Nastere Naturala Spitalul Filantropia Bucuresti Mai 2024 Dr. Laura Dumitrasi

„Mami, ai încredere în tine si în mine!! Amândouă știm ce avem de făcut.” – asta am simțit mereu că îmi transmite micul omuleț care urma să vină pe lume.
Sarcina a început cu peripeții. Menstruația întârziase o vreme și mă simțeam destul de rău, o răceală părea că nu vrea să mă lase deloc, câteva nopți nedormite și o înmormântare m-au cam pus la pământ. Am mers la farmacie convinsă fiind ca e ceva mai mult.. Voiam un test..de covid ma gândeam eu, dar ceva, undeva m-a făcut sa iau și unul de sarcină, amândouă pozitive, ce bucurie! Am avut o consultație online și abia la 8 săptămâni am mers la  un control care să confirme sarcina. Din păcate placenta era decolată în proporție de 70%, dar cu repaus și tratament adecvat am reușit sa ajungem la final cu bine.

După prima morfologie pe care am făcut-o la doamna Dr. Laura Dumitrasi am știut ca as vrea sa duc sarcina la sfârșit cu dumneaei. Este un medic extraordinar cu o răbdare monumentală, dansa a reușit să îmi ofere siguranța de care aveam nevoie să nasc natural. Am urmărit sarcina în cadrul Regina Maria folosind abonamentul de la angajator, dar cumva planetele s-au aliniat și am născut la stat. La ultimul control la 40S și 3 zile credeam ca va fi nevoie de desprindere membrane. Nu a fost cazul de intervenție pentru ca aveam deja dilatație de 2. Nu am simțit ca as fi pierdut dop gelatinos, dureri sau vreun disconfort. A doua zi am mers la Spitalul Filantropia pentru verificare, pentru ca doamna doctor era de gardă. Am ajuns la spital după ora 14, am făcut fisa de internare, analize, un control de verificare a dilatației. Tot atunci mi-au pus și o branula pentru administrarea ușoară a tuturor tratamentelor. Nu erau modificări notabile, dar pentru confortul psihic de a avea alături pe cineva cunoscut am decis de comun acord sa ajutăm puțin procesul și sa punem o perfuzie cu oxitocina(17:00) pentru ca nașterea s-ar fi întâmplat oricum curând.

Timp de câteva ore am avut contracții minore (dureri menstruale), dar rare, o dată la 10-15min ceea ce îmi oferea suficient timp de relaxare. Stiam ca odată administrată oxitocina contracțiile sunt mai dureroase însă nu le am simțit mai rău decât o zi de menstruație intensă fără nurofen 😊Am mâncat puțin ce primisem pentru cină, am avut voie să merg la baie și să mă dau jos din pat- pentru mersul la baie rugam asistentele sa oprească perfuzia și monitorizarea bebelinei. La 21:00 am primit o injecție cu Mialgin deși lucrurile nu evoluaseră prea mult la dilatație, dar durerile erau mai constante. Moașa nu mi-a explicat pentru ce este, mi-a zis doar ca ne mișcăm mai repede asa. Tot atunci doamna doctor mi-a rupt membranele, alt proces de care îmi era foarte teamă dar pe care nu l-am simțit asa cum citisem – nu a fost dureros deloc, am simțit doar cum curge lichidul cald și se eliberează tensiunea din burtică.

După jumătate de ora lucrurile s-au intensificat, începusem sa ma simt puțin amețită și sa am stare de vomă, însă mi-am alungat temerile cu un playlist bun. Muzica m-a relaxat foarte mult, mai ales ca având căștile în urechi nu mai auzeam zgomotele aparatelor de monitorizare, doctori, moașe și asistente pe holuri. Este foarte important sa ramai calmă, să îți aduci aminte ca știi exact ce ai de făcut, corpul nostru minunat știe sa facă asta, trebuie doar sa ne conectam cu noi. Travaliul adevărat a durat cam 2h, contracțiile acelea le-am simțit din plin, pe lângă durerile pelviene am început sa „urce” în tot abdomenul (ca și cum ai indigestie). Eram gata sa renunț crezând ca nu o sa nasc până dimineața (asa îmi zicea una dintre moașe). Deși fusesem la toaletă de multe ori înainte am început sa am senzația ca fac pe mine și simțeam nevoia sa împing. La 23:25 când doamna doctor a ieșit de la o cezariană, am rugat-o sa verifice dacă pot primi epidurală sau sa oprim oxitocina pentru o mică pauză de contracții (am mai avut anterior pauze de plimbare, de mers la baie..am observat ca fără perfuzia de oxitocina erau mai ușor de dus contracțiile). Eram convinsa ca nu am depășit 5-6 dilatație când doamna doctor mi a spus „nu e de mirare ca nu mai rezistați, naștem mami, suna-l pe tați repede”. A anunțat moasa, neonatologia și mi-a explicat cum sa împing. La 23:45 bebe era afară, pus pe burtica mea și pe piept pentru un minut-doua și apoi curățat, cântărit, etc.

Nu am avut epidurală și nici epiziotomie pentru ca nu a fost timp de ele. Am avut mici rupturi superficiale, care au fost îngrijite cu anestezie locală. Fie vorba între noi mai nasoale au fost înțepăturile de la anestezie decât ruptura în sine, pentru că pe aceea nu am simțit-o, probabil datorită presiunii intense asupra colului/ vaginului. Am rămas în sală încă 45 de minute, am primit ajutor să mă îmbrac după care am mers în salon. Bebe a ajuns la mine la ora 01:20, deci n-am stat prea mult despărțite. Ce noapte! Nu o sa uit niciodată cum am încercat noi sa ne conectam, să stimulam lactația și sa ne adaptăm la noua formulă de viață. Am fost externare după două zile.

Personalul medical s-a purtat exemplar în ciuda a tot ce citisem pe internet. Aveam o oarecare teamă că un om, o vorbă sau o privire mi-ar putea schimba experiența, dar mi-am propus atunci când am plecat de acasă sa am încredere în mine și în bebe și sa nu lăsăm pe nimeni sa ne strice marea întâlnire. Mâncarea a fost ok, am primit sfaturi legate de alăptare și am simțit ca dacă apar situații neprevazute sunt pe mâini bune.

La 10 zile după naștere, mi-au fost scoase firele pentru o vindecare mai rapida, desi erau resorbabile, iar la controlul de 6 săptămâni totul era ca nou și fie vorba între noi există viață sexuală după nașterea naturală cu puțină răbdare și muuulta iubire.

Nu este ușor, dar merită să dați o șansă naturii să-și facă treaba. Suntem construite sa putem face asta, trebuie doar sa va ascultați corpul. Senzațiile din acele ore trec rapid și pe măsură ce aveți încredere și sunteți relaxate, totul decurge mai ușor. Medicii sunt acolo sa va ajute, dar nu uitați ca totul stă în mâinile noastre și bebeii ne-au ales cu un scop.

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 29 Iulie, 2024

Categorie: Nașterea Naturală

Etichete: Bucuresti | Dr. Laura Dumitrasi | Spitalul Filantropia Bucuresti

Articole Similare