Petria, fata de pescar

Autor Claudia Groza – trainer ateliere creative pentru copii la 7Arte.org

– Trageti acum! Inca o data! Cu totii… bineeee!
– Se pare ca am avut noroc! Am prins ceva peste!
– Ne vom plati datoriile in cateva zile, raspunse vocea suava a unei fetite.
– Sigur, draga mea! Am fost binecuvantati de aceasta data!

Navodul a fost aruncat pentru a doua oara in acea dimineata. Era Iulie, cea mai calduroasa perioada a anului. Luna nu plecase inca de pe bolta cereasca. Se juca alene cu stelele, ascultand muzica valurilor. Micuta Petria le privea cuminte de pe mal.
– Oare daca imi aleg o stea si ii adresez o dorinta, se va implini?
– Incearca! Nu ai ce pierde! spuse un baiat de o varsta apropiata de cea a Petriei.
– Bine, asa am sa fac, murmura zambind copila.
Si-a indreptat ochii spre cer, a ales o stea si i-a marturisit cu rezerva dorinta: „Te rog sa ne ajuti sa platim datoriile, apoi sa merg la scoala. Vreau sa invat sa citesc! Mii, sute de mii de carti voi lectura pentru a-mi face din personaje prieteni de nadejde”.
– Iarta-mi indiscretia, dar te pot invata eu sa citesti! Numele meu este Stefanut.
– Multumesc mult! De-ai sti cat de mult Imi doresc sa citesc… sa calatoresc in intreaga lume prin intermediul cartilor!
– Te Inteleg! Am descoperit multe lucruri interesante despre masini, avioane, animale si sport din cartile pe care le-am lecturat.
– Pe tine cine te-a ajutat sa descoperi tainele cititului? Intreba Petria, asezanduse pe nisipul umed si rece.
– Bunicul. Acum ii citesc ziarul si prospectul medicamentelor! I-am promis ca voi invata si voi deveni pilot pe elicoptere care transporta oameni bolnavi sau raniti.
– E minunat visul tau si mi se pare atat de util si…
Nu a reusit sa finalizeze ce avea de spus, deoarece glasul tatalui se auzi din departare.
– Vino Petria! E timpul sa mergem!
– La revedere, Stefanut.
– Asteapta! Unde ne intalnim pentru lectiile de citit?, rosti, usor speriat, tanarul.
– Tot aici… pe la sase dupa-amiaza. Pa! si copila a fugit ca vantul si ca gandul.

Zilele treceau si Petria invatase sa citeasca. Era foarte fericita si vesela! Prima carte pe care a lecturat-o a fost Biblia. Acolo aflase povestea pescarilor care nu reuseau sa prinda peste si Iisus le-a venit in ajutor. Bucuria copilei era impartasita de tatal ei, dar mai ales de Stefanut!

Cum timpul nu iarta, a trecut rapid si peste vietile lor, lasand amprente frumoase. Stefanut a plecat la facultate pentru a-si implini visul. Fata de pescar citea si recitea cartile pe care le primise in dar de la prietenul si profesorul sau. Tatal ei isi platise datoriile, dar ea nu a mers niciodata la scoala. Cu toate acestea, nu si-a pierdut nicio clipa speranta.

– Petria! Petria! Am nevoie de tine! Unde esti? Mai lasa cartile! Le voi arde, iti jur!
– Tata, nu fi suparat! Sunt aici, raspunse tanara, cu ochii in lacrimi.
– Curata pestele acesta pentru saramura! Avem oaspeti diseara, la cina. Un voinic chipes vine sa te ceara in casatorie! Sa iti imbraci cea mai frumoasa rochie!
Fata ramase fara grai, cu ochii impaienjeniti de lacrimi.
– Nu te bucuri, copila? Viata ta se va schimba. Nu vei mai mirosi a peste!
– Dar… tata, eu…. lasa! Voi face cum imi ceri! Ma apuc sa curat pestele. Du-te la treburile dumitale, grai Petria, sarutandu-si tatal.

Tanara a inceput sa curete cu atentie pestele. Lacrimile de emotie, de teama necunoscutului si de dorul lui Stefanut se prelingeau pe obrajii ei fierbinti.
– Ridica-ma, fata frumoasa! Te voi ajuta sa treci cu zambetul pe buze peste toate necazurile ce apar in viata ta!
– Cine esti? Unde te afli?
– Sunt chiar langa degetul tau. Ma numesc Clip, solzul fermecat.
– Cat esti de stralucitor! Toate culorile curcubeului se regasesc in tine, murmura Petria.
– Care iti sunt dorintele pentru aceasta seara, domnita?
– Of, Clip! Am intrat intr-o incurcatura teribila! Tatal meu vrea sa ma casatoresc cu cineva pe care nici nu-l cunosc!
– Si… nu te bucuri?, intreba Clip.
– Nu ma pot bucura, deoarece inima mea este data altcuiva. Chiar daca nu mai stiu nimic despre el de ani de zile, simt ca se va intoarce.
– Sa inteleg ca una dintre dorintele sufletului tau este ca tanarul pe care-l iubesti sa revina in viata ta si tu sa fii libera la aparitia lui?
– Da, simpaticule solz fermecat! Vreau ca baiatul ce va veni in aceasta seara sa ma peteasca, pur si simplu sa nu ma placa!
– E greu ca cineva sa nu te admire, copila draga! Insa, te voi salva! Gasesc o solutie pentru problema ivita. Pana una-alta, iti voi darui o rochie noua, gratioasa si voi gati in locul tau!
Zis si facut! Petria a lasat pestele si s-a indreptat spre camera ei. Cu maini tremurande si-a strans parul intr-un coc bogat, de un negru abanos. Cada de baie era pregatita cu lapte, petale de iasomie si sare de mare. A inteles ca totul se datora micutului si fermecatorului Clip. Alunecand in apa calda si inmiresmata, fata a atipit cat am rosti „solz de peste”.

