Nastere prin cezariana la Spitalul Malaxa din Bucuresti, cu doamna doctor Maria Popescu

Ma numesc Iuliana Dumitru si in luna Aprilie am nascut prin cezariana cel de-al doilea copil la Spitalul Malaxa cu doamna doctor Maria Popescu.

Mi-a luat ceva pana sa am curajul sa trec la fapte pentru o noua sarcina, un nou membru in familia noastra…dupa 9 ani de la prima nastere am decis ca e momentul. Momentul a fost determinat de dorinta baietelului nostru care vroia cu ardoare un frate sau o sora, „nu conteaza mami ce este numai sa am si eu, ca rad copiii la scoala ca nu am frate sau sora…”

Asa ca la 37 de ani ne-am apucat de „treaba”. Am mers la doamna doctor Maria Popescu deoarece mi-a fost recomandata de o persoana draga mie si care lucra intr-un spital.

Doamna doctor mi-a recomandat sa fac analize si apoi mi-a spus ce optiuni am in ceea ce priveste o noua sarcina. Zis si facut. Am ramas insarcinata inca din prima luna de „exercitii „. Am mers la doamna doctor si am pornit la drum… Chiar daca eram la a doua sarcina si nu mai eram nici asa de tanara, am avut emotii de fiecare data cand ma vedeam cu doamna doctor.

Ceea ce mi-a placut la dansa a fost faptul ca era mai calma si nu facea o problema din nimic. Faptul ca discutam cu dansa, despre niste analize care nu erau tocmai cele mai bune, si avea un raspuns calm si pozitiv imi dadea incredere, liniste interioara ca totul este ok cu bebelusa noastra.

Am stabilit ca voi naste prin cezariana deoarece si prima sarcina a fost prin acelasi tip de interventie. Am pastrat contactul cu doamna atat cat este necesar…nu ma chema foarte des la spital ci atat cat a considerat dumneaei ca este necesar.

Nu m-a chemat niciodata la vreun cabinet privat ci doar la spital, treaba aceasta mi-a placut enorm. In ceea ce priveste analizele si ecografiile mi le-a indicat conform planului facut cu dansa insa nu mi-a impus nimic. Mi-a recomandat spitalul pentru analizele care se pot face la nivelul acestuia si pentru celelalte mi-a oferit optiuni.

Am facut investigatii in spital gratuite si am platit restul la ce unitate am vrut. Am observat, pe parcursul sarcinii ca doamna doctor era foarte apreciata in spital si avea un cuvant important de spus. Este genul de persoana care spune ce gandeste in fata, atat pacientului cat si colegilor dumneaei.

Mi-am dorit un medic care sa nu ma menajeze deoarece si eu la randul meu sunt pe stilul acesta. Bun…a venit momentul nasterii…am planificat operatia de cezariana pentru 19.04.2019 la 38 de saptamani, bazandu-ne pe ecografii si pe cealalta nastere care nu a fost o interventie planificata. Cu o seara inainte de operatie mi-a recoltat sange pentru analize inainte de operatie.

De obicei nasterile naturale au prioritate insa la cezariana este dupa cum doreste medicul si dupa statutul acestuia (asa am perceput eu…dansa fiind un medic cu ani in spate in domeniu, avand rezidenti..s.a.). In dimineata aceea mai erau cezariene programate…era cam ciudat ca ne-au pus intr-un salon si asteptam sa ne vina randul…am discutat cu fetele din salon despre medici si multe altele…

In timp ce stateam in salon doamna doctor a venit sa vada ce fac, mi-a spus ca a facut o echipa profesionista pentru interventie, ce fac asistentele (le-a trasat instructiuni clare cum si ce sa imi faca, spunandu-le ca eu voi fi prima). Apropo am simtit cum s-au activat imediat doamnele asistente…

Mai erau paciente carora li se spusese ca sunt primele…insa eu chiar am fost prima. Am avut o discutie cu persoana care urma sa imi faca anestezia. Am avut optiuni fie anestezie totala fie rahie. Eu am ales rahie pentru ca am vrut sa fiu activa, constienta in momentul cand extrag bebelusul.

