Nastere Cezariana Maternitatea Braila Aprilie 2023 Dr. Raiciof Juravle Adriana

Buna tuturor!

Ma numesc Corina si vreau sa impartasesc cu voi experienta nasterii celui de-al doilea copil, o fetita. Primul copil este baiat, are aproape 7 ani si a fost nascut la termen, pe cale naturala tot la Maternitatea Braila.

In urma cu aproape un an, mai exact pe 29 aprilie, m-am trezit in urma unei dureri de burta, cu contractii usoare si cu membranele rupte. Fiind prea dimineata si pentru ca nu am vrut sa deranjez medicul care imi urmarea sarcina, am mers la spital si am zis ca in functie de ce o sa mi se spuna acolo o sa anunt medicul. Stiam ca am abia 36 de saptamani si ca este putin prea devreme sa nasc, asa ca am fost ingrijorata, chiar daca stiam ca o sa fiu pe maini bune.

Am ajuns la spital in jurul orei 5 dimineata si am fost examinata de medicul de garda. Medicul meu obisnuit era in concediu de odihna la acea vreme. Stiam ca urmeaza sa intre in concediu si nici el nu se astepta sa nasc atat de repede, mai ales ca ultimul control fusese cu doar o saptamana in urma. Speram sa nasc sub ingrijirea lui, asa cum se intamplase in timpul primei mele sarcini, si am fost putin dezamagita cand acest lucru nu a fost posibil. Totusi, am comunicat prin mesaje si el mi-a indicat ce medic ma va prelua, asigurandu-ma ca totul va fi in regula.

Stiam ce presupune o nastere, insa nu aveam contractii iar asta ma nelinistea putin. Pulsul copilului nu era regulat, crestea si scadea brusc, iar acest lucru nu era pe placul domnei Dr. Juravle, cea care m-a preluat. A mai chemat si alt medic care era de garda si au ajuns la concluzia ca nu pot naste natural pentru ca nu eram dilatata, nu aveam contractii, nu respiram bine nici eu, iar copilul nu avea pulsul ok.

Asa ca, in jurul orei 12, am intrat in  operatie de cezariana, pentru a o aduce pe lume pe fetita mea Ariana. Daca inainte de operatie nu eram speriata, cu cat ma apropiam de pasul acesta imi veneau o gramada de lucruri in minte si parca timpul trecea din ce in ce mai incet. Stiam din auzite ce presupune o cezariana, si ma gandeam ca o sa fie si la mine usor. Mi-au facut rahianestezie, si ma asteptam sa fiu constienta pe parcursul operatie si sa vad fetita imediat, dar nu a fost asa…. Nu imi aduc aminte mare lucru din sala de operatie, nici macar fetita nu stiu daca am vazut-o atunci, nu imi pot explica de ce, dar am doar cateva franturi in minte cu ce s-a intamplat acolo.

Totul a decurs bine in operatie, asa mi s-a spus, mi-au adus copilul sa il vad doar cat sa fac o poza cu ea apoi au dus-o la terapie intensiva pentru ca nu se putea adapta si avea momente cand nu respira singura. A fost un soc, pentru ca eu credeam ca o sa o am alaturi de mine, imi doream sa o alaptez imediat, sa o tin in brate si sa o privesc din toate unghiurile. In cele doua zile cat am stat la terapie si eu, am fost dusa insa si la ea sa o vad. Era intr-un incubator cu oxigen si cu perfuzie cu antibiotic. Era singura si eu ma simteam si mai singura si neputincioasa, mai ales ca nu puteam sa o ating si sa o tin la piept. Mamele au o forta si o putere incredibila in acele momente.

Personalul medical a fost foarte bun si bland, medicul care mi-a urmarit sarcina a venit in vizita la mine atunci cand s-a intors din concediu, iar domna doctor care m-a operat este o persoana foarte atenta si blanda care a avut grija de mine exemplar. Nu sunt adepta atentiilor, asa ca nimeni nu a primit nicio atentie materiala din partea mea, insa le-am multumit de fiecare data cand am avut ocazia si cand veneau la tratament, sau ma ajutau sa ma ridic si sa ma schimb.

Pentru mine operatia de cezariana a fost groaznica, nu se compara cu nasterea naturala unde te poti deplasa imediat cum ai nascut. Am stat 10 zile in spital pentru ca mi-au descoperit o infectie din cauza careia am si nascut prematur, iar fetita a stat 7 zile la terapie pentru supraveghere si tratament. Medicul neonatolog a fost foarte implicat, a tratat-o cu mare grija si venea zilnic la mine in salon sa imi spuna cum este cea mica, chiar daca sectia de terapie pentru bebelusi era la un alt etaj. In a 5 zi de la nastere am putut sa o alaptez la 3 ore si ultimele 3 zile de stat in spital le-am petrecut amandoua intr-o rezerva, ea iesind pozitiv la stafilococul auriu pe piele si avand nevoie de 3 zile cu antibiotic.

Important este insa, ca povestea noastra si a nasterii prin cezariana are un final fericit si asta e tot ce conteaza. Ariana s-a nascut pe 29 aprilie la ora 12, cu o greutate de 3.3 kg si 51 cm. A fost o nastere diferita, si putin mai grea, dar am avut parte de sustinere si de personal medical bine pregatit, la Maternitatea din Braila. Acum bebelusa mea face un an, si e cea mai minunata si nazdravana fetita. 💕

 

Vrei sa fii notificat(a) cand se publica urmatoarea poveste de nastere similara? Aboneaza-te aici.

Data publicarii: Luni 27 Mai, 2024

Categorie: Nașterea prin Cezariană

Etichete: Dr. Adriana Raiciof Juravle | Maternitatea Braila

Articole Similare