Rasete de copii rasunau in imprejurimi.
– Mama, mama, vino sa asculti o poveste! Tata ne deapana povesti despre voi cand erati copii!
– Tatal vostru este un inger! El m-a invatat sa iubesc cartile, cantecul marii si fosnetul padurii, ingaima fericita Petria.
– Vino mami. Hai, vino!
– Ti-am facut loc intre noi! Nu te sfii!, se auzi vocea blanda a lui Stefanut.

– Petria, grabeste-te! Esti in intarziere!, grai speriat Clip.
– M-am visat implinita, alaturi de tanarul pe care il iubesc!, murmura fata.
– Imi povestesti mai tarziu! Rochia este pregatita, masa este aranjata. Tatal tau te asteapta! spuse agitat solzul.
In cateva minute, Petria stralucea asemenea unei stele. Tatal o privea cu admiratie si cu mandrie. Amandoi au fost treziti la realitate de strigatul petitorilor.
– Bun gasit, oameni dragi!, grai tatal voinicului.
– Fie-va inima buna! Bine ati sosit! Luati loc si sa ne ospatam cu bucurie! rosti tatal Petriei.
Dupa cateva minute de tacere, tanarul a luat cuvantul.
– Frumoasa Petria, asa cum am promis tatalui tau, am venit sa iti cer sa-mi fii sotie, sa impartim bucurii si necazuri, sa avem copii si sa traim in armonie si intelegere pana la adanci batraneti.
Din senin, paharele cu vin s-au varsat. Pestii din saramura au inviat si au inceput sa inoate, iar icrele s-au transformat in pesti. Petitorii au luat-o la sanatoasa, fara a mai privi in urma.
– Ce nebunie! Cand este sa nu ai noroc, nu ai si pace!, ingaima batranul pescar, asezandu-se in pridvor.
– Nu fi trist, tata! Oricum inima imi este data altcuiva. Sunt inca tanara si-l astept.
– Cum asa, fata mea?
– Stefanut, baiatul care mi-a daruit sansa de a calatori in intreaga lume prin intermediul lecturii… pe el il astept!
– Draga tatii, Stefanut te-a uitat! A plecat de ani de zile la studii. Nu se va intoarce niciodata la o fata de pescar, saraca si fara scoala. Nu aveti niciun viitor, sopti batranul, stergand pe furis o lacrima din coltul ochiului.
Clip aduse o scrisoare, de-abia mai putand sa respire.
– Pentru… peeentruuuu tine, frumoaso!
Pe masura ce citea chipul Petriei se insenina si intinerea.
– Soseste, soseste in cateva zile! Stiam eu, tata! Stiam ca e important sa imi ascult vocea sufletului!
Fata a alergat spre locul de pe plaja unde il cunoscuse pe Stefanut. Nisipul ii gadila talpile, iar razele soarelui se impleteau in parul ce iesise zburdalnic din coc.
Vantul ii soptea: „Te iubeste! Te admira! Te pretuieste!”.
O cucuvea a perturbat dintr-o data linistea si armonia.
– Semn rau, se pare! Ar fi vremea sa ma-ntorc!, sopti tanara.
Casa se afla in intuneric.
– Tata, tata, unde esti? Clip, ai disparut?
– Petria… tatal tau…
– Ce s-a-ntamplat cu tata? Este suparat pe mine?, murmura copila.
– Nu! Tatal tau a murit…
Petria a-ngenunchiat ca pentru rugaciune. Lacrimile se incapatanau sa nu izvorasca, insa tamplele zvacneau cu putere. Obrajii se inrosisera, ca si cum inima pompase tot sangele in ei.
Clip a imbratisat-o puternic pe fata. Nu avea pe nimeni altcineva. Tatal sau ii era parinte, prieten, confident. Ce va face de acum inainte? Din ce va trai? Nu invatase sa pescuiasca!
Dupa inmormantarea batranului ei tata, Petria a inteles ca viata ei isi pierduse sensul. Spre ce sa se indrepte? Din ce sa isi castige hrana? Pentru cine si pentru ce sa traiasca? Zi dupa zi, copila devenea tot mai palida si mai sleita de puteri.
– Petria, draga mea, am o idee! Tie iti place sa citesti. Incearca sa scrii povesti si sa mergi la oras. Acolo sunt copii care au nevoie de lecturi noi, proaspete, inspirate din realitate, ingaima Clip.
– Nu este deloc de lepadat ideea ta!, spuse fata, si zambetul ii reaparu pe chip.
Povestile se iveau una cate una, precum zorile dupa o noapte instelata. Cand numarul lor a devenit consistent, Petria a plecat la oras, insotita de Clip.