M-au dus in sala de operatie si a inceput procedura. Doamna anestezist mi-a spus ca trebuie sa respect ceea ce spune in momentul cand introduce acul in coloana, totul o sa fie bine…am stat cuminte si am ascultat, am stat exact cum a spus dansa. Intre timp echipa era completa si partenerul de „lucru” a fost chiar seful sectiei de obstetrica si ginecologie, domnul doctor Edu Antoine (un medic cu recomandari deosebite).

Doamna anestezista mi-a stat alaturi toata operatia, mi-a udat buzele cu apa…m-a sustinut spunandu-mi ca „e ok mai e putin”…cred ca a durat in total cam 30 minute. Dupa ce au scos-o pe bebe mi-au pus-o langa fata si am pupat cea de-a doua minune a mea…este o senzatie incomparabila cand traiesti asa ceva…intre timp cei doi medici m-au inchis…apropo aceasta anestezie este o minune de la Dumnezeu…sa simti cum cineva „lucreaza in tine ” si sa nu ai absolut nici o durere…e formidabil.

Mi-am dat seama ca s-a terminat in momentul in care a venit un barbat si m-a mutat pe un pat mobil sa merg la terapie intensiva…in momentul mutarii mi-am vazut pe sus picioarele si le-am recunoscut dupa sosete pentru ca nu simteam nimic. Am ajuns la terapie intensiva unde era foarte curat insa era cam curent din cauza geamurile deschise…eu fiind sensibila la curent.

Si aici doamna doctor a venit sa discutam si mi-a spus ca totul a fost ok si ca depinde de mine cat de bine ma refac ca sa plec din spital…operatia a fost intr-o zi de Vineri si pe weekend doamna doctor nu a venit insa a lasat instructiuni clare despre ce trebuiau sa imi faca asistentele si medicii de garda…am fost uimita sa vad cum se comporta acestia…un medic spunandu-mi chiar ca „trebuie sa va vad ca daca nu, am probleme cu doamna doctor”.

Am fost dusa a doua zi pe salon (etajul 2, salonul 7). La scurt timp mi-au adus-o pe printesa mea…am privit-o si mi-am spus in sinea mea ca Dumnezeu a facut o a doua minune pentru mine… Totul a fost ok…seara venea asistenta si ii facea baie bebelusei si imi spunea cand, cum si ce sa ii fac….desi eram la al doilea copil mi-au prins foarte bine recomandarile…

Medicul neonatolog a fost de doua ori la mine in toata perioada spitalizarii…pot spune ca mi-a placut si de dansa pentru ca mi-a spus cateva informatii despre bebele meu si mi-a facut si ceva recomandari. Era curat in salon si am avut si baie proprie.

Sambata si Duminica am fost 3 mamici si 2 bebelusi in salon. Am avut noroc ca bebelusa mea sa fie cumintica si sa manance foarte bine din prima…insa…cealalta bebelusa era extrem de agitata, plangea…cam la fel ca mamica ei.

Am sustinut-o si pe mamica cu bebelusa moral si uneori fizic…In cea de-a doua zi a bebelusei mele a fost introdusa la lampa (o chestie care se pune deasupra patutului ei care era langa patul meu) pentru ca a facut icter.

Luni dimineata a venit doamna doctor Popescu si mi-a spus ca dupa evolutia mea si starea actuala poate sa imi faca externarea…abia asteptam. Pe externare trebuie sa completeze mai multe persoane (cel putin asa am dedus eu)…a mai trecut dupa 2 ore doamna doctor Popescu si a verificat care e stadiul actelor…a „urgentat” intocmirea acestora si am terminat imediat…am primit la externare si un cadou care continea pliante si monstre ale unor produse necesare mamei si copilului.

Am ajuns cu bine acasa cu bebe amandoua fiind ok si fericite ca am trecut cu bine si pasul acesta…Mi-a placut colaborarea cu medicul meu, doamna doctor Maria Popescu, si o recomand femeilor care sunt asa mai directe, echilibrate in ceea ce fac si care vor un tratament profesionist intr-un spital de stat.

(Iuliana, Bucuresti)

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Miercuri 30 Octombrie, 2019

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Bucuresti | Dr. Maria Popescu | Spitalul Malaxa

Articole Similare