Nastere naturala la Maternitatea Spitalului Elias din Bucuresti, cu doctor Filipescu

Am hotarat sa mai facem al doilea copil asa ca am ramas imediat insarcinata iar sarcina a fost fara probleme. Prima fetita am nascut-o la 37 saptamani si 6 zile la Maternitatea Polizu, cu un super doctor: Horia Cioflan, la care nu am mai putut merge si acum din pacate deoarece s-a mutat numai la privat.

Prima nastere a fost foarte ok, natural fara epidurala, apa rupta acasa, plecat la drum, travaliu suportabil de patru ore. Citind pe net ma tot gandeam cum va fi cea de-a doua nastere. M-am decis sa nasc tot natural insa cu epidurala.

Toate bune si frumoase, bagaj pregatit, termenul era pe 27 aprilie insa am avut un feeling ca voi naste in Sambata dinainte de Pasti. Si asa a fost. In noaptea de vineri spre sambata, in jurul orei 1, ma trezesc din somn cu dureri. M-am dezmeticit putin sa vad daca sunt reale si nu cumva am visat, ma uit pe ceas si vad ca erau si regulate, ma bag repede in dus, ma imbrac si trezesc sotul. Era putin speriat pentru ca stia ca aveam 37 saptamani si 5 zile insa avand experienta primei nasteri nu m-a luat prin surprindere, avand tot fetita.

Am plecat la drum spre spitalul Elias, in jur de patru dimineata am ajuns acolo. Merg la primiri urgente, apoi ma schimb, apoi direct pe Maternitate. Acolo ma preiau trei doamne somnoroase. Cerut detalii, urcat pe masa pentru control (dilatatie zero), monitorizat pe burta jumatate de ora, administrat injectie cu no spa.

Concluzie: nu aveti contractii regulate ( eu tot drumul le-am cronometrat si erau fix la cinci minute), cedeaza la antispastice (de unde concluzia asta?!, caci eu aveam dureri in continuare), nu nasteti sub nicio forma azi. Au anuntat doctorul meu ca nu nasc si au plecat toate si m-au invitat politicos sa raman acolo pe pat pana se lumineaza ca oricum nu aveam ce sa fac.

Mintea imi juca feste. Nu puteam sa pun la indoiala ce au zis ele, mai ales ca mi s-a facut si control si dilatatia era Zero. Ce nu puteam sa pun la indoiala era instinctul meu de femeie care isi cunoaste perfect corpul si mai ales durerile care continuau sa succeada la cinci minute. Am stat acolo singura, la un moment dat nu mai puteam sa stau in pat, imi venea sa ies afara, ma apasa foarte tare pe fund. Am stiut ca e ceva in neregula.

La un moment dat apare un alt medic, ma intreaba daca sunt pacienta doctorului Filipescu, daca ma simt bine, raspund ca nu ma simt bine deloc. Ramas surprins, stiind de la colegele lui de garda ca sunt foarte ok, insista totusi sa ma vada pe masa. Acolo stupoare. Le cheama imediat pe cele care m-au preluat sa vada si ele ce a vaZut si el: dilatatie sapte. In acel moment il suna pe doctorul meu sa ii zica de fapt realitatea, incepe mobilizarea maxima, pregatirea salii pentru nastere, facut foaie de internare, luat analize.

Epidurala mea s-a dus pe apa Sambetei. Daca pana atunci durerile au fost ok, cred ca de la dilatatie sapte la zece a fost doar un pas caci durerile au inceput sa fie prima data crunte si apoi insuportabile, la propriu. Doctorul anunta ca vine cat de repede poate, iar jumatatea aia de ora sau cat sa fi fost mi s-a parut cea mai grea din viata mea. Durerile deja ma ameteau, insa problema se acutiza deoarece mie imi venea sa nasc acolo pe pat.

Am eliminat si lichidul si o punga a apelor care sincer nu stiam atunci ce reprezenta, si bebelusa nu mai putea sa astepte. Pe langa contractiile care ma sleiau si ma doborau, eu a trebuit sa fac tot ce tine de mine sa tin copilul, sa nu nasc pana nu vine doctorul din pacate cred ca acest lucru a
fost si cauza pentru care bebelusa s-a nascut cu doua cefalohematoame, care nu ridica probleme, se vor resorbi, dar au fost o dovada ca si ea, mititica, s-a chinuit alaturi de mine.

A venit si doctorul in cele din urma, m-am urcat pe masa, din pacate nu mai stiam/puteam sa respir si sa imping corect, insa in cele din urma, in maxim zece minute, am nascut comoara. A avut circulara larga, insa in rest totul perfect, a primit nota 9-10. Apoi a mai urmat scoterea placentei si cusutul ( epiziotomie mica), dar mi s-a parut horror si gata.

Primele ore au fost foarte grele deoarece am sangerat foarte mult, insa la 12 am fost sa imi alaptez fetita si a doua Zi eram ca si noua. Am ramas cu un gust foarte amar in urma acestei experiente, am avut acasa cateva episoade de plans nejustificat numai cand imi aminteam, dar we have to move on, au trecut doua saptamani si bebita e super bine, trebuie sa ne bucuram de ce am realizat, sa ne bucuram de ce avem, de prezent, sa nu ne hranim cu amintiri care ne fac rau.

(Elena, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 5 Mai, 2015

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Alexandru Filipescu | Spitalul Elias

Articole Similare