Nașterea Naturală
Dr. Galina Vasilachi | Dr. Madalina Ruxandra Heroiu | Dr. Silviu Istoc | Medicover Bucuresti | Moasa Eliza
Nastere Naturala Medicover Iulie 2024 Dr. Silviu Iștoc
Experiența primei nașteri!
De când am rămas însărcinată, am simțit ca-mi doresc sa nasc natural, desi înainte de sarcina era un lucru care ma speria doar când ma gândeam la asta. Insa cum probabil majoritatea ați observat, unele instincte încep sau se schimba cu sarcina.
Dupa o sarcina minunata, fără probleme, am stabilit cu domnul Dr. Silviu Istoc, sa vin la 40s si 2z sa-mi desprindă membrana, daca nu se întâmplă nimic pana atunci, ceea ce poate declanșa travaliul în următoarele 48h.
A doua zi dimineață, la 40s3z, după o noapte foarte rău dormită, în jur de 9 dimineața la cafea, urmăream ceea ce mă gândeam că-s contracții, deoarece după multe căutări pe internet si întrebări tot nu eram sigură cum se simt contracțiile, sau dacă sunt diferite pe langă intensitate si gradul de suport al durerii față de al altora.
Aveam dureri la 4-5 min distanță, ca o durere ce începea în partea de spate jos si radia spre burtă ca cea de menstruație. Durerea o simțeam pe o scară de 3 din 10. Între timp la baie am observat și ceva ce părea dopul gelatinos, pt ca nici pe acela nu îl pierdusem încă.
Ajungem la spital în jur de 11 și ceva, și am fost trimisă la cabinetul domnului doctor, unde mi-a confirmat că acela este dopul gelatinos care a rămas acolo la “ieșire” si că am deja dilatație de 3-4, cu o durere pe o scară până la 10 de 4 și rămâne desigur să mă internez.
La birou internări am dat buletinul pt a-mi face o copie si cardul de sănătate(cardul rămânând la ei până la externare).
A venit moasa, dna. Eliza, sa ma preia, soțul rămânând încă jos câteva minute până verificau rezerva, apoi urmând să urce si el.
M-a dus într-o rezerva dubla, goală. Aveam contract Platinum, dar încă nu aveau disponibilitate de rezervă single, până se făceau externările din ziua respectivă. Mi s-au dat hainele de internate și niște documente să le semnez legat de vaccinările copilului și încă ceva, dar care e deja în ceață ce, iar apoi așteptam monitorul de urmărire a bebelinei, pt ca erau toate împrumutate la sălile de naștere, și pt că bebica avea cordonul în jurul gâtului de două ori, trebuia desigur să fie monitorizată în timpul travaliului. După ce mi s-a pus branula și monitorul, dna. Eliza mi-a verificat dilatația și am fost dusă în sala de nașteri împreună cu soțul, că să mi se pună peridurala.
Epidurala a fost nedureroasă, contrar a ce auzisem (se simte ca o arsură care se întinde pe spate, însă suportabilă. Și mai tarziu după 1-2 zile după naștere a radiat durerea de vreo două ori în tot spatele o perioada de minute și apoi nu am mai simțit-o). Însa momentul în care au montat-o mi s-a părut foarte lung, ca trebuia prinsă cu bandă. A inceput să își facă efectul după 10-15 min, inițial rămăsese durerea contracțiilor doar pe partea dreapta, iar apoi nu am mai simțit absolut nimic în timpul contracțiilor. Îmi dădeam seama că le aveam pt că urmăream pulsul bebelinei care scadea în timpul lor, dar nu părea nimic ingrijorator.
A venit si domnul doctor să mă verifice, aveam dilatație de 6-7 și mi-a rupt apa. Apoi m-a ajutat cu o manevră, ca un “masaj” să mă și dilat mai repede.
Dupa 2h fix când începea sa se ducă efectul anesteziei și era prea avansată dilatația să mi se mai administreze o doza, pe la 14:30, aveam dilatația completă, verificată de dna. Eliza, și am început să împing coordonată de dănsa, cum să trag aer în piept, cum să îl țin și cum să împing (dar vă recomand cu toată dragostea, să faceți ore de exerciții de respirație în travaliu, pt. eu am tot zis că o să fac și nu am făcut, și sunt sigură că mi-ar fi facilitat durata expulziei). Domnul doctor era prins într-o alta operație, având 4 nașteri.
Soțul a rezistat eroic să stea cu mine în sală, pt că am fost foarte vocală, insa nu l-am ținut de mâini ca-n filme, ci m-am ținut de barele patului să-mi dea “avânt” să împing. Eram ferm convinsă că împinsul și expulzia o să dureze 3 contracții, cum în timp ce aveam dilatație de 7-8 o femeie într-o alta sală de nașteri a țipat de 3 ori si s-a auzit plânset de copil. Chiar mă si machiasem să fac o poză frumoasă cu bebelina mea imediat de cum iese. Dar nu a fost chiar așa.
