Nastere Naturala NVDC Medicover Bucuresti Iulie 2024 Dr. Iosif Niculescu

Urmează un roman: nastere cu moasa Gina Cojocaru si Dr. Iosif Niculescu!

Nu stiu daca am crezut mereu 100% ca o sa reusesc, dar stiu sigur ca am facut tot ce mi-a stat in putinta ca sa se intample. Mi-am gasit oamenii care sa ma sustina, mi-am luat sotul alaturi ca sa ne aducem copilul pe lume, m-am informat, m-am pregătit si am incercat sa rămân calma si zen. Toata sarcina m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea incredere in mine si in corpul meu, iar eu am lasat totul in voia lui.
In plus, da, am baut ceai din frunze de zmeur, am mancat ananas, curmale, am urcat scari, am facut sex, asadar am bifat tot!

Prima nastere a fost o nastere indusa la Medlife, la fix 40saptamani pe motivul ca am ajuns la termen. S-a sfarsit cu o cezariana pe care nu mi-am dorit-o si care m-a facut sa ma simt slaba, vulnerabila, ca si cum m-ar fi tradat propriul corp. Nu am avut o recuperare grea din punct de vedere fizic, mai degraba psihic. Mi-am revenit, am acceptat-o, m-am iertat pentru neinformare si frici si mi-am promis ca la al doilea copil voi face tot ce-mi sta in putinta sa reusesc sa nasc natural.
Așadar, din saptamana 16 de sarcina, am mers la domnul Dr. Marius Romila. Nu stiu daca am avut sau nu chimie din prima, dar mi s-a parut un om calm, relaxat, sigur pe el, care mi-a dat incredere si m-a sustinut chiar si cand nu credea ca o sa reusesc (asta am aflat dupa 😂) si care nu a mentionat niciodata cuvantul „cezariana” in intalnirile noastre. Apoi, am ales-o pe Gina ca moașă dedicata, cea mai buna decizie, caci daca nu era Gina langa mine, nu stiu daca reuseam.

Duminica seara, pe 7 iulie, la 40 saptamani +2, au inceput contractii neregulate, mai dureroase decat contractiile false de pana atunci si am inceput sa pierd firicele din dop. Mi-am dat seama ca ceva, ceva incepe, dar simteam ca o sa mai dureze. Asteptam contractiile reale, stiam ca trebuie sa fie regulate si sa ma doara si in spate.
In ziua cu DPN-ul, 5 iulie, fusesem la un CTG unde am facut cunoștință si cu domnul Dr. Niculescu, cu care am simtit un click din prima. Mi s-a parut atat de cald si grijuliu, ca un tata (i-am spus si lui). Atunci am aflat si ca domnul Dr. Romila urma sa fie plecat cateva zile, asa ca mi-am dat seama ca sigur voi naste cu Dr. Niculescu, deci m-am bucurat sa ne cunoastem.

Marti, pe 9 iulie, la ora 12, am fost la control la domnul Dr. Niculescu. CTG bun, bebe bine, lichid ok, col inchis, lung, beton. Domnul doctor mi-a zis ca sansele nu sunt neaparat favorabile, dar nimeni nu poate sti cand pornește nasterea, iar el e ok sa mai asteptam. Eu am capatat un calm incredibil, nu stiu de unde, de la Dumnezeu sigur, si m-am relaxat complet. Am stabilit ca mai asteptam si ca ne vedem vineri. Am simtit ca n-o sa ne mai vedem vineri. In seara aia mi-am strans baiatul cel mare in brate puternic, l-am pupat, l-am pus la somn, parca simtind ca nu ne mai vedem dimineata acasa.

Fata mea a venit pe lume hotarata si a vrut sa le reaminteasca tuturor medicilor de miracolul nasterii. Asa ca in aceeasi seara, la nici 12 ore de la control, a inceput travaliul. La 23 am eliminat o mare parte din dop, apoi contractiile au inceput regulat, la 4 minute, dureroase, dar inca suportabile. Incercam sa ma calmez, sa respir pe ele cum invatasem, am facut un dus cald, nu treceau. Asa ca m-am epilat rapid cat sotul monitoriza contractiile. Am sunat-o pe mama mea pe la ora 1 sa vina sa stea cu baiatul, apoi pe Gina sa-i spun ca „cred ca a inceput”. Eu inca nu credeam ca nasc, le tot ziceam si mamei si Ginei ca nu stiu daca chiar e pe bune, dar Gina si-a dat seama dupa respiratul meu ca e pe bune 😂, asa ca am plecat spre spital.

