(Claudia, Irlanda de Nord)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 11 Mai, 2016

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Irlanda de Nord | Newry | Spitalul Daisy Hill

Articole Similare