Nastere naturala la Spitalul Nicolae Malaxa Bucuresti, cu doamna doctor Maria Popescu

As vrea sa va impartasesc experienta mea la prima nastere in Februarie 2016, la Spitalul Nicolae Malaxa din Bucuresti, cu doamna doctor Maria Popescu. Am nascut natural, la 36 de saptamani o fetita perfect sanatoasa (nu a fost prematura, nu a avut probleme, decat putin icter care a trecut singur).

Mentionez ca in ziua de Luni aveam programare la spital pentru controlul de 36 saptamani, stabilirea planului de nastere, ultimele amanunte. In noaptea de Duminica spre Luni am fost la baie (cum mergeam in fiecare noapte de 2-3 ori) si am observat ca am o scurgere mai abundenta transparenta.

Nu m-am panicat, m-am intors in pat, dupa care am simtit din nou nevoia sa merg la toaleta, aceeasi scurgere. Am revenit in pat si m-am pus pe cautari pe Google ce inseamna scurgerea aceea, ajugand la concluzia ca este dopul gelatinos, nu e panica mai dureaza pana nasc, nu aveam dureri nimic si oricum a doua zi mergeam la control la spital.

Deja la a 3-a oara de mers la baie il trezesc pe sot, cauta si el pe net, nu ne grabim, bagajul era facut pentru spital „just in case”. Reusim sa dormim pana la ora 7 si dupa plecam la spital la programarea pe care oricum o aveam cu doamna doctor.

De aici totul s-a intamplat rapid: am avut cateva dureri pe drum ca cele de ciclu, ajung la spital, doamna doctor era acolo de garda, dilatatie 5 deja.

Intreb: Putem face cezariana? (incepusem sa ma panichez putin), Raspuns: Nu, ca deja esti dilatata, nu e cazul totul e ok pentru natural. Bine, atunci anestezie epidurala macar. Nu, pentru ca esti prea mult dilatata si ar afecta copilul, nu ar mai fi activ el in timpul nasterii.

Auzind asta bineinteles ca nu am vrut sa se intample nimc cu copilul, am mers la monitorizare, incepusera contractiile usoare, mi s-a pus branula si mi s-a administrat ceva ca sa am contractii mai puternice. Am fost mutata in sala de nasteri pe un pat normal, langa „capra”. In tot acest tip fiind in blocul de nasteri se auzeau tot felul de tipete de la alte mamici care nasteau, o minunatie, exact ce ai nevoie cand esti singura acolo si speriata de necunoscut.

A venit doamna doctor iar, m-a controlat, aveam dilatatia necesara sa ma urc pe masa de nasteri. In branula mi-au dat ceva (nu stiu ce) care m-a facut sa fiu „beata”, sa mai atenueze din dureri sau macar sa nu le simt eu 100% pe viu. Am inceput sa imping cand aveam contractii, a durat fff putin si am nascut printesa. Mi-au aratat-o si au luat-o la Neonatalogie. De aici incepe partea „frumoasa”:

– Am eliminat placenta cu ajutorul unei asistente care s-a urcat pe mine sa apese pe burta sa iasa afara;
– Am simtit efectiv mana doamnei doctor care a intrat in mine sa curete, moment in care mi-au mai dat o doza magnifica de substanta prin branula, incepusem deja sa fiu „high”;
– Am fost taiata (epiziotomie) in jos si spre dreapta, nu spre anus (ceea ce cred ca a fost mai ok). Si urma partea cusutului, am simtit cum cosea pielea si baga acul pentru ca anestezia locala si-a facut efectul doar pentru straturile mai adanci din vagin, nu si pentru pielea la suprafata;
– Am fost mutata intr-un salon de recuperare cu cealalta gravida care tipa din sala alaturata de nasteri, timp in care venea o asistenta foarte sictirita sa ne apese pe burta pentru eliminarea cheagurior si sangelui, procedeu foarte dureros si tineam mereu gheata pe burta;
– Spre seara am fost mutata la salon in scaun cu rotile si am trecut sa vad si fetita dar nu eram in stare sa incep sa stau cu ea, voiam doar sa ma odihnesc putin sa imi revin;
– A doua zi mi-au adus fetita, o puneam si la san si suplimentam si cu lapte praf din 3 in 3 ore, pentru ca aduceau asistentele si insistau sa le dam copiilor biberoanele ca sa manance bine sa fie satuli, ceea ce era ok;

Recuperarea a fost destul de grea (2-3 saptamani) deoarece am fost cusuta cu ata care nu se absoarbe, am facut reactie la acele fire si eram in dureri tot timpul, pana a fost nevoie sa imi fie scoase pe rand la distanta de cateva zile. Dupa ce am scapat de fire si am putut in sfarsit sa stau in sezut, am jurat ca nu mai nasc in spital de stat, unde toate lucrurile sunt facute de mantuiala si daca nu dai 5-10 lei asistentele nu se uita la tine, nici macar ca sa schimbe un asternut patat de sange! Rusine!

(Rodica, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 16 Ianuarie, 2018

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Maria Popescu | Spitalul Malaxa

Articole Similare