Mă luase un atac de panică din cauza duratei atât de lungi a momentului, simțeam ca nu mai am forța să împing, dar între timp a venit dl dr. care m-a ajutat teribil de mult sa ma calmez, prin zen-ul său incredibil de calm, fapt care m-a fascinat inca din sarcina la controale. Cum a intrat în sala de nașteri s-a luminat încăperea, și a întrebat foarte calm “naștem?”. Și-a făcut dansul magia acolo jos, iar dna. Eliza mă apăsa pe burtă să faciliteze expulzia. Având un perineu foarte gros după spusele lor, cel mai probabil urmând să se rupă, am rugat să mi sa facă epiziotomie, doar să facilităm nașterea.
Când în sfârșit a ieșit bebica, la 15:52, s-a simțit ca un extraterestru care se zbate, si incredibil de fierbinte, urmată de un jet de lichid amniotic, deși crezusem că s-a scurs tot când mi-a fost ruptă apa.
Apăruseră în jur foarte multe persoane, de la neonatologie, un alt dr, sau anestezist, nu mi-era foarte clar cine e, și parcă vedeam deja printr-un ecran totul ca un film în afara realității.
M-a uimit pe lângă acel jet de lichid, și un cordon teribil de gros, sau îmi imaginam eu eronat că e cordonul ceva subțire.
Dupa expulzie, deoarece o bucla a cordonului era foarte strâns în jurul gatului, încât o tragea inapoi când împingeam, făcând nașterea atât de greoaie, era neoxigenată și neagră spre mov, nu a plâns și a fost luată să îi fie administrat oxigen, dar nu înainte sa mi-o arate și să mi-o dea să o pup(se zice că unde e pupată face gropiță, si chiar are una).
Între timp, dl. dr. facilita iesirea placentei, placentă pe care nu am văzut-o, deși aveam această curiozitate să o văd, dar acesta e unul din momentele în ceața când nu mi se așezau gândurile. Iar apoi împreună cu celălalt dr. au făcut o cusătură în vagin, pt a nu risca vreo hemoragie, rămânând apoi să coasă perineul. Între timp soțul fusese dus în rezerva de către asistenta dr meu, dna. Doina, o alta minune de om, care s-a întors după să stea cu mine când eram cusută, să mă țină de mână, să mă hidrateze și distragă și să-mi laude curajul.
Mutată în rezervă de către dna. Eliza, am revăzut-o pe bebica noastră abia după 5h (timp care mi-a părut teribil de lung) când ne-a fost adusă și m-a ajutat dna asistentă să o atașez la sân.
Recuperarea a fost rapidă, singurul lucru care mă jena era că simțeam firul epiziotomiei la mișcări când mă așezam pe pat, sau când mă ridicam, dar ajutau supozitoarele cu clafen și gheața pusă cu ajutorul unei pastile de răcire.
Asistentele erau foarte drăguțe. Infirmierele și mai și. Dl. dr a venit și în ziua nașterii și următoarea să mă verifice, urmând apoi fiind weekend să fiu verificată de către dr. obstetrician de gardă.
Totul era relativ în regulă, cu mici observații legate de spitalizare, până a inceput coșmarul nostru, care ne-a stricat experiența, având nume: dna dr. neonatolog Heroiu Madalina Ruxandra, care nici macar nu e angajata Medicover, ci vine din extern pt a face gărzi, iar în a doua seară, teoretic ultima înainte de externare, când dna. Dr. Vasilachi, neonatologul care a preluat-o pe bebică nu era la serviciu, a venit această doamnă cu o falcă în cer și una în pământ (sau așa are dânsa fața acră, deși e neonatolog prin alegere bănuiesc, nu obligată), destul de tarziu pe la 17:00, sa ne spună că CRP-ul fetei a ieșit 33 și limita trebuia sa fie sub 5.
Noi nestiind ce însemnă acești termeni medicali expuși, am rugat-o să ne spună “pe înțelesul nostru” fapt pe care nu l-a putut face, încât tot eram în ceață, fiindu-ne și rău la cum ni s-au dat veștile. Ne-a zis pe scurt că bebica nu se adaptează la viața extrauterină… și că trebuie să începem să facem antibiotic 72h ore minim. Știind că la privat să stăm nopți extra însemna un cost foarte mare, am întrebat daca ne poate face transfer la stat și ne-a zis că nu. Noi având o cunoștință la alt spital privat care ne putea face un discount considerabil in cazul in care ne transferam acolo, i-am zis asta dnei neonatolog, insa raspunsul dansei a fost tot că nu ne poate da transferul, că ea poate trata acest lucru, si pe lângă asta “ea nu are certitudinea că noi nu ne ducem acasă, nerealizând cat de gravă e situația, și în 2 zile face copilul sepsis și nu se alege nimic de acest copil.” Acestea sunt vorbele dânsei preluate mot a mot, că nu am cum să le uit, iar pe lângă afirmația aceasta, faptul că noi nu mai eram oameni pt cum ni s-a livrat vestea, facand sa sune extrem de grav, nu a umanizat-o cu nimic. Dna doctor era foarte dispusă în a traumatiza oamenii, si cam atât! Sunandu-l pe domnul dr obstretician pt a obține acordul să ne transferăm, am fost sunată în încercarea de a mă calma și a mi se explica empatic unele lucruri. Asa am aflat și că un CRP mărit e un lucru des întâlnit, poate chiar 80% din copii îl au crescut, dar cu o formă într-adevăr mai ușoară de 7-8 peste acea limită de 5.
