Nastere prin operatie cezariana la Spitalul Malaxa din Bucuresti, cu doamna doctor Avram

Am nascut la Spitalul Malaxa in luna Decembrie. Sarcina mi-a fost urmarita de doamna doctor Avram, o profesionista in domeniul sanatatii fata de care am numai cuvinte de lauda. Din pacate nu pot spune acelasi lucru despre conditiile din spital. Pentru ca depasisem termenul si bebelusul nu mai lua in greutate am fost planificata pentru cezariana.

Dupa ce nu am putut dormi o noapte intreaga din pricina emotiilor, m-am prezentat la camera de garda unde trebuia sa ma preia medicul de garda pana in momentul in care vine doctora mea. Sala de travaliu, sala de nasteri, totul era surprinzator de nou si curat. Chiar ma felicitam pentru decizia de a naste la stat, fara sa stiu ca toate astea se vor schimba.

Cat am fost in sala de nasteri totul a fost minunat, doamna doctor, rezidentul, neonatologul. Apoi am fost dusa la ATI, unde am stat in salon cu pacientele doamnei doctor Mehedintu. Faptul ca erai pacienta doamnei doctor presupunea din start ca ai bani si toate asistentele se gudurau pe langa tine in speranta ca le pica si lor ceva.

Un lucru care m-a deranjat au fost cuvintele asistentelor la adresa mea. La schimbarea de tura, asistenta care parasea spitalul ii povestea in linii mari colegei despre pacientele de pe salon, crezand ca noi dormim. Mi-au ramas intiparite in minte cuvintele:

„-Pacienta de la patul 1 este cunostinta doamnei doctor Mehedintu, trebuie sa avem mare grija de ea. Pacienta de la patul 2 este tot pacienta doamnei doctor Mehedintu, e nepoata asistentei (nu am retinut numele). Pacienta de la patul 3 (adica eu) e nepoata mea.
-Serios?
-Glumeam fata! E a nimanui!” Si au inceput amandoua sa rada.

Pe la ora 20 au inceput sa vina in vizita rudele pacientelor privilegiate. Daca la mine vizita era conditionata doar la un vizitator pentru maxim 5 minute, colegele de salon au primit si 8 vizitatori simultan care au stat pana la o ora. Culmea nesimtirii a fost ca primisera atatea baloane, cadouri si prajituri incat nu mai aveau spatiu de depozitare si s-au gandit sa le puna pe patul meu. Eu oricum eram inca sub efectul anesteziei si nu puteam da din picioare sa le deranjez prajiturile.

Pe la ora 22 colegelor le-au fost adusi bebelusii. Efectiv m-am rugat de ele cu lacrimi sa imi pot vedea si eu copilul, sa mi-l aduca asa cum le-au adus copiii colegelor de salon. Cand ma gandesc la clipele alea si acum imi vine sa plang.

A doua zi am fost dusa pe salon, eu nu mai aveam rezerva desi vorbisem in prealabil de una. Deh, nu mai aveam loc de „cunostinte”. In salon am stat cu doua fete, cu una dintre ele mai tin si acum legatura.

In salon era foarte cald iar dusul de pe hol nu era functional. Am stat 5 zile nespalata, fetele care erau internate cu prematurii se duceau saptamanal acasa sa faca baie. Imaginati-va cum mirosea in salon, a lapte inchegat.

Asistentele erau niste nesimtite, nici nu se uitau la tine daca nu le dadeai nimic. O singura data au venit la mine, cand am ramas intepenita in pat, probabil de la anestezie, noroc cu vecina de salon.

Igiena intima era obligatorie de doua ori pe zi, costa 5 lei. Cu o sticla de apa de 2 litri spala tot etajul.

Seara se organizeaza un fel de petreceri intre asistente, in fiecare seara se comanda pizza si era televizorul dat pe manele. Intr-una din nopti copilul unei mamici de pe etaj a vomitat cu jet si s-a inecat. A iesit pe hol si a cerut disperata ajutor. Reactia asistentei a fost „Ce urli draga asa? Acasa ce o sa faci?”.

Igiena saloanelor este superficiala, cu acelasi mop se spala peste tot. Dovada si faptul ca am luat un neg la picior cu care m-am chinuit 2 luni. Din spital am mai luat si o infectie urinara, tot un suvenir.

In cele 5 zile de spitalizare am primit o singura data masa, infirmierele nu ne aduceau mancare.

Bebelusilor li se dadea lapte praf, atat de diluat incat dupa o ora plangeau de foame. Am vrut sa aduca sotul meu lapte praf dar nu ni s-a permis. Bebelusul meu era mai mancacios, 30 de ml nu ii erau suficienti asa ca dadeam bani ca sa imi puna mai mult lapte in biberon.

Dupa 5 zile am fost insa externati, dupa ce doamna doctor neonatolog Bacescu ne-a dat ok-ul sa plecam. Am stat mai mult cu o zi pentru ca vaccinarile se fac doar Miercurea si nu avea rost sa ma externez Marti si Miercuri sa vin din nou.

Dupa cele 5 zile in spital am avut si o depresie, atat de mult m-au marcat cele vazute acolo. Recomand cu toata caldura medicii, insa asistentele ar trebui concediate.

(Veronica, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Marți 13 Februarie, 2018

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Andreea Manuela Avram | Dr. Claudia Mehedintu | Dr. Lucia Bacescu | Spitalul Malaxa

Articole Similare