Am ajuns pe la 2 si putin. Col scurtat, dilatatie 2, m-am internat. Totul a evoluat normal. Dupa o ora, doua deja incepusem sa simt contractiile mult mai puternic, imi era greu sa stau la monitorizare. M-au ajutat clama de par stransa in palma si perna de cauciuc cu apa fierbinte pusa pe burta si la spate, un dus fierbinte. Gina a fost acolo non stop, sa ma tina de mana si sa-mi spuna ca fac o treaba extraordinara, sa-mi aminteasca sa respir. Sotul meu ma masa, imi punea presiune pe spate, a fost extraordinar sa fie cu mine si am facut echipa minunata cu ei doi alaturi. Cu saptamani in urma ii zisesem Ginei ca nu vreau epidurala. Ei, in noaptea aia i-am zis ca vreau, ca nu cred ca reusesc fara si ca sunt foarte obosita (si pretravaliul de 2 zile ma obosise putin, cu o noapte in urma nu dormisem ft bine). M-a controlat, aveam dilatatie 4, asa ca am urcat in sala de nasteri pentru epidurala. Respect tuturor celor care au nascut fara epidurala, sunteti eroine. Pentru mine a fost salvatoare, am reusit sa dorm o ora si sa-mi mai recapat puterile si bine am facut. Cand m-am trezit ajunsese si domnul Dr. Niculescu. Am glumit cu dânsul ca nu se astepta sa ne intalnim in dimineața aia. M-am mai plimbat, am mai facut exercitii, am ajuns pe la dilatatie 6-7. A hotărât sa-mi rupa membranele, am fost de acord. Dupa am continuat sa ma plimb, sa fac exercitii, am mai primit putina epidurala, dar pana la faza de expulzie deja i se dusese efectul aproape si incepusem sa simt contractiile ca lumea. Cred ca fara epidurala ar fi fost si mai si, caci pe expulzie abia am mai reusit sa le fac fata. Ma bucuram ca le simt si ca simt cand sa imping, dar mi se parea ca nu am pauza deloc intre ele, desi incercam sa ma concentrez.

La 9.15 a venit domnul doctor, m-a controlat, dilatatie completa, eram gata sa imping. M-am pus in mai mult pozitii, in picioare, in 4 labe, dar nu puteam nici cum, asa ca am revenit in pozitie sezlong, cumva pe vine. M-am rugat la Dumnezeu sa fie cu mine. Cu o mana il strangeam pe sotul meu minunat si emotionat, cu o mana pe Gina, careia ii ziceam (mai degraba, urlam) ca „NU MAI POT, GINA!!!” (cineva chiar intrase sa vada daca e ok Gina). Eram la un pas sa urlu dupa cezariana, dar nu voiam sa las niciun gand negativ in sala aia, durerile erau foarte mari. Fii-mea se blocase la umeri (lata in umeri ca mine, deh) iar domnul doctor m-a ajutat si a tras-o cu un kiwi usor, fix pe impingerea mea. A fost atat de calm, de atent si de grijului, ca nu pot exprima in cuvinte, dar am vazut emotia de pe fata lui cand a iesit, intr-un final, Olivia-Maria. In dimineata de 10 iulie, la ora 9.25, dupa 10 minute de expulzie care mie mi s-au părut cel putin o ora 🫠😂.

Mi-a pus-o pe piept, au lasat cordonul sa pulseze, eu am simtit o usurare imensa. Domnul doctor glumea si-mi zicea sa imping sa iasa placenta, ea fiind iesita deja, iar eu zicand ca „iar trebuie sa imping?”. Am ras, bebe s-a atasat la san in primele 10 minute spre mirarea tuturor. Toata lumea ne felicita, eu plangeam, sotul plangea. Mi s-a parut un vis, in timp ce stateam cu fata mea in brate si cu sotul langa, nu-mi venea sa cred ca am reusit. Atunci mi-au zis si Gina si domnul doctor ca nici lor 😂. Le-am zis ca pentru niste oameni care nu credeau ca reusesc, au fost extraordinari, nicio secunda n-am simtit altceva din partea lor decat sustinere. Ceea ce m-a relaxat si mi-a dat putere.

M-am rupt putin in interior si afara, m-a cusut, dar e din ce in ce mai bine. Gheata e salvatoare!

Ambele nasteri au fost grele, dar acum pot sa zic cu mana pe inima ca as alege nasterea naturala de 100 de ori. Cred ca esti mama oricum ai naste, cred ca iti iubesti copilul oricum ar veni pe lume dar da, mi-am vindecat sufletul, recunosc. E un sentiment extraordinar si va doresc tuturor sa aveti nasteri implinitoare.
Povestile si experientele voastre m-au ajutat enorm, m-am incarcat de energii pozitive si am citit tot ce inseamna „nvdc reusit” de pe grup. Ma bucur ca acum pot spune si eu asta.
Nașteri ușoare si implinitoare va doresc!!! 🤍

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Vineri 12 Iulie, 2024

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Dr. Iosif Niculescu | Dr. Marius Romila | Medicover Bucuresti | Moasa Gina Cojocaru

Articole Similare