– Te rog, mai citeste-mi inca o data povestea „Copiii de pescar”!, se ruga insistent solzul fermecat.
– Bine, dragutule, dar promite-mi ca este pentru ultima data! Sunt si alte povesti interesante! Ai ramas blocat la aceasta?
– Imi place, cu toate ca este foarte trista.
Tanara s-a speriat de aglomeratia din centrul orasului. Oameni care o priveau ciudat… masini care circulau cu viteza… magazine cu vitrine colorate, toate o faceau sa tresara. A mers incotro a vazut cu ochii si a simtit ca trebuie sa mearga. La un moment dat, intr-o intersectie, a zarit o firma luminoasa pe care era inscriptionat mesajul „Editura Vise Implinite”.
– Paseste! Este verde la semafor! Ce mai astepti?, grai nervos Clip.
Cu pasi timizi, Petria s-a indreptat spre locul cu geamuri mari, prin care se observau multe carti. S-a oprit emotionata si a citit toate titlurile. Nici nu a auzit cand usa cladirii s-a deschis.
– Va putem fi de folos?, se auzi glasul gros al unui domn.
– Buna ziua! Stiti… eu… am scris povesti. Ati vrea… ati fi interesat… aveti timpul pentru a-mi lectura cateva dintre ele?, se balbai copila.
– De ce nu? Am pauza de masa. Ce ati spune de un pranz cald? Astfel putem discuta pe indelete despre povesti.
– Va multumesc mult! Nu am cuvinte sa va rasplatesc bunatatea, rosti Petria.
In timp ce fata savura cu pofta mancarea delicioasa, barbatul picase in mrejele povestilor. Paginile fosneau de nerabdare sub degetele lungi, subtiri si ingrijite ale barbatului.
– Impresionant! Uimitor! Fantastic! De foarte mult timp nu am mai citit ceva atat de emotionant, sensibil si patrunzator. Le public! Nici nu stau pe ganduri!, spuse ferm barbatul.
– Chiar va plac? Nu glumiti?, Intreba Petria, stergandu-si buzele parlite cu un servetel colorat.
– Deloc! Esti foarte talentata! Pot afirma ca m-a lovit norocul intalnindu-te!
Numele meu este Tudor Popovici.
– Petria Doinescu. Incantata!
– Promit sa public cartea intr-o saptamana, cel mult doua. Vom face o lansare cu surle si trambite. O vom prezenta in gradinite si scoli. Copiilor le vor placea cu siguranta povestile dumitale.
Petria a semnat contractul si a primit avans pentru carte. A cumparat perdele si vesela si s-a intors acasa, unde a continuat sa scrie. Povestile au devenit refugiul in fata singuratatii. Prietenul ei, Clip, solzul fermecat, le asculta si intervenea pe alocuri.
– Draga Clip, mare critic literar ai devenit! Iti multumesc pentru sustinerea ta si ideile oferite!
Intorcandu-se de pe plaja, Petria a gasit o scrisoare prin care era chemata la lansarea cartii peste cinci zile. Timpul trecea cu greu din cauza emotiilor, dar si a dorintei de a vedea cum arata cartea semnata de ea. „Stefanut ar fi mandru de mine!” Isi spunea in gand tanara in fiecare noapte.
Ziua evenimentului mult asteptat sosise. Imbracata cu cea mai frumoasa rochie – cea confectionata de Clip – si cu parul impletit si parfumata cu roua florilor, Petria oferea autografe si zambete.

– Numele dumneavoastra?, intreba fata, fara a-si ridica privirea de pe cartea deschisa la prima pagina.
– Stefanut. Lupescu Stefanut.
Ochii tinerei s-au luminat precum bolta cereasca in sclipirea stelelor.
– Sunt mandru de tine! De-abia asteptam sa te intalnesc. Nu am avut curajul sa te caut! Credeam ca te-ai casatorit! Am fost atat de fericit cand am vazut afisul.
Felicitari!
– Totul ti se datoreaza! Iti multumesc!, murmura Petria.
Stefanut si-a imbratisat prietena pe care o invatase tainele lecturii.
S-au casatorit, iar visul Petriei de a avea copii cu barbatul care ii furase inima s-a adeverit. Stefanut le citea povesti scrise de mama lor.
Asadar, de veti crede si va veti lasa purtati pe aripile viselor, ele se vor adeveri!

 

Data publicarii: Vineri 25 Martie, 2016

Categorie: Povesti pentru copii

Articole Similare