Nastere Naturala Spitalul Cantacuzino Bucuresti Mai 2021 Dr. Cristian Poalelungi

Pe cat de dificil a inceput povestea mea pe atat de frumos s-a terminat. Am aflat ca sunt insarcinata in septembrie 2020, m-au cuprins toate sentimentele din lume, atat de fericire cat si de tristete, frica pentru ce avea sa urmeze si spun frica pentru ca in urma cu 2 ani am avut o sarcina oprita din evolutie despre care nu stiam si am aflat la morfologia de trimestru II ca era oprita de 10 zile sau mai mult..

Am avut incercari si acum, sangerari iar in saptamana 7 dupa o sangerare doctorul mi-a spus „Se vede sarcina dar fara embrion”, am decis sa mai cer o parere, asa ca  am mers la o clinica privata. Nu pot sa descriu ce era in sufletul meu dupa sarcina trecuta, insa aici mi s-a spus ca e bine, i-am auzit inimioara.

Sangerarile au continuat pana in saptamana 13 cand am decis sa nu mai merg la munca, am stat acasa, mai mult la pat. In ultima zi de munca am avut si ultima sangerare, dupa care au urmat bucuriile :).

Luni, 3 mai la 38 saptamani si 5 zile, dupa dureri usoare, la sfatul medicului cu care am discutat la telefon am mers la un control la camera de garda unde mi-au spus ca suntem bine si ca mai dureaza cateva zile daca stau cuminte si nu fac efort.
Am mers inapoi acasa, am stat cuminte pentru  ca imi doream sa nasc cu domnul Dr. Poalelungi care urma sa fie de garda joi cand trebuia sa merg din nou la control.

Miercuri am pierdut dopul gelatinos, JOI 6 mai 🙂 la ora 9 am plecat  la spital cu bagajul dupa mine desi nu eram sigura ca urma sa nasc si ma simteam neasteptat de bine si energica. Domnul doctor mi-a facut control si concluzia a fost „Gata, se intampla. Pana dimineata o sa il ai in brate.”

Asta parca a fost palma care m-a trezit la realitate, au venit instant peste mine emotiile, teama si bucuria. Mi-au facut internarea,  si m-au dus direct in sala de nasteri pentru ca dupa spusele domnului doctor  aveam deja dilatatie 2 iar un sfert din travaliu era parcurs. Tot din acest motiv am refuzat epidurala, pentru ca eu ma simteam foarte foarte bine, desi eram deja in travaliu.

In sala de nasteri mi-au pus branula, o perfuzie si am inceput sa am dureri nesemnificative. La 11:30 domnul doctor a venit la mine sa ma verifice, dilatatia ajunsese la 4 spre 5 iar domnul doctor imi spunea „Este foarte bine, pana dupa amiaza il cunoastem”, tot atunci mi-a s-a rupt si apa.

Nu dupa mult timp, pe la 12:00 au inceput contractiile puternice, dureri crunte, timp in care domnul doctor i-a lasat sarcina uneia din asistente sa verifice, ea m-a controlat si la 13:30 aproximativ m-a pus sa imping usurel, m-a urcat pe capra si l-a chemat pe domnul doctor.

Deci joi, 6 mai 2021 ora 13:55 am nascut un baietel minunat, cu o greutate de  3270 gr si 47 cm.
Asa am nascut eu in pandemie, la Spitalul Cantacuzino din Bucuresti. Despre spital si personal nu am absolut nimic de reprosat, toata lumea nota 10.

Irina

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Vineri 8 Octombrie, 2021

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Cristian Poalelungi | Maternitatea Cantacuzino

Articole Similare