Apoi am aflat că în mod normal rezultatele analizelor ajung spre pranz la maternitate, nicidecum la 17:00 când ni s-a dat noua vestea, ceea ce însemna ca tratamentul putea fi început mai rapid, astfel încât să nu stăm atât de mult extra spitalizate.
Și alt lucru pe care l-am inteles prea tarziu pt povestea noastră, este că în mod normal un CRP marit se poate ține sub observație dacă începe să scadă de la sine, de la anticorpi, lapte matern și alți factori combatanți. Noua ni s-a zis ferm că singura optiune e antibioticul sau refuzul tratamentului (și cum sună să semnez că refuz tratamentul copilului meu, când ni s-a explicat ca e ceva teribil de grav acest CRP).
Am luat decizia să nu ne mai transferăm pt a nu o mai supune la un extra stres pe bebică și am avut ghinionul ca tot dna respectivă să fie de gardă următoarele zile extra, care cand trecea pe la noi “din obligație” doar să îmi spună că evoluția fetei e bună, m-a vazut plânsă toată într-o seară și nu a avut nicio reacție să mă întrebe “de sănătate”.
Ce vreau sa expun prin această poveste pe lângă nararea faptelor întâmplate, care poate sunt de ajutor cuiva cu curiozități, e ca din păcate ceva atât de splendid precum nașterea, poate fi umbrită de un om precum dna menționată mai sus. Noroc că pe lângă aceasta, au fost cadre, mai ales asistente precum doamna Timofte, care a venit în salon și am purtat o conversație asa frumoasă despre îngrijirea bebelușului, încât și mama mea fiind în vizită era fascinată de harul dânsei de a fi prezentă cu sufletul la jobul ei. Sau dna. în roz cu parul scurt, de la recepția etajului 3 al maternității, căreia din păcate nu ii știu numele, și care este tot o minune de om, dar și asistentele și mai ales infirmierele care ne-au făcut experiența mai plăcută… excepție poate că atunci când mi-au adus-o pe bebică ar fi putut să ma ajute mai mult cu atașarea la săn, pt că doar mi-a atașat-o asistenta, iar apoi am avut ceva probleme cu atașarea corecta din cauza sânilor mari și greoi și mâinilor transpiricioase. Am mai rugat o data să fiu ajutata și mi-a fost arătat iar cum să o atașez, dar tot nu a fost suficient.
In rezerva este un du-te vino de la doctori, la asistente și infirmiere, așa că noaptea am lasat-o la neonatologie, dându-i formula, fapt care ne-a daunat atașării și alăptării, insa cu ajutorul unei consultante acasă am reusit sa o alaptez exclusiv.
Con-s ale Medicoverului:
Nu e fairytale-ul cum face Laura Cosoi sa sune prin paid partenershipului ei si cel mai probabil nu este fairytale-ul acela din cauza lipsei personalului, cat și că mereu sunt alți oameni, dar niciodată suficienți… clar nu e vina personalului, ci a managementului (ca oriunde la privat unde interesul e profitul), precum acea doamna dr. din extern, venită să facă gărzi, precum și faptul că s-a tot insistat sa nu i se recolteze sânge dimineață următoare după începerea antibioticului, ca nu ar avea relevanța rezultatul dacă scade crp-ul… ca ar avea doar o doza de antibiotic si nu ar fi relevant. Precum si faptul ca deși rezultatele recoltarii de sange erau de la pranz venite, ni s-au zis seara, că altfel se putea începe la prânz tratament scăzând internarea extra cu o seară…
Pro-s ale Medicoverului:
Daca ați ajuns pană aici, decideți voi pe care le vedeti și adunați din povestea de mai sus🤗.
Menționez ca pt dl dr. Iștoc tot Medicover aș alege în viitor pt următoarele sarcini și nașteri, deoarece doar acolo e dansul.
Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.
Data publicarii: Vineri 23 August, 2024
Categorie: Nașterea Naturală
Etichete: Dr. Galina Vasilachi | Dr. Madalina Ruxandra Heroiu | Dr. Silviu Istoc | Medicover Bucuresti | Moasa Eliza
Articole Similare
Vino alaturi de mii de mamici pe Facebook
Zeci de mii de mamici raspund zilnic intrebarilor legate de nastere si copii, pentru a oferi suport gravidutelor si noilor mamici. Daca doresti sa faci parte dintr-o comunitate formata din mamici cu experienta , gata oricand sa iti sara in ajutor, in mod constructiv, te invitam sa te alaturi grupului nostru.
Viziteaza Grupul Viziteaza Pagina